O "placinta" de Pasti.

Toma Roman
Miercuri, 7 aprilie 1999, s-a desfasurat la Palatul Cotroceni un fel de "dezbatere nationala" pe tema crizei generalizate pe care o traverseaza Romania.

Au participat reprezentantii partidelor parlamentare, ai sindicatelor, ai societatilor civice si ai organizatiilor oamenilor de afaceri. Dezbaterea - o premiera in viata politica romaneasca de azi - si-a propus, dupa cum sustinea presedintele Constantinescu inainte de inceperea ei, sa identifice "chestiunile care pot duce la o minima intelegere" intre parteneri, dar si "sa vedem unde nu pot exista intelegeri, adica sa cadem de acord si asupra punctelor de dezacord". Presedintele a dorit ca discutiile sa se centreze pe trei probleme: proprietatea, stabilitatea macroeconomica si finalizarea programelor destinate categoriilor sociale si regiunilor defavorizate de tranzitie. Scopul alegerii acestor "teme" era gasirea unor solutii in contextul unei situatii "ingrijoratoare" pentru ca "este intolerabil ca Romania sa riste rusinea unui faliment".

Masa rotunda de la Cotroceni a fost initiata la propunerea Pdsr, care a dorit-o din motive propagandistice, dupa ce si-a lansat programul anticriza si si-a schimbat pozitia doctrinara. Ideea unei dezbateri nationale a fost preluata de presedintie din aceleasi motive. Desfasurarea ei a fost amanata de cateva ori pentru ca guvernul, afectat de maladia premierului, sa-si finalizeze propriul program. Acesta trebuia prezentat participantilor si, eventual, corectat la sugestiile acestora, urmand ca apoi sa fie analizat si adoptat de Parlament. Conferinta trebuia, in principiu, sa detensioneze situatia sociala, obtinand - cel putin pentru moment - o relaxare a presiunilor sindicale, cu atat mai mult cu cat, asa cum au anuntat, organizatiile din domeniu se pregatesc de o greva de avertisment, urmata - pe 26 aprilie - de o greva generala. Ea urmarea, de asemenea, sa arate populatiei ca intre fortele politice ale tarii exista, totusi, un "dialog serios" pentru ca, dupa cum a observat presedintele, "numarul celor care si-au pierdut increderea in capacitatea oamenilor politici de a preveni o criza majora este, din pacate, foarte mare".

Nu vom prezenta aici desfasurarea acestei conferinte. Presa cotidiana a relatat pe larg continutul diverselor interventii. Ceea ce ne intereseaza sunt rezultatele concrete ale dezbaterii, finalitatea ei. Pentru ca, cel putin la o prima vedere, ceea ce s-a obtinut pare destul de anemic. Dupa ce toti participantii au acceptat ideea crizei majore in care se zbate tara, dupa ce fiecare partid si-a prezentat "viziunea" asupra cauzelor (viziuni deja stiute), s-a ajuns la concluzia formarii unui "Grup de Reflectie", care sa se ocupe de problema redefinirii cadrului legislativ al proprietatii, si a unui "Consiliu Consultativ Permanent" - compus din specialisti in economie, desemnati de Academie si de partide - care sa elaboreze strategia economica a tarii pe termen mediu si lung. S-a stabilit ca procesul de privatizare sa fie extrem de transparent si s-a decis ca, pana la 14 aprilie, toti parlamentarii, functionarii Fps si ai administratiei centrale sa fie retrasi din Aga si din Consiliile de Administratie ale diverselor Sc-uri, Sa-uri etc. constituite dupa ce statul a lansat procesul de reforma. In sfarsit, cu jumatate de gura, s-a acceptat ca problemele unui deficit bugetar mai mare de 2%, ale reesalonarii datoriei externe a Romaniei, dar si acordurile cu Banca Mondiala si Fmi sa fie analizate - pe larg - de Parlament.

Rezultatele sunt dezamagitoare. "Dezbaterea nationala" s-a vadit a fi o sezatoare inutila in Saptamana Mare. Esecul ei era previzibil din start. Motivatia lansarii a fost, clar, una propagandistica, fiecare parte urmarind sa-si prezinte "ideile", sa-si dezvaluie "solutiile" obligatoriu divergente. Organizarea a fost, de la inceput, pripita si haotica. Puterea s-a grabit sa raspunda mingii ridicate la plasa de Pdsr, care a propus dezbaterea dupa ce si-a fixat programul, pentru a arata ca este deschisa la orice "propunere constructiva". Programul guvernului a fost insa finalizat cu intarziere si chiar aceasta finalizare momentana a indicat ca, pana acum, el a actionat dupa imprejurari. La dezbatere au fost invitati "la gramada" specialisti din toate domeniile, desi presedintele a sustinut cantonarea in probleme strict economice. Invitatiile au fost, si ele, facute selectiv, desi s-a vrut sa se creada ca la dezbatere participa toata suflarea intelectuala a tarii. Au fost chemati analisti, politologi, eseisti, jurnalisti, dar n-au fost invitati, de exemplu, cei care au initiat Reforma in 1990, d-nii Dijmarescu, Stolojan, Severin, Vatasescu si altii, care ar fi avut, poate, ceva de spus in legatura cu evolutia ulterioara a economiei. S-au trimis invitatii unor sefi de publicatii, in timp ce altii au fost "uitati". Au fost ascultati, alaturi de politicieni, unii specialisti, iar altii nu. Mircea Cosea - reprezentantul ApR si unul dintre specialistii cunoscuti in economie - a sintetizat, de altfel nu fara ironie, ca: "Intalnirea de azi nu a avut un efect concret. Nu s-a hotarat nimic si au aparut si diferite puncte de vedere destul de nepotrivite intre unii si altii".

O astfel de conferinta ar fi trebuit sa fie foarte bine pregatita. Ea ar fi trebuit sa se finalizeze cu necesitate intr-o serie de decizii concrete privitoare la criza generalizata a tarii. Nu se poate raspunde intr-o asemenea situatie cu formula tipic balcanica, surprinsa de Caragiale, a infiintarii de noi comitete si comitii. Singura hotarare concreta, cea a retragerii parlamentarilor, functionarilor Fps si ai administratiei centrale din Aga si Ca-uri, a fost corecta si necesara din punct de vedere moral, dar a venit prea tarziu. Din fosta proprietate comuna - proprietatea de stat - s-a furat aproape tot ce se putea fura. Probabil ca majoritatea celor in cauza ar fi fost, ei insisi, dispusi sa renunte - de acum - la respectivele sinecuri. Toti participantii au sesizat ca ne aflam "intr-o perioada extrem de periculoasa, de preintampinare a crizei financiare", dar fiecare dintre ei a vorbit "pe limba lui", sustinand ca solutiile proprii sunt singurele acceptabile. Astfel, dl Valeriu Stoica a spus (in numele guvernului) ca: "Daca nu actionam rapid si hotarat, daca nu suntem lasati sa continuam ce am inceput, exista riscul unei crize profunde pentru toti. (...) Da, situatia este grea. Dar ea nu va scapa de sub control, pentru ca avem solutiile si parghiile necesare. Cand vorbim de program anticriza, trebuie sa asiguram mai intai finantarea. Si asteptam ca in programul anticriza prezentat de Pdsr sa fie prezentate sursele de finantare". Iar dl Ion Iliescu, liderul Pdsr, i-a replicat: "Masurile propuse de guvern nu sunt de natura sa opreasca declinul economic si al nivelului de trai, ci dimpotriva - prin promovarea aceluiasi tip de politici economice - vor conduce la accentuarea crizei". Dl Iliescu a considerat ca finantarea furnizata de Banca Mondiala si Fmi in mod conditionat nu asigura depasirea crizei, ci supravietuirea in ea. El a fost sustinut de liderul Ufd, dl Varujan Vosganian, care a afirmat ca: "Recesiunea nu se poate combate decat prin dezvoltare. In schimb, masurile propuse (de guvern - n.a.) reprezinta o insiruire de obiective si initiative care sunt fie neviabile financiar, fie tratate superficial sau neclar enuntate".

"Chermeza" de la Cotroceni a demonstrat, inca o data, ca in Romania clasa politica este imatura si oportunista. Intalnirea "de vitrina" nu a adus nimic nou cetatenilor in postul Pastilor. Chiar daca unii politicieni s-au declarat dupa incheierea ei optimisti, "placinta" a lasat un gust amar. Cea mai semnificativa a fost, din acest punct de vedere, reactia sindicatelor. Sa nu uitam ca, in cei peste doi ani pierduti in finalizarea Reformei de actuala guvernare, ele s-au declarat de mai multe ori de acord cu o strategie de soc. Acum - considera confederatiile sindicale - este prea tarziu pentru altceva. Sindicatele sunt obligate sa-si apere aderentii, pentru ca noi "experimente economice" i-ar putea impinge cu totul in strada. In dezbaterea de la Cotroceni - a sustinut dl Dumitru Costin, liderul Bns - cele mai importante probleme sociale si economice "au fost ratate" pentru ca "politicienii nu le vad din scaunele lor inalte". Iar presedintele Cnslr Fratia, dl Pavel Todoran, a adaugat ca: "Nu asteptam o revigorare de azi pe maine sau o crestere solida de azi pe maine. Populatia asteapta o speranta ca in viitor va fi mai bine". Aceasta speranta nu poate fi intretinuta prin ceea ce s-a intamplat. Raul nu poate fi eliminat, dupa dl Bogdan Hossu, liderul Cns Cartel Alfa, decat printr-o "responsabilizare a factorilor politici si administrativi", prin "legea functionarului public". Cu o clasa politica interesata doar de propria-i supravietuire, lucrurile vor merge in continuare asa cum merg.

Intalnirea de la Cotroceni a realizat, totusi, o detensionare intre diferitele segmente politice si civice aflate in dezbatere. Ea trebuia pregatita, si altfel organizata, mai demult. Fara concluzii ferme, fara decizii certe si, mai ales, fara un consens minimal in rezolvarea problemelor, a ramas doar un "spectacol" prin care toti protagonistii au urmarit sa se aleaga cu ceva. Postul Pastelui nu este insa o sarbatoare. Romanii se vor bucura abia dupa Inviere. Reuniunea de la Cotroceni nu le-a dat nici un motiv de bucurie.