O schimbare de narav?
Schimbarile operate la nivelul programului politic al partidului, de catre Consiliul National al Pdsr-ului, reunit vineri, 12 martie, la Bucuresti, au fost considerate de majoritatea analistilor "o adevarata revolutie". Intr-adevar, Pdsr-ul a marcat un viraj spre dreapta, mai ales in controversata problema a proprietatii, problema ce i-a adus pana acum emblema de partid neocomunist. Intr-un document intitulat "Pozitia Pdsr privind problematica reglementarii legislative a dreptului de proprietate", dl Adrian Nastase, vicepresedintele executiv, a sustinut fara echivoc teza ca "in cadrul sistemului proprietatii din societatea capitalista, proprietatea privata este regula, iar proprietatea publica este exceptia". In consecinta, Pdsr-ul a propus cateva solutii in mult dezbatutele chestiuni ale refacerii dreptului de proprietate asupra pamantului, caselor si intreprinderilor nationalizate, solutii ce se apropie de cele propuse de cel mai "restitutionist" partid al actualei coalitii guvernamentale, Pntcd-ul. "Virajul" plaseaza Pd-ul, partid de aceeasi orientare doctrinara cu Pdsr-ul, dar aflat la guvernare, mai la "stanga" decat formatiunea condusa de dl Iliescu.
Astfel, in problema reconstituirii proprietatii funciare, Pdsr-ul a ajuns la concluzia necesitatii restituirii efective a bunurilor detinute de actionari si locatori in fostele Ias-uri, depasind propunerea Pd, ce sustinea mentinerea unor parti din terenurile acestora in proprietatea statului. In chestiunea proprietatilor industriale, dupa ce recunoaste ca "intregul pachet de acte de nationalizare a fost imoral, abuziv, un atentat la dreptul de proprietate", fostul partid guvernamental propune, acolo unde faptul este posibil, restituirea si, in cazurile de imposibilitate, compensarea prin acordarea de actiuni la diverse societati de productie. Adresandu-se clasei mijlocii, programul sau solicita ca "in cazul cladirilor care au fost destinate pentru realizarea unor activitati comerciale - hoteluri, farmacii, drogherii, croitorii, frizerii etc.", acestea sa fie restituite integral sau - daca obiectivele au fost demolate - proprietarii sa fie despagubiti la valoarea actuala a acestora. "Lovitura" este foarte bine gandita, clasa mijlocie - aflata intr-un firav proces de reconstituire - fiind dezamagita de dificultatile, indeosebi fiscale, produse de actualii guvernanti intreprinzatorilor mici si mijlocii. Pdsr-ul spera astfel sa adauge electoratului sau traditional, provenit din mediile muncitoresti si rurale, o categorie sociala ce parea, cu putin timp in urma, destinata sa sustina partidele "istorice" grupate in Cdr. Prin "virajul" facut, Pdsr-ul devine efectiv un partid social-democrat modern, de tip european. El vizeaza sa recastige in forta aceasta imagine, deteriorata de pozitiile Pd-ului si Psdr-ului, dar si de aparitia ApR-ului, grupare desprinsa din randurile sale tocmai pe motivul "incremenirii" in proiectul socialist-etatist al fostului partid de guvernamant.
Nu vom analiza cauzele care au dus la aceasta adevarata "schimbare la fata". Unii observatori au legat-o de vizita in Sua a presedintelui Pdsr, dl Ion Iliescu. Fostului presedinte al tarii i s-ar fi atras atentia acolo ca linia politica de pana acum, inclusiv sistemul de aliante cu nationalist-extremistii, a devenit intolerabila. Faptul ca Prm-ul nu a fost invitat la sedinta ultimului Consiliu National a fost socotit o confirmare. Cum o confirmare a fost considerata si pozitia Pdsr fata de proiectata greva generala din 26 aprilie, greva definita acum si de el - drept politica. Pdsr-ul s-a indepartat clar de aventurismul Prm-ist care asteapta inca, asa cum a facut-o in ianuarie, o rasturnare violenta a ordinii constitutionale. Explicatia mi se pare insa simplista. Dl Iliescu nu a procedat, totusi, ca fanariotii de odinioara care, in varii contexte, dadeau fuga la Inalta Poarta sa primeasca ordine si indicatii. El este, mai degraba, un politician realist care a inteles dincotro bate vantul si, in consecinta, si-a pregatit panzele corabiei. Chiar daca sloganul - "Noi suntem alternativa" - adoptat la Consiliul National urmareste sa atraga atentia Occidentului asupra schimbarilor spectaculoase produse, principala tinta a "schimbarii la fata" este una interna. Pdsr-ul a initiat, in fapt, un joc subtil, cu mize multiple, in vederea apropierii alegerilor parlamentare din anul 2000. Fenomenul este validat de propunerea excluderii de pe viitoarele liste electorale ale partidului, a diversilor "bivolari" - ceea ce sugereaza o incercare de refacere a imaginii morale - dar (mai ales) de solicitare a unui dialog deschis cu celelalte forte politice democratice, pentru descoperirea solutiilor de depasire a crizei in care se zbate societatea romaneasca. Aceasta din urma cerere are o bataie foarte lunga.
Mai intai, pentru ca rasturnarea de pozitie efectuata pune in defensiva principalul concurent social-democrat al Pdsr-ului, Pd-ul. Uzat de conflictele nesfarsite cu partenerii de guvernare, Pd-ul se regaseste intr-o situatie dramatica, contrara tuturor proiectelor lui. Liderii acestui partid, grupati in jurul d-lui Petre Roman, calculasera, probabil, o iesire de la guvernare, cu cateva luni inaintea viitoarelor alegeri, sub pretextul blocarii Reformei de catre "administratorii" Cdr-isti. Ministrii Pd-ului au fost, cum se stie, cei mai activi in sensul realizarii tranzitiei, iar crizele provocate de ei au fost extrem de spectaculoase. Aceste crize au vizat tocmai grabirea Reformei si, implicit, motivarea retragerii din administratie in contextul esecului actiunii. Pd-ul se putea astfel sustrage amendarii electorale inevitabile pentru cei vinovati de adancirea crizei, pastrandu-si concomitent "achizitiile" realizate in anii guvernarii. "Virajul" Pdsr-ului a facut inutila previzibila mutare de sah. Propunand dialogul cu fortele politice la Putere, Pdsr-ul s-a impus ca un veritabil partener de alternativa pentru ele, o eventuala "tradare" a Pd-ului indicandu-l, in noua imprejurare, ca un partid dominat strict de interese particulare, de aspiratii individualiste. Colegiul Director al Pd, tinut sambata, 13 martie, a realizat primejdia, renuntand - dupa cum a declarat bataiosul ministru al Transporturilor, dl Traian Basescu - la "atitudinea duplicitara", aceea de a fi la Putere, dar de a o critica tot timpul. Pd-ul trebuie sa ramana in coalitie, dar trebuie sa-si modereze vocea, acum cand propunerile Pdsr converg spre tezele sustinute de partenerii sai, in special de Pntcd. Aceste propuneri au obligat partidul d-lui Roman sa coteasca brusc spre stanga, accentuand masurile de protectie sociala, de sustinere a defavorizatilor. Or, asemenea masuri sunt, pentru orice analist lucid, contrare grabirii Reformei pe care reprezentantii Pd-ului o supralicitau cu atata ardoare. Dincolo de "legile social-democrate", care au fost uitate dupa enuntarea lor in februarie, Pd-ul a fost obligat la propuneri vadit politicianiste, cu iz electoral, cum ar fi cea ca pensionarii sa nu mai plateasca Tva la cumparaturile ce se vor face din magazine speciale. "Propunerile" indica o anume deruta a conducerii sale, care a inteles ca retragerea de la guvernare ar lasa loc unei posibile "mari coalitii" Pdsr-Cdr, sau Pdsr-Pntcd ori Pnl, coalitie susceptibila sa supravietuiasca viitoarelor alegeri. Ramanand la guvernare, Pd-ul trebuie insa sa se detaseze de consecintele dure ale ei, solutia fiind tocmai propunerile populiste care i-ar putea, inca, atrage pe unii electori.
Prin "virajul" sau, Pdsr-ul incearca, in al doilea rand, sa stopeze ascensiunea celei de-a treia cai, a formulei de coalitie care s-ar putea constitui prin apropierea unor partide - parlamentare si neparlamentare - putin atinse de uzura guvernarii prezente, dar si de blamul inertiei guvernarii trecute. ApR-ul, beneficiind de carisma d-lui T. Melescanu, Psdr-ul - ce pare a se dinamiza stimulat de actualul ministru al Muncii, dl A. Athanasiu - dar, mai ales, Pnr-ul, impulsionat de temperamentalul senator V. Catarama, pot oferi - printr-o armonizare relativ facila a programelor - o alternativa de centru, credibila, atat la actuala, cat si la fosta putere. Suna poate paradoxal, dar tezele sustinute de liberalul V. Catarama - grefate pe programul national al noului sau partid - nu sunt chiar atat de indepartate de cele vizate de "economistii" ApR-ului si Psdr-ului. Unui "pol" constituit printr-o alianta a acestor grupari i s-ar putea alatura si Punr-ul, partid ce si-a mai moderat discursul nationalist, optand pentru formule mai pragmatice, legate de redresarea economiei. Multe alte formatiuni partinice sunt, deja, atrase de o asemenea, posibila, reorganizare a spectrului politic. "Miscarea" Pdsr-ului reprezinta o constientizare a situatiei, iruperea - in Parlament - a unei noi forte politice putand incurca socotelile legate fie si de o coabitare cu alianta sau vreunul din partidele aflate actualmente la guvernare. Programul Pdsr in noua sa varianta urmareste "sa ia fata" acestei posibile regrupari ce ar putea atrage masa electoratului dezamagit de cei zece ani de tranzitie.
"Dialogul" propus de Pdsr a fost acceptat imediat de Putere. Un refuz, pe fondul gravei crize economice, a prabusirii evidente a monedei - trimitand clar spre "bulgarizarea" tarii - ar fi afectat grav imaginea ei, si asa deteriorata. Intrebarea care se pune este insa in ce masura oferta Pdsr-ista este realmente sincera si responsabila. Ca formula propagandistica, ea a fost foarte bine gandita. Dar, in fapt, o serie de actiuni ale parlamentarilor Pdsr-isti tind sa o dezvaluie drept o masura politicianista, o "nada" aruncata administratiei in functiune, depasita de evolutia evenimentelor. Cum poate fi explicata de pilda opozitia reprezentantilor Pdsr la o propunere menita a asana viata politica romaneasca, precum cea de simplificare a ridicarii imunitatii parlamentare? Solidarizarea cu liderul Prm in efortul acestuia de a evita normala - si civica - supunere la mecanismul justitiei indica faptul ca "schimbarea la fata" ar putea fi doar aparenta. Ceea ce, daca se va proba, va sugera ca, in fond, Pdsr-ul nu si-a depasit conditia initiala. Or, electoralul roman stie foarte bine, mai ales in gravul context actual, ca "lupul isi schimba parul, dar naravul ba!".