Pe scurt

Redactia
Ilie Gheorghe. "Sunt un om norocos". Am avut cateva bucurii in stagiunea asta. Ma asteapta si altele. Vi le voi spune. Sunt un om norocos. Pentru rolul meu, Catavencu din "O scrisoare pierduta", montata la Craiova de Mircea Cornisteanu, am primit premiul "I.L. Caragiale", acordat de Fundatia ce poart...

Ilie Gheorghe
"Sunt un om norocos"


Am avut cateva bucurii in stagiunea asta. Ma asteapta si altele. Vi le voi spune. Sunt un om norocos. Pentru rolul meu, Catavencu din "O scrisoare pierduta", montata la Craiova de Mircea Cornisteanu, am primit premiul "I.L. Caragiale", acordat de Fundatia ce poarta numele marelui dramaturg. A fost apoi intalnirea mea cu regizorul Mihai Maniutiu, o experienta artistica extraordinara, prilejuita de colaborarea la "Timon din Atena", de Shakespeare. Cu "Timon" (care mi-a iesit bine - asa s-a spus) vom pleca, la inceputul lunii august, la doua festivaluri in Polonia: la Gdansk si Sopot - ambele patronate de printul Charles. Cu alt regizor celebru - care, zic eu, la Craiova s-a intrecut pe sine - cu Vlad Mugur, am lucrat "Sluga la doi stapani", eu interpretand un Pantalone conceput intr-o cu totul alta expresie comica decat cea impusa de Commedia dell Arte. La ora asta, am doua contracte incheiate in strainatate, pe care trebuie sa le onorez in lunile urmatoare (drept care, pana la sarbatorile Craciunului, nu ma voi intoarce in tara): un contract in Franta, cu Theatre de Lunion - Limoges (aflat sub directia lui Silviu Purcarete), altul in Italia, la "Arena del Sol" din Bologna. Pe 15 decembrie ma voi repezi acasa, la ai mei. Si chiar daca zapada va acoperi cararea noastra de la tara, dorul ma va ajuta sa gasesc drumul cu ochii inchisi.

Maria Ploae
"O vacanta in munti, aproape de Dumnezeu"


Tocmai ne-am intors cu copiii de pe munte, am batut Bucegii in lung si in lat - Cota 1400, Piatra Arsa, Varful cu Dor, pana sus pe culmi. Era atat de frumos, incat ne-am simtit aproape de Dumnezeu. Ca o rasplata pentru un an greu, incarcat de stressul examenelor copiilor si de cel al filmelor noastre. Copiii nostri, toti trei, sunt foarte bine. Ana a trecut in anul Iii la Regie, e o impatimita de film, la fel ca si tatal ei. Cu juniorul Margineanu ne luptam si reusim numai "impreuna", vorba reclamei, sa trecem in clasa a Xi-a. Fara corigente de data asta, ceea ce e un record cu care ne mandrim toata familia. Lui nu-i prea place scoala, nimic din ceea ce e impus. Lui ii place viata; e bine si asa, dar la vremea ei. Oana e in clasa a Vi-a, dar cu fetele nu am avut probleme la invatatura. Am trecut si eu, ca actrita, un nou examen, deloc usor. Am interpretat in filmul care va iesi la toamna in premiera, "Faimosul Paparazzo", o partitura cu care nu ma intalnisem pana acum. Joc o prostituata la varsta la care incepe sa se ofileasca, e scarbita de meseria "cea mai veche din lume" si ar vrea sa schimbe ceva in viata ei. Tocmai atunci ii apare in cale reporterul chipes si se indragosteste de el. Fara speranta, iar ce urmeaza nu va mai spun. Va asteptam- si eu si regizorul filmului, sotul meu, Nicolae Margineanu - sa veniti la premiera. Nu mai filmasem cu el din "91, de la "Undeva in Est". Aproape ca si uitasem ce minunat e ca sotii sa participe cot la cot si la creatia unui film, pe langa cea a unei familii...

Alice Manoiu