Litiaza Urinara

Florentin Popa
Calculii renali ("pietrele") sunt aglomerari de cristale, formate in rinichi sau caile urinare, ca depuneri provenite din substante aflate in urina.

Calculii renali ("pietrele") sunt aglomerari de cristale, formate in rinichi sau caile urinare, ca depuneri provenite din substante aflate in urina. Aceasta suferinta apare la toate varstele, implicand o supraveghere de durata a bolnavilor (devenind cu atat mai grava cu cat se instaleaza mai repede).

Cauzele urolitiazei

Cu precizarea ca nu sunt pe deplin lamurite toate etapele de litogeneza, cauzele bolii sunt urmatoarele: consumarea timp indelungat a unei ape cu prea multe saruri minerale, conditii igienice si obiceiuri alimentare necorespunzatoare, mese copioase repetate, cu multa carne, ciocolata, cacao, aport exagerat de calciu, fosfati, urati, ori o alimentatie saraca in vitamina A; toate acestea pot favoriza aparitia sau cresterea calculilor. Un aspect important il reprezinta aportul insuficient de lichide, rolul densitatii crescute a urinei in aparitia litiazei fiind demonstrat. Acelasi efect litogen il au si pierderile excesive de lichide din corp (transpiratii abundente, scaune diareice repetate). Tulburarile metabolice (guta, leucemii, tratamente citostatice, obezitate, diabet) produc si ele concentratii crescute ale unor substante in urina, facilitand precipitarea lor. Excesul de vitamina D si/sau calciu produce cresterea concentratiei acestuia in sange (hipercalcemie), favorizand aparitia litiazei. La fel se intampla si in cazul altor boli, care sporesc eliminarea calciului prin urina: osteoporozele, adenomul paratiroidei, imobilizarea prelungita la pat, boala Cushing, carenta proteinica, tratamente indelungate cu cortizonice, boli distructive osoase, cancere cu metastaze osoase, boli cronice de rinichi s.a. Defectele congenitale sau dobandite ce constituie un obstacol in calea urinei, determinand staza ei (in care apare infectia), sunt factori locali de dezvoltare litiazica, de o deosebita gravitate, prin prezenta multor microbi rezistenti la toate antibioticele. Daca nu sunt inlaturate obstacolele (fibrom uterin, adenom de prostata, rinichi "cazut", tumori ale vezicii, stricturi ale uretrei), se ajunge in scurta vreme la pierderea rinichiului.

Evolutia bolii

Calculii urinari pot fi unici sau multipli, de volum si compozitie variata. Nisipul si calculii mici pot fi eliminati prin caile urinare, daca acestea si-au pastrat contractilitatea musculara si daca nu exista un obstacol, iar daca eliminarea lor se face rapid, rinichiul sufera mai putin. Alteori, calculul constituie un obstacol si urina incepe sa stagneze, dilatand bazinetul renal si astfel acest organ inceteaza treptat sa mai secrete urina, insa aceasta oprire este reversibila daca calculul este inlaturat la timp si infectia este corect tratata.

Simptomatologia bolii urolitiazice

Cand sunt localizati renal sau uretral, calculii produc o durere continua, de intensitate variabila. Durerea este insa absenta cand calculii sunt situati in partea "carnoasa" a rinichiului, fiind ficsi si neproducand obstructie. Colica este de regula expresia unui calcul migrator, devenit brusc obturant, pe cand calculul in "repaus" - ce permite totusi trecerea urinei - provoaca o jena lombara permanenta, dar moderat dureroasa. Colica renala este o durere violenta ce incepe in spate, in locul unde ultima coasta se fixeaza pe coloana vertebrala, iradiind in fata catre abdomenul inferior, catre vezica, stinghia piciorului (regiunea inghinala), scrot la barbat sau labiile vaginale mari la femeie, si la radacina coapsei. Durerea apare brusc, adeseori in timpul unui efort sau unei zdruncinaturi, ori chiar in timpul somnului. Colica poate fi precedata de mici semne prevestitoare: dureri surde in regiunea lombara, o usoara sangerare urinara (hematurie), o nevoie mai frecventa si presanta de a urina, cat si greturi, voma, ragaieli, paloare, frisoane, transpiratii abundente. In mod surprinzator, colica nu este insotita de la debut de cresterea temperaturii (masurarea zilnica a temperaturii este foarte necesara). Cand apare, febra avertizeaza asupra existentei unei infectii urinare, asociate uneori si cu staza. In fine, febra dispare o data cu permeabilizarea cailor urinare, daca litiaza nu a produs complicatii septice (pielonefrita, flegmon perirenal s.a.). In localizare vezicala, staza urinara (cauzata de obstacole: adenom si cancer de prostata, stricturi ale uretrei, chist mare de ovar, cancer sau fibrom uterin) si infectia urinara reprezinta conditii favorizante pentru formarea calculilor. In cazul calculilor vezicali, durerea este resimtita in partea inferioara a abdomenului si se transmite in perineu, in regiunea inghinala, in penis sau in labiile mari, accentuandu-se la mersul intr-un vehicul (cand apare si o nevoie imperioasa de a urina) ori mai ales la sfarsitul mictiunii. Adeseori, jetul urinar se intrerupe, iar mictiunea se poate relua numai schimband pozitia corpului. Urina cu sange si cistita (infectia vezicii) insotesc frecvent litiaza vezicala. Diagnosticul poate fi precizat initial pe baza elementelor clinice descrise mai sus, dar ulterior sunt obligatorii si examenul de laborator (analiza urinei de dimineata), precum si investigarea radiologica sau ecografica a rinichiului, a cailor urinare si - daca este cazul - si a altor organe (uter, ovare, prostata).

Conduita (tratamentul) in boala litiazica urinara

In colica renala, tratamentul trebuie instituit urgent, pentru a calma durerea insuportabila, pentru a suprima spasmul si obstructia. In primul rand se apeleaza la spasmolitice, asociate cu analgetice (dintre care amintim papaverina, lizadonul, scobutilul compus, algocalminul, baralginul, piafenul s.a., sub forma de supozitoare, comprimate ori fiole pe cale orala). De real folos in calmarea durerii si a spasmului este si apa cu menta - o lingurita de frunze de izma, inmuiate 20 de minute in 200 ml apa (nu se fierb, ci se bea maceratul pe parcursul a 1-2 ore). Important: administrarea medicamentelor analgetice puternice este indicata numai dupa ce in prealabil se stabileste clar prezenta unei colici nefritice, care nu trebuie confundata cu alte boli grave, toraco-abdominale, evitandu-se astfel erori cu consecinte ireparabile. In tratarea colicilor, efecte pozitive au baile suportabil de fierbinti, repetate, si impachetarile calde, uscate, aplicate pe abdomen si pe sale. Aceste proceduri se pot asocia cu tehnici de relaxare si de pozitivare volitiva de tipul "nu ma doare nimic, ma simt bine", practici care ajuta la depasirea momentului dureros. Daca urina nu se elimina timp de peste 24 de ore (enurie), trebuie instituita starea de extrema urgenta urologica, bolnavul fiind dus imediat la spital.

Cura hidrominerala

Acest tratament urmareste sa realizeze mentinerea unei suficiente dilutii a urinei, in cazurile cand permeabilitatea cailor urinare este cat de cat pastrata, iar dimensiunile pietrelor nu depasesc 7-8 mm in diametru, deci pot fi eliminate pe cale naturala. Litiaza renala operata beneficiaza, de asemenea, de cura cu ape minerale (hidrica), care influenteaza favorabil metabolismul, previne suprainfectarea cailor urinare si scade potentialul de formare al calculilor prin cresterea diurezei. In plus, aceasta terapie inlatura constipatia, scade microbismul intestinal, amelioreaza hipertensiunea arteriala si asigura drenarea cailor biliare. Nu beneficiaza de cura hidrica bolile cu insuficienta renala sau atunci cand prin dimensiunile mari ale calculilor se impune numai extragerea chirurgicala sau sfaramarea lor prin socuri cu ultrasunete. Cura hidrica este masura cea mai eficace de profilaxie a bolii litiazice, ceea ce presupune mentinerea de-a lungul anilor a unui echilibru intre lichidele ingerate si aportul alimentar calitativ-cantitativ. Bilantul apei. Aportul necesar de 2500 ml apa trebuie asigurat din: alimente - 1200 ml, oxidarea alimentelor - 300 ml, lichidele baute - 1000 ml. Cei 2500 ml apa se elimina prin: piele - 500 ml, expiratie - 350 ml, fecale - 150 ml, urina - 1500 ml. Toate pierderile marite de lichide din corp, prin transpiratie abundenta ori diaree repetata, trebuie rapid compensate. Se stie ca diminuarea ingestiei de apa, asociata cu un consum exagerat de carne, duce la scaderea volumului de urina, care devine foarte concentrata, cu albumina multa, semne de "surmenaj" renal. Bilantul hidric trebuie cunoscut si in litiaza hepato-biliara. Chiar daca in urma curei hidrice pietrele nu sunt eliminate, ele sunt insa mai bine tolerate, iar cresterea sau formarea altora noi este incetinita sau oprita. In timp, cura se poate permanentiza la 1,5 l apa zilnic pentru cei cu o greutate de 55-60 kg. Apa (nu foarte rece) va fi ingerata la desteptare, pe nemancate, si in cursul zilei. In prezent, s-a renuntat la cantitatile mari de apa prescrise in trecut (risc de congestii cerebrale si renale, crize de hipertensiune s.a.), optand pentru maximum 2-2,5 l in 24 de ore. Cu privire la apele minerale, acestea trebuie judicios alese, pentru fiecare bolnav in parte, in functie de compozitia chimica a apei respective, deoarece se pot produce efecte contrarii, de precipitare a sarurilor in urina. In fazele dureroase nu se recomanda sucurile de fructe si de legume, atat timp cat nu se cunoaste compozitia chimica a urinei si a calculilor. Numai dupa un control competent se poate apela la unele tehnici naturiste, ce fac posibila eliminarea unor calculi mici (cei mari - repet - pot fi rezolvati numai chirurgical sau cu ultrasunete, in bai speciale anti-soc).

Regimul igieno-dietetic

Scopul dietei in prevenirea sau tratarea litiazei urinare este de a reduce sau inlatura aportul elementelor ce intra in alcatuirea pietrelor sau de a corecta - dupa caz - aciditatea sau alcalinitatea urinei, ce nu pot fi cunoscute decat in urma analizelor. Sunt situatii (ca in guta sau leucemie) cand se recomanda eliminarea din alimentatie a carnii de animal tanar, vanat, icre, creier, rinichi sau alte organe, grasimi, bauturi alcoolice, conserve. O recomandare: in ziua cand mancati carne, sporiti cantitatea de apa ingerata. Cand calculii sunt compusi din oxalati si calciu, se elimina alimentele (si medicamentele) ce contin calciu, vitamina D, ciocolata, cacao, rosiile, spanacul si conservele, aceste recomandari fiind valabile si pentru litiaza fosfatica-carbonica. In incheiere, vreau sa atrag atentia asupra unui prost obicei, care ii face pe unii oameni sa se abtina sa urineze, desi simt nevoia, dand nastere la un reflux vezico-ureteral (urina din vezica refuleaza in uretere, insamantand cu microbi rinichiul - organ foarte sensibil la orice infectie).

O mana de plante in lupta cu Bachus

Fito-Antialcool - un leac sigur impotriva alcoolismului

Despre alcoolism se discuta din ce in ce mai aprins in ultima vreme. In Romania, acest flagel a luat proportii uriase, afectand deopotriva barbati si femei, adolescenti si copii. Alcoolismul a devenit in prezent cauza majora a violentei si a delincventei, producand adevarate drame in familie si in societate. Ca nu este bine, o stie toata lumea. Dar o data ce ai dat mana cu Bachus, este greu sa te mai desparti de el...

Deoarece tot mai multe scrisori sosite pe adresa redactiei - expediate, de regula, de sotiile unor impatimiti ai paharului - ne cer cu disperare solutii impotriva acestui viciu, am apelat din nou la dl Eugeniu Radulescu, autorul unui extract din plante care este capabil sa stopeze acest cumplit flagel. Fito-Antialcool este un produs simplu si eficient, fara contraindicatii sau efecte secundare, avizat de Ministerul Sanatatii, iar rezultatele obtinute in tratamentul cu acest extract - mai mult decat imbucuratoare - ne-au fost semnalate de cititoarele noastre care l-au administrat sotilor recalcitranti. De aceea, am considerat ca o revenire asupra acestui subiect este necesara si obiectiva.

Carte de vizita

Dl Eugeniu Radulescu este inginer de profesie, dar mare pasionat al terapiilor naturiste, pe care le practica de mai bine de zece ani. Corolarul activitatilor sale a fost infiintarea la Iasi a unui cabinet de terapie, unde lucreaza in colaborare cu medici specialisti, care imbina numeroase practici neconventionale pentru tratarea pacientilor: acupunctura, bioenergie, homeopatie, reflexologie, sacroterapie, meloterapie, fitoterapie etc.

Inventia

Despre ideea producerii acestui extract antialcoolic, dl Radulescu declara: "In anul 1995, studiind efectul unei plante folosite de un terapeut din Suceava in tratarea alcoolismului, m-am gandit ca as putea realiza un extract din plante, dar cu o formula mult mai complexa. Astfel, pentru realizarea acestui produs am utilizat toate plantele despre care aflasem ca au o importanta actiune antialcoolica, precum si altele, cu rol protector asupra organelor expuse la intoxicatia cu alcool. Dupa obtinerea primului lot experimental, a urmat o perioada de doi ani de cercetare, timp in care am studiat efectul produsului pe 200 de persoane voluntare, aducandu-i imbunatatirile de rigoare. Astfel a luat nastere un produs nou, absolut natural, fara efecte secundare sau contraindicatii. Prin avizul nr. 226/18.02.1997, Ministerul Sanatatii a decis ca Fito-Antialcool poate fi preparat si comercializat in conformitate cu legislatia sanitara in vigoare".

Efectul terapeutic

Fito-Antialcool are rolul de a stopa dependenta organismului de consumul alcoolului, prin actiunea principiilor active ale plantelor componente. Persoana in cauza capata o atitudine indiferenta fata de alcool; nu simte nevoia celui de-al doilea pahar, chiar daca l-a baut deja pe primul. O alta actiune benefica a produsului consta in inducerea unei stari calmante (evitandu-se astfel manifestarile violente ale alcoolicilor), cresterea nevoii de somn si a poftei de mancare. De asemenea, cercetarile efectuate au demonstrat ca Fito-Antialcool este un bun regenerator hepatic, ficatul fiind cel mai afectat organ al alcoolicilor.

Tratamentul

Fito-Antialcool se prezinta sub forma de tinctura hidro-alcoolica si poate fi administrat in mancare, in ceai sau chiar in bautura, cu sau fara acordul celui vizat. Ideal este sa fie consumat in ceai si cu acordul persoanei in cauza. Statistic, s-a observat ca 80% dintre cazuri si-au rezolvat dependenta de alcool cu doar doua flacoane, chiar si acei carora li s-a administrat tratamentul fara stiinta lor, ei continuand sa consume alcool. Necesarul pentru un tratament optim este de doua flacoane, insa pentru consolidarea efectului in timp se mai pot lua inca unul-doua flacoane. Primul flacon se administreaza in doze unice de 1 ml/zi, timp de trei saptamani. Este bine ca doza sa se masoare cu ajutorul unei seringi sterile, pentru exactitate. Tratamentul se repeta dupa o luna de pauza, al doilea flacon administrandu-se la fel ca primul.

Nici aspectul psihic al acestei probleme nu poate fi ignorat, fiind foarte important ca in perioada tratamentului sa se consulte un psiholog sau un psihiatru, pentru crearea cadrului de eliminare a cauzei sufletesti ce a dus la acest viciu.

Observatii

Deoarece in compozitia produsului este inclusa o planta care creste in flora spontana, destul de greu de gasit, posibilitatea de producere in cantitati mai mari este foarte redusa. "Data fiind importanta calitatii produsului, nu vrem sa facem rabat in favoarea cantitatii" - spune dl Radulescu. Pretul de productie al extractului Fito-Antialcool este de 125.000 lei flaconul. Este de dorit ca o comanda sa fie pentru doua persoane (4 flacoane), deoarece nu se poate asigura altfel expedierea prin posta. Se cauta distribuitori zonali, dar se urmareste si colaborarea cu farmaciile din tara pentru vanzarea acestui produs.


P.S. Ca si in alte cazuri, facem un apel catre medici si farmacisti sa testeze si sa recomande acest produs celor care au nevoie de el.
Pentru relatii suplimentare si comenzi, sunati la tel. 032/21.23.57, 094/61.15.81 sau scrieti la adresa: C.P. 1059, O.P. 4, Iasi, cod 6600.