Niciunde in tara nu exista un asemenea "eveniment" muzical: intr-un singur judet - Bihorul - traiesc patru cantarete de muzica populara, iubite, frumoase, respectate deopotriva si care au toate acelasi prenume: Florica! Florica Ungur, Florica Zaha, Florica Duma, Florica Bradu. In drumul meu catre florile folclorului bihorean, pasii m-au purtat mai intai catre Florica Duma. Marturisesc ca este primul interviu pe care l-am luat in timp ce o pisica siameza imi torcea pe genunchi si o "tomberoneza" adormise langa mine, amandoua leganate de vocea stapanei lor.
Borcanul cu cantece
- Multi dintre interpretii de muzica populara carora le-am solicitat interviuri pentru revista "Formula As", mi-au vorbit cu emotie despre primele lor apropieri de muzica populara, impresionandu-ma si pe mine prin delicatetea amintirilor. Ca sa fiu consecvent: care sunt primele amintiri muzicale ale Floricai Duma?
- Sa nu radeti de primele mele amintiri muzicale... Stiti ce faceam?! Jucandu-ma prin camara mamei, am gasit niste borcane goale. Ce credeti ca mi-a venit in minte?! Sa vorbesc in acele borcane, sa-mi spun gandurile in taina, dupa care le astupam. Urma, cand oi fi mare, sa-mi ascult gandurile copilariei... Ce, doar muraturile se puteau conserva?! Ei bine, vorbind in... borcane, am descoperit ca iti raspunde un fel de ecou - "duhul" din borcan... Asa ca foloseam "descoperirea" mea si la cantat. Cand ma trimiteau ai mei cu vacile sau cu gastele, dupa cum era randuiala de acasa, luam in traista si un borcan. Cand eram la suficienta distanta de casa, scoteam borcanul din traista si incepeam sa cant in el. Era un fel de microfon... La aceste prime "aparitii solistice" in pustie, cantam cantecele auzite la tata sau la vararii care treceau prin satul meu, care se opreau la fantana sa bea apa si incepeau sa horeasca. De mica, mi-a placut hora lunga! Hora lunga seamana cu doina.
- Deci tatal dv. canta...
- Da, si inca ce frumos! A fost un rapsod deosebit, stia absolut toate doinele, polcile si jocurile din zona noastra, din partea Holodului, pana la Tinca. De la el am preluat foarte multe cantece - balada lui Iancu, balada lui Lucaciu. "Iancule, puiut de mot,/ Fa-ne dreptate la toti/ Si la tanar si batran/ La toata vita de roman./ Si la tanar si batran/ Si la pruncul de la san." Sa va mai cant un joc pe care-l stiu de la el: "De n-ar fi ficiori pe lume/ Ai vedea fete nebune/ Si neveste duse-n lume./ De n-ar fi ficiori prin sate/ Ai vedea fete turbate/ Si neveste spanzurate".
- Ca veni vorba de "ficiori" - nu vad nici unul in casa dv...
- La noi, in Bihor, e un cantec: "Cine vine,/ Nu-i de mine./ Cine-mi place,/ Baie nu-mi face". Sunt o pretentioasa. Petitori tot apar, dar vorba cantecului...
- Aveti un renume deosebit, de asiduu culegator de folclor. Ce inseamna, de fapt, sa culegi folclor in pragul mileniului Iii?
- Nu e usor sa culegi folclor. Trebuie sa mergi prin sate, sa gasesti momentul prielnic ca sa-i strangi pe oameni la o sezatoare; si, ce e mai greu, trebuie sa-i convingi sa-ti cante. M-am dus, de exemplu, la Gepis, o localitate foarte aproape de mine, unde sunt niste muzicanti foarte buni. M-am dus cu magnetofonul in coliba la ei si i-am inregistrat. Niste cantece dumnezeiesti! Tot acolo, la Gepis, este o femeie oarba, de la care am luat mai multe colinde, de exemplu "Colindul toiagului". Am mai cules de la Incesti, din Dumbrava, din Mociar. Sa stiti ca si in satutul meu, Caranzelu, din comuna Lazareni (aproape de Beius), se pastreaza foarte bine folclorul. Stiti ce a ajutat la conservarea folclorului? Faptul ca satele au fost electrificate tarziu. Au intrat tarziu radioul si televizorul. Erau niste nane la mine in sat care aveau cele mai frumoase doine - vreau sa amintesc aici cateva nume: nana Cica Dorii, nana Tuzuca, nana Viorica Dudului. Fiecare zona are nanele ei, doinitoarele si horitoarele ei. Dar, de cand cu economia de piata, oamenii au saracit foarte tare. Cum sa va spun... Oamenii isi deschideau atat de repede sufletul, cantecul iesea de la sine... Acum, cand merg prin sate, le mai duc niste orez, niste ulei. Nu mi-a cerut nimeni, dar prea au privirea trista, prea n-au de nici unele... Si nu sunt lenesi. Stiu ca le fac o bucurie. Mai vorbim, se mai bucura, mai ofteaza, se uita la palmele muncite, apoi incep sa cante. Asa culegi folclor, in pragul mileniului Iii...
Mama cea maiastra
- V-ati intristat... Mai pun si eu sare pe rana: cum va impacati cu cei care va fura melodiile?
- E usor sa iei un cantec gata facut si sa-i schimbi cateva cuvinte! Dar, pentru a fi un cantaret adevarat, trebuie sa ai personalitate, stilul tau. Stiu chiar un profesor de muzica, care schimba pe ici, pe colo un cantec si apoi il vinde. Asta nu mai este folclor, e bataie de joc, e piraterie. Dar legea dreptului de autor nu functioneaza in cazul muzicii populare. Sa nu fiu inteleasa gresit - e bine sa circule folclorul, dar nu sunt de acord cu masluirile! Muzica populara se naste la tara si de acolo trebuie invatata, de acolo trebuie preluata.
- Totusi, trebuie si o indrumare. Cine a scolit-o in ale folclorului pe Florica Duma?
- Dupa terminarea liceului, am urmat Scoala Populara de Arta, unde am avut-o ca profesoara pe d-na Pop de Popa Rhea Silvia. Dansa m-a ajutat foarte mult si m-a indrumat; eu aveam un stil de cantat cam... salbatic.
- Acum un an, cand v-am intalnit la Televiziune, am remarcat costumul extraordinar pe care il purtati. De unde aveti costumele populare?
- Am opt costume, unul mai frumos ca celalalt. Toate au fost facute de mama mea. Ea avea un dar aparte, stia sa teasa si sa brodeze asa de frumos... Mama nu prea canta, ea stia a tese. Ea tesea si tata ii canta...
- Pentru ca Oradea este atat de aproape de Ungaria, se poate vorbi de o influenta maghiara in cantecele populare ale acestei zone?
- Nu, in zona Oradei nu sunt influente de la maghiari. Folclorul ardelenesc, in general, nu este contaminat. Este pur romanesc. Va cant un cantec de catanie din satutul meu, iar dv. sa-mi spuneti daca se simte o cat de mica influenta: "Foaie verde, foi de nuc,/ Mai am un pic si ma duc./ Eu ma duc, mandra ramane/ Plange frunza dupa mine...".
- Ati terminat Facultatea de Stiinte Economice din Timisoara. Aveti o profesie care cere rigoare, ratiune, nicidecum sensibilitate. Totusi, au ceva in comun economia si muzica populara?
- Nu au nimic comun, dar mie asta mi-a placut - sa fiu economista. Stiti ca inainte de "89, puteai fi un "om realizat" doar daca aveai facultate... Eu am lucrat multi ani ca economista. Asta nu m-a impiedicat sa cant muzica populara autentica, sa inregistrez mai multe discuri. Inca mai am material pentru cinci sau sase albume. Cantece autentice! Sa stiti ca mi-a prins bine faptul ca sunt economista, ca inteleg mecanismele pietei, pentru ca acum, dupa "89, mi-am deschis si o firma. Cand am timp liber, imi place mult sa cant pe la nunti - mereu sunt invitata - pentru ca acolo am posibilitatea sa ma desfasor, sa fluier, sa chiui, sa aduc veselie. Am fost invitata sa cant chiar si la nunti din Oltenia. Tuturor le place folclorul nostru ardelenesc. Inca din facultate cantam pe la nunti...
- Sunteti destul de ocupata!
- Da, e adevarat, tinand cont de faptul ca ma ocup si de agricultura... Am o casa la tara, cu o gradina mare, cu livada. Imi place sa-mi lucrez singura pamantul. Imi place sa-i simt caldura. Pamantul asta romanesc este binecuvantat de Dumnezeu. Daca-l respecti si ai grija de el, pamantul te ajuta!
La mijloc de codru des
- Oraseanca, cu sufletul intors catre obarsii...
- Cum sa nu fiu asa?! Cand eram mica, eram nelipsita de la jocurile satului, de la claci si de la baluri. Tin minte ca se faceau mese mari, cu palinca, cu sarmale si colaci cu nuca. Erau invitati cei mai buni muzicanti (cu viori cu goarna, cu tube). Cand doua fete iubeau acelasi fecior, fiecare aduna in jurul ei cateva prietene si incepeau descantecele una contra celeilalte.
Imi place sa fiu in mijlocul naturii. Imi place sa merg la Valea Rapei, la marginea padurii, sa cant acolo... Acolo a fost si prima mea "scena", acolo cantam in borcan, dupa cum v-am spus la inceputul interviului. Cand merg pe Valea Rapei si incep sa cant, padurea parca imi raspunde, fosnetul ei este acompaniamentul cantecului meu. In plus, imi raspunde si ecoul; imi place si sa astept raspunsul... Tin minte ca pe Valea Rapei am auzit o doina superba, la un nene care iesise sa culeaga fragi. Aveam cativa anisori. Nu-l vedeam pe omul ala, doar il auzeam. Parca doinea padurea... Mi-a intrat in suflet acel cantec si, multi ani mai tarziu, l-am cantat in fata publicului. A fost un succes nebunesc. Atunci cand il cant, retraiesc senzatia aceea ciudata, ireala, a padurii care-ti ingana. Si cui nu-i place sa asculte cantecul naturii?... M-am mutat insa la oras pentru ca, dupa facultate, aici mi-am gasit de lucru. Am pastrat legatura cu satul si intr-un fel mai aparte - prin inregistrarile pe care le-am facut.
- Ce zodie sunteti?
- Sunt nascuta pe 7 decembrie, deci sunt Sagetator. Nu stiu daca zodia este "de vina" (se stie ca Sagetatorii sunt sensibili), dar eu am o mare dragoste pentru animalute. Am doua pisici, nazdravanele astea pe care le vedeti - Bobi si Lali. Imi place sa le ingrijesc, sa le iubesc... Lor le pregatesc meniuri... pisicesti, pentru ca eu sunt vegetariana. Asa ma simt mai bine... Beau numai apa fiarta. Mananc foarte multe fructe si legume. Imi place mult sa gatesc, sa inventez diverse feluri de mancare.
- Vegetariana fiind, sper ca ati gasit multe retete pe masura in paginile "As"-ului...
- Doar retete? Sa stiti ca aspir la titlul de "Cea mai fidela cititoare"!