Mama si "fetele" ei
Cine nu se teme de albine, aceste veritabile minireactoare cu ac, cu care multi dintre noi am facut cunostinta in timp ce admiram o gingasa floare? Cati dintre noi nu au fugit parca urmariti de o mie de demoni - in fapt, doar de o insecta mica-mititica, dar pe cat de mica pe atat de razboinica? Multora li se pare ciudat sa datoram mierea - aceasta dulce desfatare - micilor "sperietori" cu ac.
Cei care iubesc albinele sunt putini. Greu de crezut ca exista oameni care nu se tem catusi de putin de micutele zburatoare, care le inteleg si le ingrijesc cu infinita atentie si dragoste.
In familia noastra au fost trei generatii de stupari: strabunicul, bunicul si apoi mama. I-am putut urmari indeaproape, ani la rand, pe mama si bunicul, in timp ce lucrau la stupi. Marturisesc ca mult timp m-am temut de albine si nici acum nu ma simt in largul meu in apropierea lor, dar am invatat ca daca le respect teritoriul si intimitatea sau pur si simplu daca nu vreau sa le fac nimic rau, ele nu se ating de mine.
Am simtit multa vreme o fascinatie pentru mama care, atunci cand lucra cu albinele, nu lua nici o masura de protectie, de parca "fetele" ei - asa le numea - ar fi fost niste ingeri inofensivi: nu folosea nici masca, nici salopeta, nici manusi, doar un pamatuf cu care le indeparta bland de pe ramele pe care le cerceta. In schimb, oricine se apropia de stup, chiar cand mama era acolo, era aspru pedepsit de acele veninoase. De parca "fetele" ar fi stiut ca doar mama este cea care le ingrijeste si le iubeste.
O priveam pe mama cum, cu mana goala, isi scutura albinele care prindeau a i se plimba pe haine ori i se rataceau in par. Le "certa" cu voce calina ("Ce cauti tu aici, eu nu-s floare!") si le dadea drumul sa zboare din palma, sufland usor. De multe ori, ne-au impresionat scene in care mama culegea albine lovite de ploaie sau de frig (nu avusesera timp, dragutele, sa ajunga la stup sau, dimpotriva, plecasera din el prea devreme, amagite de-o raza tarzie de soare) si le tinea in palma, incercand sa le incalzeasca cu suflarea ei si le vorbea incet, de parca ar fi inteles-o: "De unde vii, fata draga? Te-ai ratacit? Ia spune-mi tu, ce faci aici pe vremea asta?". Nu am vazut-o niciodata pe mama omorand o albina sau suparandu-se pentru intepaturile care uneori ii desfigurau fata si mainile. Am vazut-o insa plangand ca un copil, atunci cand stupii au murit. Stiti ca inainte de 1989 totul se rationaliza, deci si zaharul, de care albinele au atata nevoie pentru a trece de iarna. Si mama n-a putut face rost de zahar, asta a fost. A apelat la rude, cunostinte, prieteni... Degeaba insa, nu a putut strange destul si, cum fusese un an prost, nici miere n-a mai avut sa le dea. Si au murit. Nu am vazut tristete mai mare. Trebuie sa stiti ca mama mea nu plange si nu se plange niciodata, dar atunci a facut-o. Tacea, nu spunea nimic si lacrimile se rostogoleau fierbinti pe obraji. Peste cateva zile, cand a vorbit, ne-a spus: "Eu nu mai vreau sa ingrijesc albine. Mi s-a rupt sufletul". Era a doua oara cand "fetele" ei mureau, iar ea, neputincioasa, nu avusese cum sa le ajute. In anii aceia era foarte greu sa te descurci. Dar nici in urmatorii ani mama nu a mai avut curajul s-o ia de la capat. Mi-a spus sa o fac eu, dar nu stiu daca voi putea fi vreodata la fel de apropiata de sufletele astea mici si "tepoase" de albine. Cred ca imi lipseste rabdarea, curajul si nemarginita gingasie a mamei. Pacat!
Oana Gabriela Lacraru - com. Costesti, sat Varatici, jud. Valcea, cod 1047
Medicul Veterinar Va Raspunde
"Pisicile pot fi scoase din calduri si altfel decat prin operatie?"
Am o pisicuta superba, in varsta de sase luni, pe care o cheama Madonna. Un bulgare negru, lucios, plin de viata si de atasament. Doresc un sfat din partea unui medic specialist: in afara de sterilizarea prin operatie, exista vreo alta metoda de a scoate pisicile din calduri?
Nusa Petrescu - Fieni, jud. Dambovita
Dupa cum se stie, pisica in calduri devine mai prietenoasa, scoate niste tipete caracteristice, urineaza des si refuza mancarea. Unele rase, prezinta o excitatie atat de puternica, incat devin agresive cu persoanele din apropiere. Caldurile prelungite pot determina degenerescenta chistica a ovarelor (hiperfoliculinism), iar aceasta predispune uterul la infectii de tipul endometritelor sau piometritelor (colectare mai mult sau mai putin abundenta de puroi in cavitatea uterina). Din experienta noastra, cea mai eficienta metoda de suprimare a caldurilor la pisica este ovariectomia (castrarea), care este exceptional de bine suportata de aceasta specie. La ora actuala, se folosesc si medicamente cu efect anticonceptional. Unul dintre acestea este Pillkan 5, un preparat sintetic, cu actiune asemanatoare progesteronului, care se administreaza pe cale orala si este repede absorbit in tractul intestinal. Medicamentul (de forma unui cub de zahar) are un gust bun, ceea ce face ca el sa fie mancat cu placere. La animalele care nu accepta zaharul, cubul poate fi pisat si dat in hrana sau in apa de baut. La o pisica de 2-5 kg, in calduri, se administreaza zilnic un cub de zahar, timp de opt zile. Pentru prevenirea ciclului estral la pisica, se administreaza 1/2 cub de zahar, de trei ori pe saptamana.
"Solicitam sfaturi pentru ingrijirea porcilor"
Suntem pensionari, dar mai muncim pamantul (avem trei hectare), crestem iepuri,
sfaturi utile, pentru ca noi iubim foarte mult animalele.
Livia Pop - Sat Alunis nr. 59, com. Benesat, jud. Salaj
P.S. Cand citesc despre plecarile dv. prin tara, ma intreb daca voi avea si eu fericirea de a va intalni. Mai aproape de mine e Baia Mare sau Jiboul. Tare as vrea sa particip si eu la un asemenea eveniment.
Agentii determinanti ai acestor manifestari clinice sunt totdeauna microbii, parazitii sau unele substante toxice care pot ajunge in tubul digestiv pe calea alimentelor sau a apei. De cele mai multe ori, la porc vomismentele si diareea sunt produse de o helmintoza intestinala foarte raspandita, cunoscuta sub numele de ascardioza. Ea poate aparea in orice anotimp si la orice varsta, dar se manifesta mai grav la animalele tinere, pana la 4-5 luni. Aceasta parazitoza se trateaza folosind substante antihelmintice ca: Rombendazol (comprimate de 10 mg si 100 mg, in doza de 10 mg/kg greutate vie), doua zile consecutiv, medicament ce se poate procura de la orice farmacie veterinara. Daca diareea si voma persista si dupa tratamentul antiparazitar, se poate recurge la antisepsia intestinala, care se bizuie azi pe utilizarea substantelor chimioterapice si a antibioticelor. Se poate administra: Colistirom (antibiotic cu spectru larg), care se elibereaza de la farmacia veterinara sub forma de pulbere hidrosolubila. Se administreaza cate 6-8 g/ 100 kg greutate vie, pe zi, timp de 3-5 zile; Gentamicina 10% - antimicrobian cu spectru larg ce se afla sub forma de pulbere hidrosolubila - se administreaza in apa de baut, timp de 3-5 zile in doza de 5-8 g/100 kg greutate vie; Oxifuran (comprimate) - se administreaza 1/2 comprimat/kg greutate vie, timp de 3-5 zile.
Dr. Doru Andreescu
Medic primar veterinar, doctor in medicina veterinara - tel. 410.95.01





Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
