Spiritualitate

Redactia
Icoana facatoare de minuni de la Boian (Bucovina). Intr-o noapte de decembrie infrigurata, cand toata lumea il asteapta pe Mos Neculai, in biserica din Boian, ochii Fecioarei Maria cu Pruncul in brate dintr-o icoana de pe catapeteasma au inceput a varsa lacrimi amare. Ochii Fecioarei au plans pentru...

Icoana facatoare de minuni de la Boian (Bucovina)

Intr-o noapte de decembrie infrigurata, cand toata lumea il asteapta pe Mos Neculai, in biserica din Boian, ochii Fecioarei Maria cu Pruncul in brate dintr-o icoana de pe catapeteasma au inceput a varsa lacrimi amare. Ochii Fecioarei au plans pentru toti romanii din Bucovina, ramasi fara de tara, fara de casa, pentru cei carora le-au degerat mainile si picioarele prin Siberia, pentru ciungi, ologi, orfani, pentru cei ucisi in macelul de la Fantana Alba sau la Lunca; pentru cei ingropati de vii la Frunza, ori din alte sate de romani rase de pe fata pamantului pentru totdeauna

Pentru romanii minoritari din nordul Bucovinei, aflati acum in componenta Ucrainei, Biserica Ortodoxa a reprezentat de-a lungul anilor singura speranta. Altarul a fost singurul loc in care romanii aflati sub ocupatie ruseasca au putut sa-si verse amarul. Din 1940, bisericile romanilor din regiunea Cernauti au fost daramate. Unele au fost transformate in arhive, altora li s-au luat acoperisurile pentru a se construi colhozurile. Preotii romani au fost deportati, impuscati, iar cei care au scapat de prigoana comunista s-au aciuat pe aiurea.

Insa, in pofida a tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul a 50 de ani, romanii de dincolo au ramas cu credinta lor nestramutata. Din 1989, in regiunea Cernauti au inceput sa se inalte biserici dupa biserici si manastiri. Oamenii, din toata saracia lor, au pus mana de la mana si si-au zidit biserici in care sa se roage, sa-si planga bucuriile ori necazurile, sa aiba unde-si increstina copiii si unde preotii sa poata binecuvanta casatoriile tinerilor. In biserica din Boian, unul din cele mai mari sate de romani din regiunea Cernauti, exista o manastire in ale carei ziduri, in urma cu patru ani, chiar in ajun de Mos Neculai, cu una din icoanele din catapeteasma s-a petrecut o minune. Calugarii si staretul manastirii au observat, la Vecernie, cum din ochii Fecioarei Maria cu Pruncul in brate au inceput sa picure lacrimi mari, ca boabele de roua. Obrajii Fecioarei au ramas de-a pururi plansi. O dara maronie coboara din ochii blanzi si tristi ai Fecioarei pana inspre colturile gurii. Dupa ce s-a petrecut aceasta minune, oamenii au inceput sa vina puhoi la manastire. Lacrimile Fecioarei Maria au vindecat copiii bolnavi, napastuiti de soarta. Copiii schilozi au prins a merge, cei orbi au inceput sa vada. Pentru ca toti cei nevoiasi sa poata atinge icoana facatoare de minuni, preotii au hotarat ca aceasta sa fie plimbata din biserica in biserica. In momentul de fata, icoana facatoare de minuni se afla in manastirea din Banceni. Asezata sub hramul "Adormirea Maicii Domnului", biserica manastirii a fost sfintita in acest an de "Inaltarea Domnului". La slujba au participat 1500 de preoti din Bucovina, Republica Moldova si Romania, in frunte cu Vladica de la Kiev. In toamna lui 1994, oamenii din Banceni au turnat temelia manastirii. Pe langa biserica, staretie si chiliile calugarilor, s-a mai ridicat o cladire in care si-au gasit adapost 30 de copii orfani. Cu evlavie si smerenie, parintele Paisa ne-a aratat icoana facatoare de minuni. Asezata in fata altarului, protejata de un geam de sticla, Fecioara Maria cu Pruncul lacrima. Parintele Paisa ne-a spus ca "icoana plange o data sau chiar de doua ori pe luna, uneori chiar mai des. Vindeca copiii, in special de rac la creier, la ochi; copiii ce n-au putut sa se miste vreodata, dupa ce se roaga in fata Fecioarei se vindeca".

In biserica, ingenuncheate pe la colturi, cu capetele acoperite si plecate pana la pamant, cu spatele incovoiat de smerenie sau numai Dumnezeu stie de ce dureri ori necazuri, vreo cateva femei, cu cate un copil de mana, se rugau. Implorau Fecioara sa le dea vlaga copiilor lor, sa poata vedea, sa poata merge, sa poata auzi. Femeile venisera de departe. N-au vrut sa spuna cati kilometri au strabatut pana sa ajunga sa atinga icoana. Ne-au spus cu glas molcom si chinuit, usor rusificat, ca "numai credinta in Dumnezeu ne-a purtat pasii pana aici. Am venit sa vedem minunea, s-o rugam pe Fecioara Maria sa-i aiba in paza si pe Pruncii nostri, ca sunt bolnavi, iar doctorii nu le-au gasit leac". Cu lacrimi amare, o mama tanara implora Fecioara sa-i dea glas copilului ei. Si-a impreunat mainile a rugaciune, iar capul si l-a plecat usor pana si-a atins cu fruntea degetele. Plangea. Dincolo de geamul de sticla, Fecioara Maria plangea si ea.

Fruntea Fecioarei este strajuita de-o coroana de aur, la fel si cea a Pruncului. De-a latul Icoanei sunt insirate lantisoare de aur cu cruciulite lasate de credinciosi. Printre acestea se afla si crucea purtata de Vladica de la Kiev. Brose din aur, cu pietre pretioase, au fost lasate de credincioase la icoana, s-o impodobeasca si sa le poarte noroc. Icoana facatoare de minuni mai avea sa ramana vreo 4-5 zile in manastirea din Banceni, ca apoi sa fie dusa intr-o alta biserica, astfel incat toata suflarea romaneasca din Bucovina sa poata atinge si vedea minunea: Lacrimile Fecioarei Maria cu Pruncul in brate.

Laura Budai