Stimata doamna Sanziana Pop,
Ma numesc Anca Dumitrescu si sunt de cativa ani stabilita in Suedia. Am citit, in repetate randuri, in revista dvs. apeluri disperate din partea celor (din pacate prea multi) pe care norocul se pare ca-i ocoleste. Noi nu suntem o familie de oameni bogati, dar multumita lui Dumnezeu, avem ce ne trebuie si - cred eu - am putea sa ajutam si pe altii. Nu pot oferi servicii, nu pot ajuta fizic; tot ce pot face (si as face-o din tot sufletul) ar fi sa trimit o suma de bani, din cand in cand. Nu doresc multumiri sau recunostinta celor pe care-i ajut si nu incerc sa-mi fac publicitate. Multumirea sufleteasca pe care ti-o da faptul ca ai ajutat un om, mi-e suficienta. Intrebarea pe care doresc sa v-o pun este: Cum pot fi ajutati cei ale caror scrisori le publicati? Li se pot trimite bani? Cum?
Eu si familia mea trimitem, din cand in cand, cate o suma de bani organizatiilor internationale de tip "Crucea Rosie", "Salvati Copiii" etc., dar mi-ar face mare placere daca as putea sa ajut si intr-un caz concret. Cu stima,
Anca Dumitrescu - Suedia
Stimata d-na Anca Dumitrescu,
Intentia dv. de a-i ajuta pe cei nefericiti si saraci prin intermediul revistei "Formula As" ne bucura si ne onoreaza. Sunt ani de zile de cand ne straduim sa aducem o alinare, dupa puterile noastre, unor bieti oameni carora le-a mai ramas numai nadejdea in Dumnezeu. Am fi fericiti ca in afara sprijinului pe care ni-l acorda permanent cititorii nostri din tara, sa-l avem si pe acela al cititorilor din strainatate. In sensul acesta, va informam ca toate cazurile de extrema urgenta (titlul rubricii noastre de ajutorare) sunt verificate si garantate prin acte medicale ori referinte obtinute in scris de la primarii. In vederea expedierii de ajutoare (obiecte, hrana etc.) puteti folosi adresele publicate in revista. Banii (valuta) va trebui sa-i expediati, insa, in contul nostru (010944041-5, Ing Bank - Bucuresti), urmand ca primirea lor sa fie confirmata de destinatar in revista. Inca o data, va multumim si va dorim sanatate.
<em>"Ar fi extraordinar daca pe Internet am putea avea
acces si la arhiva revistei"</em>
Buna! Ma numesc Mirela Blajan, sunt - din pacate - o fumatoare inveterata, am 30 de ani si fumez de peste 10 ani, cam un pachet de tigari pe zi. Citind despre rezultatele miraculoase obtinute de diferite persoane datorita medicamentului d-lui Alexandru Mateescu, am decis ca e momentul sa incerc si eu! Din pacate, nu am numarul revistei in care a aparut numele medicamentului, deci va rog foarte mult, daca se poate, sa ma ajutati sa-l aflu. Locuiesc in S.U.A. si modalitatea de a fi la curent cu aparitiile revistei "Formula As" este Internetul. Daca imi permiteti o sugestie, cred ca ar fi extraordinar daca pe Internet am putea avea acces si la arhiva acestei reviste. Este structurata admirabil, cuprinde informatii deosebit de interesante si folositoare, este o placere sa o citesti! Va multumesc anticipat pentru bunavointa!
Stimata d-na Mirela,
V-am furnizat informatiile solicitate, in numarul 363 al revistei, printr-un interviu de clarificare luat chiar inventatorului medicamentului, dl Mateescu Alexandru, care poate fi contactat la telefon 01/668.91.40. Va multumim mult pentru mesaj si pentru aprecieri.
<em>"Ce faceti dv. impreuna cu tot colectivul este ceva nemaiintalnit"</em>
Stimata redactie, stimata d-na Director,
Sunt un cititor (prin Internet) al minunatei reviste "Formula As". Ceea ce faceti dvs., impreuna cu tot colectivul, este ceva nemaiintalnit; in momentul acesta nu gasesc cuvintele potrivite prin care sa-mi exprim gandurile bune indreptate spre dvs. Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si multa putere de munca sa mentineti aceasta revista multi ani de aici incolo.
In alta ordine de idei, as dori sa stabilesc un contact telefonic cu d-na Svetlana Secrieru si v-as ruga - daca este posibil - sa-mi comunicati adresa dumneaei. In luna iulie a.c. voi veni in tara si doresc neaparat sa ajung la dansa, in vederea stabilirii unui tratament, atat pentru mine, cat si pentru sotia mea, care sufera de migrena (vreau sa va spun ca a fost la mai multi medici de aici, din S.U.A., a facut si de doua ori testul tomografic, in urma caruia nu a aparut nimic circumspect de natura fizica, ia si medicamentele prescrise, dar durerea revine in fiecare saptamana). Cu aceasta groaznica migrena, sotia mea se confrunta cam de la sfarsitul anului 1993 si nimeni pana acum nu a reusit sa-i dea un tratament care cel putin sa rareasca revenirea. Va multumesc si am speranta ca voi avea un raspuns pozitiv de la dvs. Din nou cu aceeasi nepretuita stima,
Dorel Malacea - Bridgeport, S.U.A.
Stimate d-le Dorel Malacea,
Mesajul dv. a fost transmis. D-na Svetlana Secrieru va asteapta si va roaga sa va pastrati optimismul. Suferinta sotiei dv. se rezolva usor cu ajutorul bioenergiei. In privinta telefonului si-a adresei, vi le vom comunica prin e-mail, de indata ce d-na Svetlana va avea o adresa stabila in Bucuresti. Multumiri pentru minunatele cuvinte de incurajare.
<em>"Sunt sigura ca natiunea romana nu e uitata de Dumnezeu"</em>
Va scriu din nou, plina de bucurie, ca sa va spun ca desi traiesc departe de tara, sunt Mandra ca sunt Romanca si asa voi fi mereu! Cel mai cald sentiment de bucurie si mandrie l-am simtit cand canadieni sadea mi-au spus, cu lumina in priviri, ca ei stiu ca Papa Ioan Paul al Ii-lea a vizitat Romania timp de trei zile si ca Poporul Roman e cald si bun! Abia asteptam sa citesc si-n "As" despre aceasta Minune, dar iata ca sufletul mi s-a umplut de bucurie, descoperind intr-un singur numar (362) nu numai relatari despre vizita Sanctitatii Sale la Bucuresti, ci si despre Minunea de la Ionesti si cea a vindecarii suferintelor unei vechi prietene si ale fetitei ei, care au luat sfarsit tot cu ajutorul lui Dumnezeu, care le-a scos-o in cale pe d-na Svetlana Secrieru! Atatea bucurii la un loc, intr-un suflet de om, nu pot incape decat daca le imparte cu oamenii! Si asta si fac atunci cand, vorbind la telefon sau prin viu grai cu romanii cunoscuti de aici, le povestesc cu lux de amanunte ce minunatii citesc eu in "As"! Si ce credeti? In finalul convorbirii, toti imi zic: "Ia da-mi, dom"le, si mie adresa de pe Internet!". Iar eu o spun cu mandrie, de parca ar fi adresa unui Prieten Drag!
Draga "As", imi sunt prea sarace cuvintele ca sa poata exprima cu adevarat tot ceea ce simt cand iti citesc randurile... Ma simt mai aproape de mama, de sora mea draga, de mica mea nepotica ce s-a nascut pe cand eu eram la 12.000 km departare de toate rudele si prietenii pe care i-am luat cu mine aici... in suflet. Stiu ca Dumnezeu mi-a harazit mie si familiei mele Destinul sa fim asa departe de Acasa, dar cred ca mai bine ca El, nimeni nu aseaza lucrurile!
Toate scrisorile primite de Acasa si toate mesajele pe Internet, din zilele Vizitei Marelui Parinte, au fost pline de Sperante, de Lumina si Credinta si sunt sigura ca Natiunea Romana nu e uitata de Dumnezeu, ci doar i se incearca Credinta!
Inchei, multumindu-va inca o data pentru simtamintele pe care le treziti in toti Romanii de pretutindeni si spun si eu, ca o buna prietena in scrisoarea ei: "Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe noi, toti romanii - oriunde ne-am afla!"
Liliana Chitoi - Canada
Doamna Liliana Chitoi,
Va multumim pentru gandurile dv. inaltatoare, de care romanii au atata nevoie in ziua de azi! Va multumim pentru bunele sentimente pe care ni le purtati si pentru faptul ca ati devenit un drag si pretuit colaborator al revistei "Formula As". Ne bucuram nu doar de laudele care ne intremeaza moral, ci si de sugestiile legate de continutul revistei. Realitatea aceasta, ca prin Internet devenim o revista a unui spatiu romanesc... international, ne emotioneaza si ne obliga enorm. Fiti, pe mai departe, alaturi de noi.
<em>"Un strop de dragoste"</em>
Buna seara! Sunteti un strop de dragoste, intelegere, bunatate... Un strop de senin pentru oameni... Un strop? Nu, voi sunteti totul!!!
Ma bucur ca existati, ma bucur ca pot intelege lumea mult mai bine cu ajutorul vostru!
Sabi - cineva care va iubeste din Marea Britanie
<em>"Pentru prietenii mei de departe"</em>
Nimic nu se compara cu o prietenie adevarata. De-adevaratelea! Prietenii mei sunt cu totii "cei mai buni prieteni". Nu pot vorbi despre unii fara sa zic: "ei sunt cei mai buni prieteni ai mei!". (Tatal meu zicea ca nu am multi prieteni si i-am raspuns ca cei pe care ii am valoreaza foarte mult).
Despre "niste" cei mai buni prieteni vreau sa vorbesc. Ne-am despartit azi. Pentru mult timp. Am un sot... ce sa spun, cel mai bun prieten al meu, si o fetita care este soarele si bucuria vietii noastre. Mama mea - un inger. Si restul prietenilor. Si totusi, despartirea de prietenii mei - Monica, Ana, Victoras si Sorin - mi-a lasat in suflet un gol pe care il simt ca pe o rana. Ma doare undeva inauntru, unde cred ca e sufletul. Pentru ca ei sunt o parte din sufletul meu.
America! Tara magnet! Ii atrage pe toti: rai sau buni, lasi sau curajosi, dar mai ales pe cei "sclipiciosi" si inteligenti, asa cum sunt prietenii mei. Dumnezeu le-a indeplinit cea mai mare dorinta: sa ajunga acolo. Democratia le-a permis sa plece. Sistemul i-a "fortat" sa o faca, aici neavand nici un fel de orizont. Iar rabdarea (mai bine zis ce-a mai ramas din ea) a "umplut paharul".
Oameni destepti, cu o familie incredibil de frumoasa si armonioasa - de la care eu, cu un sfert de generatie mai in urma, am invatat si am luat lectii - au luat calea Americii. Gandindu-ma la ei, in interiorul durerii si a nespusului dor (deja!!), ma incearca si un sentiment de manie pentru situatia lor, care e identica cu situatia noastra: de neputinta, de sufocare, de disperare pentru starea in care am ajuns "o majoritate bunicica din tara asta".
Tanjim dupa alte zari in care o mana si o minte straina sa ne permita sa evoluam firesc, in limita posibilitatilor, sa traim decent, la capatul muncii si zbaterii, sa ne mai indeplinim din teluri si vise, sa merite fiecare zi pe care o traim si, chiar daca esuam, sa o facem pe cont propriu si nu pe baza ordonantelor de urgenta, a legilor si a modificarilor de legi care apar de doua-trei ori in fiecare zi, si ne mai ard una in moalele capului, ca si cum nu am fi destul de ametiti de viteza cu care mergem in jos.
De aceea, sunt bucuroasa pentru prietenii mei: au meritat si merita sa li se intample lucruri bune si frumoase, chiar daca asta inseamna sa rupa legaturile de rudenie, prieteniile, sa-si schimbe modul de viata si de gandire.
Totusi, cand fetita mea de "4 ani in iulie" ma intreaba de ce plang, nu stiu cum sa-i explic ca ma bucur pentru ei si totusi sunt atat de trista.
So long, my friends!
Claudia Rimbu - e-mail: claudia@birotec.ro
Pagina ilustrata cu icoane desenate si pictate de copii. La editia de anul acesta (a Vii-a) a concursului "Icoana din sufletul copilului", revista "Formula As" a acordat doua premii, in valoare totala de 2.000.000 lei. Talentatii beneficiari sunt:
Andrei Chitic din Bucuresti (clasa a Vii-a)
Elevii-pictori din Drajna de Jos (premiu colectiv).
Concursul s-a desfasurat in perioada 24 mai - 2 iunie, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti.