Dan C. Mihailescu
Traducand Ionesco
In seara zilei de 28 iulie 1991, cand, in cochet-linistitul sau apartament de pe Bvd. Montparnasse, Eugne Ionesco mi-a daruit editia Gallimard-Pliade a Teatrului sau, nu stiam (nici nu aveam cum sa banuiesc) in ce masura anii maturitatii mele aveau sa se lege de fiinta autorului lui Amedeu. Cateva ceasuri pariziene de barfit Generatia "27, o seara ultrafrantuzeasca petrecuta alaturi de Marie-France Ionesco, plus un tandru complot profesional, de bunavointa, incredere si ceva hazard (la care, intr-un fel sau altul, au contribuit Monica Lovinescu, Mircea Martin si Ion Vartic) m-au proiectat in aceasta superba aventura care a fost traducerea integrala a dramaturgiei ionesciene, in cinci volume, la editura Univers: "Victimele datoriei" - 1994, "Ucigas fara simbrie" - 1995, "Rinocerii" - 1996, "Setea si foamea" - 1997, "Calatorie in lumea mortilor" - 1998.
Dupa ce, critic literar fiind, am trait - si traiesc - "din mila" autorilor pe seama carora imi exercit capriciile, verdictele si exercitiile stilistice; dupa ce, ca istoric literar, traiesc "din gratia" marilor morti ai literaturii romane, de la Eminescu si Caragiale la Cioran si Eliade, iata-ma acum si tradator... pardon, traducator, legat cu multe fire de axul ascuns al Omului ionescian. La lansarea volumului V, la 19 octombrie, in atat de generosul spatiu al "Galeriei Halelor", alaturi de Irina Petrescu, Marcel Iures si Alexandru Dabija, de H.R. Patapievici, Neculai Constantin Munteanu, Stefan Agopian si multi alti prieteni, ori la lansarea de la Salonul National de carte de la Cluj (unde Ion Vartic a repus in scena cu studentii sai "Englezeste fara profesor") m-am simtit de o suta de ori mai fericit ca traducator, decat daca as fi fost autorul propriu-zis. Da, adevarat ca, dupa vorba unui amic, "in cinci ani, ai fi scris cinci carti, ale tale!". Ei, si? Ce-ar fi insemnat alte cinci titluri intr-o bibliografie care nu intereseaza pe nimeni? Pe cand asa...
Oricum, lunile si anii de comuniune cu teatrul ionescian au fost pentru mine o incantare. Si o eliberare, de fapt. O fuga ludica din mizeriile prezentului. Iar daca Mihai Maniutiu se va hotari sa puna in scena "Jacques sau supunerea", ori, mai degraba, "Regele moare" (cu Marcel Iures, Irina Petrescu, Oana Pellea), atunci as fi gata sa... "mourir en beaut". "Aceasta lume se va sfarsi", spune Ionesco. Poate ca se va sfarsi cu bine.