Galeria vedetelor

Corina Pavel
Craciun pe note . Alexandru Andries - "Sper sa ne fie mai bine tuturor". "Cand eram destul de mic, imi doream un trenulet electric, cu multe vagoane si cu multe sine. Tatal meu lucra la uzina din Brasov, unde, la inceput, se faceau avioane, dar pe urma n-au mai avut voie sa faca avioane si au incepu...

Craciun pe note

Alexandru Andries - "Sper sa ne fie mai bine tuturor"
"Cand eram destul de mic, imi doream un trenulet electric, cu multe vagoane si cu multe sine. Tatal meu lucra la uzina din Brasov, unde, la inceput, se faceau avioane, dar pe urma n-au mai avut voie sa faca avioane si au inceput sa faca tractoare. Asa ca parintii mei n-aveau bani sa-mi cumpere mie trenulet si nici nu puteau sa-mi explice mie asta. Si atunci, tatal meu s-a apucat si mi-a facut el jucarii, din lemn, din metal, din ce-a gasit si el. (Le mai am si acum, acasa, la Brasov!) Si, desi imi dorisem atat de mult trenuletul acela, in clipa cand am primit jucariile acelea facute de mana tatei, nu mi-am mai dorit nimic altceva, pentru ca nu mai avea nimeni jucarii ca ale mele.
Cel mai frumos Craciun pe care l-am petrecut eu vreodata? Pot sa va spun care a fost cel mai insolit: la matusa mea, in Statele Unite, la Miami, unde de Craciun e ca vara, e soare, se face plaja. Asa ca mie nu mi-a placut deloc acolo, pentru ca eram obisnuit cu zapada, cu brazi si acolo erau palmieri in loc de brazi. Ma rog, e frumos, dar nu e Craciun! Si totusi, cel mai frumos Craciun l-am petrecut in tara, intr-un sat din Ardeal, la Ungra: a fost un Craciun traditional, cu datini, cu colindatori.
Pentru anul care vine, nu-mi doresc nimic in mod special, sper doar sa ne fie mai bine noua, tuturor, chiar sper lucrul acesta, pentru ca ar cam fi timpul sa se si intample, nu?!... In ceea ce ma priveste, ca in fiecare an, de Sarbatori, am facut deja un cadou special pentru toti prietenii mei si ai muzicii mele: Cd-ul numit "Culori secrete" si concertul pe care l-am oferit impreuna cu cativa dintre cei mai buni instrumentisti de jazz pe scena salii Majestic a teatrului Odeon."

Ioan Gyuri Pascu - "Orice Craciun e frumos, pentru ca atunci s-a nascut Christos"
"Pentru ca mama era catolica, in copilaria mea nu venea Mos Craciun, ci venea Ingerasul. Si eu eram foarte dezorientat, pentru ca la prietenii mei romani ortodocsi venea Mos Craciun, asa ca, multa vreme, in capul meu a existat aceasta controversa asupra lui Mos Craciun. Sau a Ingerasului. Tot aia era, pana la urma, important era sa-mi aduca multe cadouri. Eu imi doream foarte mult sa primesc carti si chiar primeam. Tin minte ca intr-un an am primit de Jules Verne - toate volumele, cu coperti groase... sa fi fost prin clasa a doua, a treia... O, ce bucuros am fost! N-am mai iesit din casa vreo trei zile ca sa citesc, desi era o iarna frumoasa atunci.
Daca ar fi sa fiu patetic, as spune ca cel mai inedit Craciun pe care l-am petrecut vreodata a fost Craciunul din 89. Eu cred ca orice Craciun e frumos, pentru ca atunci s-a nascut Hristos.
Anul acesta imi voi petrece sarbatorile in cel mai domestic mod posibil, desi, va marturisesc, mi-as fi dorit sa merg undeva, la munte, sa ma odihnesc. Dar vom sta - toata familia - acasa si ne vom strange sub brad sa cantam colinde.
Imi doresc sa am sanatate in anul care vine, ca sa-mi pot indeplini doua proiecte: musicalul de la Teatrul National cu , in care-l joc pe Sancho Panza, si filmul de lung metraj cu Divertis, , in care voi avea doua roluri. Le doresc tuturor cititorilor revistei dvs. sa fie sanatosi, ca pana sa fie si la punga grosi mai este mult timp. Si sa asculte Gyuri Pascu - asta e obligatoriu, daca vor sa fie bine dispusi!..."

Dinu Olarasu - "Fiti buni, cuminti si increzatori"
"In copilarie, mi-am dorit in fiecare an ca Mos Craciun sa-mi aduca toate jucariile din lume. Stiam ca Mosul e plin de jucarii, vazute si nevazute. Mi le-am dorit indeosebi pe cele mici, lucitoare, pe care le poti cuprinde bine cu degetele, pe care le poti ascunde in buzunar sau sub perna. Da, mergeam cu colindul, cum sa nu: ne umpleam de nuci, mere, colaci, prajituri, cantam pe mai multe voci - acolo, in Banat, unde am copilarit.
Anul acesta, mai ales pentru ca tocmai m-am stramutat din Banat la Bucuresti, o sa am o petrecere ingandurata a Sarbatorilor. Pana la urma, ingandurarile te petrec cel mai bine: te iau temerile, intai, in alcoolurile lor, te mai trezeste, apoi, cafeaua amintirii unei mici fericiri, si tot asa pana in zori. Probabil ca, de Craciun, voi merge in Banat sa-i vad pe ai mei, pe fiul meu si pe Lili.
In anul care vine o sa scot o carte, doua, de poezii, o sa devin - sper - membru al Uniunii Scriitorilor, am inregistrat deja piese pentru un nou album. As dori sa-mi cumpar o chitara noua si as vrea sa ajung sa cant si pentru romanii din strainatate (n-am ajuns sa o fac, pana acum). Cred ca as gasi acolo, in comunitatile de romani din diferite tari, mai multe Romanii - unele mai exotice, poate, altele chiar mai adevarate, sunt incredintat de asta. Romania de aici e acum atat de schimonosita si de desfigurata, incat, nu stiu, uneori imi pare ca nu e Romania. Ar fi necinstit sa le doresc altceva cititorilor dvs. decat ceea ce-mi doresc si mie: sa fie buni, cuminti si increzatori unul in celalalt, in ciuda tuturor mizeriilor, dezbinarilor si descumpanirilor din jur.

Ganduri de Mos Craciun

Grigore Vieru - "Mai multa iubire si intelegere intre frati"
"Am dorit foarte mult, cand eram copil, sa-mi aduca Mos Craciun o muzicuta. Mie mi-a placut foarte mult muzica inca din copilarie si nu intamplator am compus, ulterior, sute de cantece pentru copii. Si tin minte ca era o pravalie la noi in sat - in satul nostru de pe malul stang al Prutului - si stateam, cred, ore intregi in fata vitrinei ca sa privesc muzicuta asezata acolo si care stralucea ca un soare. Atata mi-o doream, incat am inceput s-o visez noaptea. Am visat ca, in sfarsit, o am, dar m-am trezit destul de amarat fara ea. Si alta data am visat ca, in sfarsit, nu visez si ca o am cu adevarat. Si m-am trezit tot fara ea. Era prin 39-40, aveam vreo 5-6 anisori atunci.
Insa voi sa va spun ca toate Sarbatorile de Craciun din copilaria mea, de pana la razboi, au fost frumoase, desi nu mi-a adus Mos Craciun muzicuta. Au fost frumoase pentru ca toate straluceau parinteste si inaltator in steaua pe care o purtam pe la casele oamenilor, cu pieptul strabatut de tainicul fior religios al Nasterii Domnului. Era o comunicare directa cu Cerul. Vaduva si saracuta, mama gasea in sarbatorile de iarna faina chipuita - cum se spune pe la noi - si cocea colacei albi si turte dulci. Si atunci, eram si noi in rand cu lumea. Dar Craciunul de dupa razboi ne-a fost rapit si copilaria mea a fost, dupa asta, lipsita de cea mai tulburatoare frumusete a ei.
Anul acesta, probabil ca voi petrece Craciunul la Chisinau. E mare saracie acolo, e mare tristete, dar sper - ca si in copilaria mea, asa cum mama gasea, in saracie, de sarbatori, faina alba - ca vom gasi si noi faina pentru colacei si turtite, si niste nuci si mere pentru cei care ne vor colinda.
Imi doresc sa-mi aduca Noul An ceea ce doresc tuturor romanilor: mai multa iubire si intelegere intre frati. Fara iubire si intelegere, degeaba ne facem semnul crucii cand trecem prin fata bisericii. Fara aceste temeiuri crestine, rugaciunea nu va atinge niciodata Cerul si aceasta minune a lui Dumnezeu - care se cheama Tara Romaneasca - ar putea sa dispara."

Traian T. Cosovei - "O stare de normalitate de care tara asta are nevoie"
"Imi doream, in copilarie, ca Mos Craciun sa ma scape de Mos Gerila. Imi mai doresc si acum si, daca se poate, sa ma readuca in atmosfera aceea de atunci, cand bietul tata traia si aducea un brad in casa. Bradul era superb, de trei metri, ca stateam intr-o casa mare... Darurile erau mai modeste, pe masura vremurilor in care traiam. Modeste, dar sincere! Pentru mine, sinceritatea oscila intre bradul de trei metri, plin cu stelute rosii decupate din resturile capacelor de sticle de lapte din acea vreme, si acel Mos Craciun care - aveam sa aflu mai tarziu - era chiar tata, deghizat cu barba din vata si un imens halat rosu. Cel mai inedit Craciun petrecut vreodata, de care ma leaga o amintire, este cel petrecut in 96, cand m-a parasit iubita si a plecat undeva, in strainatate. Cumparasem un brad frumos, la un pret piperat, il carasem cu greu pana acasa... globuri, beteala... si beculete electrice. Si aia statea - dupa ce-i asezasem cadourile sub brad - si se uita pierduta la beculetele palpaitoare. Nu stiam ce planuri de viitor avea. Aveam sa le aflu foarte curand! Anul acesta imi voi petrece Sarbatorile cu logodnica mea, Stephanie, in fata bradului, mancand sarmalute facute de mama mea (mama e regina sarmalelor, cum imi place s-o alint), dorind tuturor prietenilor sanatate si puterea de a traversa aceste momente de confuzie. Numai ca Stephanie a cumparat alte beculete electrice... Sper ca istoria pe care v-am spus-o mai devreme sa nu se repete...
Imi doresc pentru anul viitor o stare de normalitate de care tara asta are nevoie. Linistea in care sa pot scrie, sanatate pentru mama mea, pentru Stephanie si pentru mine. Nu imi mai pun false dorinte materiale... oricum nu se rezolva. Imi doresc sa imi apara romanul , pentru ca am indraznit sa scriu un roman... Debutez si am emotii! Le doresc prietenilor mei sa isi pastreze curajul moral, rabdarea, spiritul tolerantei."