S.O.S.

Povesti De Dragoste Prin Scrisori. "Primul lucru pe care l-am dorit in America, dupa ce m-am dezmeticit, a fost ". Draga mea Sanziana,. Imi cer scuze ca inima mea nu poate sa te numeasca doamna Pop, sau doamna Sanziana. Ar fi prea mult pentru sufletul meu, care tanjeste dupa fiecare editie a magazinulu...

Povesti De Dragoste Prin Scrisori

"Primul lucru pe care l-am dorit in America, dupa ce m-am dezmeticit, a fost "

Draga mea Sanziana,

Imi cer scuze ca inima mea nu poate sa te numeasca doamna Pop, sau doamna Sanziana. Ar fi prea mult pentru sufletul meu, care tanjeste dupa fiecare editie a magazinului vostru, care nu-si putea gasi o "sanziana mai buna". Dumnezeu te-a luminat si ti-a aratat calea: sa-i faci pe toti oamenii (deci nu numai pe romanii nostri!) sa se iubeasca intre ei, sa-i faci sa se ajute intre ei, sa-i faci sa mediteze asupra propriei existente. Raspunsurile pe care revista, sub baghetata magica, ne ajuta pe noi, cititorii, sa le descoperim cu fiecare nou numar, ne indeamna pe toti sa trecem mai usor peste ceea ce, fiecare in felul lui, numeste problema, necaz sau suparare. Ai un har cu totul special in a alege oamenii cu care intentionezi sa lucrezi, in a lucra cu oamenii alesi, in a-i face pe toti, de la primul pana la ultimul, sa raspunda Din Suflet Si Cinstit tuturor problemelor care apar. Citesc de ani de zile revista pe care te straduiesti sa o faci din ce in ce mai buna si nu am altceva decat cuvinte de lauda in legatura cu tot ceea ce-ti iese de sub condei. Esti desteapta, miloasa, cu Dumnezeu mereu in suflet si din acest motiv ai putut sa atragi alaturi de tine numai oameni deosebiti. Acesta este si motivul pentru care ai reusit sa ne aduni pe toti alaturi de "Formula As", fie ca suntem din Romania, fie ca suntem romani pe care soarta ne-a manat mult mai departe de tara. De mult doresc sa-ti spun intr-un fel, cat de bine ma simt cand citesc revista voastra si e foarte ciudat ca de-abia acum, dupa niste ani, pot sa-ti spun acest lucru tocmai din America, un loc in care niciodata nu am visat macar sa ajung in vizita, dar sa locuiesc! Si cu cine? Cu omul pe care il cautam de o viata, un roman de-al nostru, greu incercat de destin, al carui suflet nu a mai putut sa reziste singur si a plans la cei din tara dupa ajutor. Primul lucru pe care l-am dorit in America, dupa ce m-am dezmeticit, a fost "Formula As". Acum, pot citi magazinul pe Internet si sunt extrem de multumita sufleteste si impacata, fiindca ma simt astfel mai aproape de cei de acasa si de voi, cei din redactie, pe care am inceput sa va indragesc din ce in ce mai mult. Dar dintre toti, tu esti aleasa, se vede asta din privirea ta, din felul in care te adresezi celor aflati in suferinta. Colegii tai ar trebui sa multumeasca cerului ca au asa o sefa. Eu as fi vrut sa am o sefa ca tine in Romania, mai ales ca am absolvit o facultate de limbi straine, cu care as fi putut sa lucrez sub indrumarea ta. Dar, asta este, nu imi ramane decat sa te admir si sa te incurajez de aici, de departe, alaturi de ceilalti romani, care iti scriu mereu. Mai trist este ca in tara, multi ar dori sa citeasca "Formula As", dar nu isi permit sa o cumpere, desi este atat de ieftina.

Inchei, urandu-va sanatate, putere sa duceti la indeplinire misiunea data de Sus, ca de multumire sufleteasca nu cred ca duceti prea mare lipsa, avand in vedere cat bine faceti oamenilor de pretutindeni.

Va imbratiseaza cu mare drag si va ureaza tot binele din lume,



O Romanca Din America

P.S.: I love you all because you are the best of all!!



*

Draga mea prietena nevazuta,

Fiindca scrisoarea ta este pentru mine un dar, o public acum, in preajma unei mari sarbatori. Consider ca am gasit-o in iarba, adusa de-un iepuras. Iarta-ma pentru indelungata ei amanare, dar mi-a fost greu s-o scot la iveala, fiindca imi pui mai multe daruri in seama decat mi-a harazit Dumnezeu. Pe de alta parte, recunosc deschis ca mesajul ei imi face mult bine, fiindca si directorii de ziare, oricat ar parea ei de vajnici si rupti din soare, sunt bieti (si foarte obositi) muritori, care au nevoie de dovezi de afectiune. O declaratie de iubire, mai ales cand vine, hat, din America, face pulsul sa explodeze. Iti multumesc. Iti multumesc pentru vorbele bune, dar mai ales pentru confirmarea mesajului pe care incercam sa-l difuzam prin ziar. Multa vreme am crezut ca audienta si impactul revistei sunt strict locale. Ca se datoreaza unui specific de conjunctura cu care am izbutit sa ne sincronizam: climatul de nesiguranta creat de tranzitia romaneasca, in care normalitatea si tonul potolit al revistei sunt receptate ca un sprijin moral. Cititorii romani (ca toti romanii, de altfel) au mare nevoie de afectiune. De cineva care sa ii asculte, sa-i inteleaga, sa-i mangaie si - daca este posibil - sa le dea ajutor. Ideea ca cititorii romani sunt un public de galerie reprezinta o eroare. Marea lor majoritate trebuie sprijiniti sufleteste, ajutati sa reziste unor schimbari navalnice si buimace, din care nu inteleg si nu se aleg cu nimic. Constiinta se modifica greu, mai ales cand realitatea o contrazice. Oamenilor trebuie sa li se explice ce se intampla, sa li se castige participarea, sa le fie garantata speranta, fie si peste o suta de ani. Dar cine are vreme in Romania de dialog? Iata, deci: sunt bucuroasa sa vad ca programul afectuos al revistei, tonul normal si cuvintele bune sunt receptate cu aceeasi acuratete de cititorii nostri din lumea intreaga, printre care te numeri si tu. Saluturile si-ncurajarile trimise prin Internet sunt o confirmare a acestei realitati. Primavara incepe cu semne bune. Oamenii se simt mai aproape. Isi exerseaza dispozitia colectiva. Se simt solidari.

Fiindca suntem in Saptamana cea Mare, cand se marturisesc si se iarta pacatele, ma simt indemnata sa spun un lucru pe care nu l-am marturisit pana acum: vibratia afectiva, exagerata cateodata, care scapa necontrolata in paginile revistei, vine si dintr-o mare neimplinire interioara - faptul ca nu mai scriu. In mare parte, "Formula As" este si dorul meu dupa cartile mele nescrise, o predispozitie afectiva nefolosita, care se scurge in alte parti. Te rog si pe tine si ii rog si pe cititorii acestei corespondente sa ma ierte pentru tradare, pentru acest subterfugiu de a travesti energia si visul cartilor mele in structura revistei "Formula As". Sper ca bunul Dumnezeu, care nu m-a parasit pana acum nici o clipa si in care gasesc permanent impacare si sprijin, sa ma ajute sa-l implinesc.

Iti doresc din suflet Sfinte Sarbatori fericite si-ti multumesc pentru dovezile de iubire si de incredere.
Sanziana Pop



"Doresc sa-l gasesc pe omul care mi-a salvat viata"

Stimata d-na Sanziana Pop,

In revista condusa de dv. apar numeroase semnale S.O.S., pe care le analizati cu bunavointa, intelegere si caldura sufleteasca, recomandand cele mai potrivite modalitati de ajutorare a oamenilor aflati in dificultate. Cazul pe care vi-l prezint mai jos depaseste oarecum cadrul obisnuit, pentru ca exprima un sentiment mai rar intalnit, acela de recunostinta a unui om fata de un semen al sau, pe care nu-l poate uita niciodata, deoarece i-a salvat viata. Actiunea s-a petrecut in Grecia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar cel care o descrie - Dimitros Agrocostas - a depus interes in traducerea in limba romana si transmiterea scrisorii pe adresa mea, prin intermediul rudelor mele din Grecia, pentru a-l ajuta. La randul meu, va rog sa-i acordati acestei scrisori un spatiu in coloanele revistei "Formula As", daca nu este posibil integral, cel putin in rezumat, in speranta ca printre numerosii cititori ai revistei se va gasi cel cautat sau o persoana implicata in evenimentele din Grecia, care este dispusa sa-l ajute. Pe mine m-a impresionat mesajul cuprins in aceasta scrisoare, simplitatea mijloacelor de a-l transmite si sinceritatea autorului, ceea ce m-a determinat sa va scriu, neavand o alta posibilitate de a-l ajuta.

Va multumesc pentru intelegere si va doresc multa sanatate, pentru a putea duce mai departe nobila misiune pe care v-ati asumat-o, aceea de a fi alaturi de oamenii care au nevoie de ajutorul dvs.
Muntean Leon - Str. Galati nr. 9, Timisoara

Sunt invalid de razboi din timpul rezistentei nationale 1941-1944 din satul Velestino-Volos, regiunea Thesalia si ma numesc Dimitrios Agrocostas, fiu al lui Constantin si al Mariei.

In anul 1944, la Velestino, se afla o companie germana. Soldatii aveau si cateva oi de care avea grija un soldat roman, armata romana fiind aliata armatei germane. In jurul datei de 10 mai 1944, soldatul roman m-a luat pe mine si alti doi greci de la cafenea, sa tundem oile. La data de 23 mai 1944 a avut loc un atac german, iar eu am fost ranit. Spre norocul meu, am cazut in mainile romanului care se pare ca m-a recunoscut. Cand s-a terminat atacul a venit comandantul, m-a vazut si a spus soldatului roman sa ma omoare pentru ca daca traiam, m-as chinui si eu si familia mea. Romanul i-a spus ca sunt tanar si am multe sanse sa traiesc. Comandantul a plecat si soldatul roman a avut grija sa gaseasca o caruta si sa ma duca acasa. Pe drum, tovarasii lui l-au amenintat si pe el si pe mine, dar el a reusit sa scape de ei, sa ma duca acasa, salvandu-mi astfel viata.

Doresc sa gasesc acest om. Nu stiu numele lui. Nu stiu daca traieste, dar as dori din inima sa-l intalnesc. Il rog sa-mi scrie. Il caut pe cel care mi-a salvat viata.
Adresa mea este: Dimitrios Agrocostas - Velestino-Volos, Grecia



Scrisori De La Marginea Vietii

Raspuns pentru Ioana, autoarea scrisorii "Ajutati-ma, baiatul meu se afla in mare pericol"
(Formula As nr. 354)

Stimata d-na,

Ma numesc Vasilica, sunt si eu studenta, v-am citit scrisoarea cu atentie si emotie, fiindca ma regasesc pe de-a-ntregul in ea. Am fost si eu in situatia fiului dv. Acum cativa ani, ma luptam din greu cu acelasi sindrom, dar gratie a doua suflete magnifice, care au fost alaturi de mine, pot sa ma bucur azi de acest miracol care este Viata. Spre deosebire de fiul dv., eu am recurs de doua ori la acte nesabuite: la sinucidere. Dar in lupta dintre viata si moarte,a invins in cele din urma viata, si acum, dupa tot ce s-a intamplat, inteleg totusi ca prin defectele si calitatile pe care le am, sunt ceva Unic, sunt eu.

Mi-as dori foarte mult sa vorbesc cu fiul dv. Daca doriti sa ma contactati, o puteti face. Numarul meu de telefon se afla in posesia redactiei.

Vasilica



Cazuri De Extrema Urgenta

"Ajutati-ne sa ne cumparam o vacuta. Numai asa vom putea supravietui"

Stimata redactie,

Va multumesc din inima dv. si colaboratorilor dv. pentru speranta si bucuria pe care le-aduceti celor suferinzi si amarati. Din pacate, ne numaram si noi printre ei. In casa noastra, aflata la tara, suntem 10 persoane care mancam la o masa, iar venitul care se aduna pe luna nu depaseste 900.000 lei. Sunt o femeie de 64 de ani si saracia din casa noastra imi sfasie sufletul. Rugamintea mea este sa ne ajutati sa ne cumparam o vacuta; numai asa vom putea supravietui. Acum, ca se apropie Sfintele Pasti, poate ca inima oamenilor este mai blanda si ne vor asculta plangerea. Putin cate putin de la fiecare in parte, poate vom strange banii de cuviinta. Ne chinuie foamea pe toti. Avem mare nevoie de aceasta vaca. Bunul Dumnezeu sa va dea sanatate, parte la fericire si la noroc.
Marica Verona - sat Contesti, com. Davidesti, jud. Arges



"Sunt un sot si un tata disperat"

Stimati cititori ai revistei "Formula As",

Sunt un sot disperat, care nu mai poate lupta cu viata. Va rog din suflet sa ma ascultati si sa ma ajutati. In urma unei investigatii facute la Spitalul Militar Bucuresti, sotia mea a fost diagnosticata cu o boala grava (Necroza aseptica cap femural), care necesita in cel mai scurt timp o interventie chirurgicala, cu aplicarea unei proteze de sold, care costa aproximativ 2500 dolari. Sotia mea se afla in momentul de fata imobilizata la pat, cu dureri groaznice. Din nefericire, mijloacele mele materiale sunt extrem de reduse, nu voi fi in stare toata viata sa achit costul operatiei si-al protezei. Va rog din suflet, acordati-mi un sprijin financiar. Neputinta mea ma distruge. Am cea mai buna sotie din lume, mama a unei fetite in varsta de 8 ani, care are nevoie de ingrijirea ei.
Stroe Costel - Str. Unirii, bl. 54, sc. A, ap. 4, Buzau (Am deschis si un cont la C.E.C. Buzau cu nr. 16712)

"Oferim pe timp nelimitat o casa la tara, unei familii de pensionari cu capacitate de munca"

Stimata d-na Sanziana Pop,

Nu vreau sa va rapesc prea mult din timpul dvs. si de aceea trec direct la subiect. Dupa revolutie, am cumparat un teren (pe care este cladita si o casa) de 2000 m2 in comuna Maia, la distanta de o ora de mers cu masina (50 km) de Bucuresti. Intre timp, pe acest teren am sadit aproape 100 de pomi fructiferi, care de doi ani sunt pe rod, iar pe jumatate de teren cultivam toate legumele necesare intr-o gospodarie. Toate aceste munci le facem la sfarsit de saptamana, in timpul nostru liber. Eu mai am patru ani pana la pensie, insa sotul meu sta permanent "sechestrat" la tara. Daca pleci o saptamana de acolo, risti sa nu mai gasesti mare lucru cand te intorci.

Deoarece avem o casuta cu trei dormitoare si toate conditiile de munca si trai, dorim sa oferim unui pensionar sau unei familii de pensionari (varsta 60-65 de ani) aceasta casa, pe o perioada de timp nelimitata. Am precizat varsta pentru ca oamenii trebuie sa aiba putere de munca si sanatate buna, pentru a putea face fata treburilor din jurul casei. Locul este foarte frumos, iar vara, mai ales, este o placere sa locuiesti la tara, la aer curat, inconjurat de flori.

Telefonul de apel este 043/28.23.17 - Dl. Ene Mircea, comuna Maia.

In speranta ca ne puteti ajuta atat pe noi, cat si o familie cu probleme de locuinta si trai, va multumesc foarte mult, va doresc multa sanatate, si cat mai multe succese cu aceasta minunata revista "Formula As".