Miracole Crestine
Manastirea Bisericani
Demult, pe cand istoria era strabatuta de tropot de cai, undeva, in muntii Moldovei, traia un tanar calugar, pe nume Iosif. Cea mai fierbinte dorinta a lui era sa ajunga in Tara Sfanta, acolo unde pamantul a primit atingerea lui Iisus. Drumul pana la Ierusalim era nebunesc, plin de greutati si primejdii, dar Dumnezeu si forta rugaciunilor rostite neintrerupt l-au ajutat sa-si vada visul cu ochii si sa ajunga la Sfantul Mormant. Magia locului l-a sechestrat pe monah vreme indelungata. Au urmat ani lungi de ucenicie a credintei, ani de rugaciune fierbinte si post, in pesterile din
Evenimentele se petreceau pe timpul domniei lui Stefan cel Mare si grupul de calugari s-a stabilit pe muntele Bisericani din tinutul Neamtului (nu departe de Manastirea Bistrita). Multe minuni si fapte de vitejie s-au savarsit prin puterea credintei in vremea aceea in Moldova si monahii s-au simtit ocrotiti. Departe de larma infricosata a luptelor cu turcii si cu tatarii, in padurile ascunse din munti, calugarii veniti din Tara Sfanta pastreaza randuielile monahale desprinse in pustiul Iordanului, rugandu-se neincetat, intarindu-se in credinta. Dar bratul batranului Stefan se clatina in fata noilor navaliri turcesti si tatare si paganii ard si pustiesc manastirile, printre care si schitul Bisericani. Sleiti de atata prapad si varsare de sange, cuviosii calugari, atati cati mai ramasesera nerisipiti, i-au cerut lui Iosif, care ajunsese la o varsta inaintata, sa plece la Sfantul Munte Athos, pentru ca viata lor de rugaciune sa nu mai fie asuprita si tulburata.
Minunea
Intariti in credinta ca trebuie sa plece in sihastrie, calugarii si-au adunat bruma de lucruri ramase, si-au mai intors o data privirile catre zidurile bisericii arse si-au inceput a cobori muntele. Iata insa ca, inainte sa coteasca pe prima carare, in ramurile unui stejar li se arata dintr-o data o femeie imbracata imparateste si care avea chipul plin de blandete si de lumina, al Maicii Domnului. "Parintilor, unde va duceti?", i-a intrebat. "Ne ducem la Athos, in Gradina Maicii Domnului", au raspuns ei. "Ramaneti pe loc, ca si aceasta este Gradina Mea", a spus bland femeia si-a disparut. Preafericiti de asa o minune, parintele Iosif si ucenicii lui s-au supus intocmai poruncii Maicii Domnului si s-au intors inapoi. Vestea minunii s-a raspandit ca fulgerul in Moldova, ajungand la urechile lui Stefan cel Mare, care pune el insusi piatra de temelie a unei falnice manastiri de piatra, care sa-i adaposteasca pe calugarii cei cucernici si rugaciunile lor.
Asa incepe povestea Manastirii Bisericani si minunea stejarului in care, de atunci inainte, a vegheat totdeauna o icoana a Maicii Domnului. De la acel moment al aratarii Fecioarei (iulie 1449), locul poarta amprenta miracolului.
Locuri cu nume de sihastri
Monahii adusi de Iosif de la Ierusalim au umplut Muntele Bisericani de nume si de minuni. O data cu ei a venit in Moldova si ceva din forta spirituala a locurilor unde a trait Iisus. Poate cel mai pretios dar adus de calugari a fost acea rugaciune numita "a Inimii" sau "a lui Iisus", care pana atunci era mai putin cunoscuta in Moldova. Urmasii lui Iosif au fost pe masura predecesorului lor si a invataturii sale. Unul dintre acestia a fost parintele Chiriac, care este amintit de mitropolitul Dosoftei in "Vietile Sfintilor" astfel: "Eu, nevrednicul Vladica Dosoftei, m-am invrednicit sa ma inchin la moastele celui dintai dintre sfinti - parintele nostru Chiriac, care s-a nevoit in pestera, in muntele Bisericani, vreme de 60 de ani, ajungand la masura lui Onufrie cel Mare". Calugarii care au trait aici au avut o viata de mare sfintenie, de post si rugaciune. Manastirea fiind departe de lume, atmosfera a fost foarte prielnica pentru a continua viata sfintilor din pustie. Numele dealurilor din jurul Manastirii Bisericani poarta numele sihastrilor si ucenicilor veniti alaturi de Sfantul Iosif. Poiana unde se afla chiar manastirea se cheama Poiana lui Iosif; putin mai la vale se afla Dealul lui Miftode, in dreapta drumului care duce spre manastire se afla Poiana Varnavelor... fiecare loc poarta amprenta sfintilor calugari care s-au nevoit in acea perioada la Bisericani.
Un far al Moldovei
Din punct de vedere cultural, manastirea cunoaste o dezvoltare proportionala cu cea spirituala. Aici ia fiinta prima tipografie din Moldova (inaintea celei de la "Trei Ierarhi" din Iasi), adusa de la Kiev in timpul Mitropolitului Dosoftei, aici se tiparesc "Minunile Maicii Domnului", "Scara" Sfantului Ioan Scararu, "Vietile Sfintilor", evanghelii, psaltiri, octuiri, ceasloave, un volum al "Filocaliei". Staretii si o parte din calugari erau oameni cu o cultura deosebita, avand legaturi stranse cu marile centre culturale si spirituale ale ortodoxiei. Ii intalnim trimisi ca soli la curtile din Viena, Sankt Petersburg ori Constantinopol. De aici s-au ridicat calugarul Misail - cel care a continuat "Cronica Moldovei", Pahonie - mitropolit de Kiev, Mitrofan al Buzaului si Silvestru Balanescu al Husiului - episcopi care au infiintat tipografii si au contribuit la raspandirea cuvantului scris. In secolul Xviii, Costache Moruzi reface manastirea, facandu-i chilii de piatra, terminate in secolul Xix de un staret al manastirii, arhimandritul Iorest.
Declinul
In vremea lui Cuza, viata spirituala din Moldova si Tara Romaneasca incepe sa slabeasca, iar Manastirea Bisericani nu este deloc ferita de aceasta decadere. Declinul material al manastirii este cauzat de secularizarea averilor manastiresti, dar nu acesta este cel mai mare neajuns. Este dat un decret care prevedea ca nu au voie sa se calugareasca decat cei cu varsta peste 50 de ani sau bolnavii incurabili. Aceasta a dus la imputinarea calugarilor, al caror numar a ajuns in cateva decenii de la 400 la mai putin de 70.
Manastirea Bisericani primeste o alta lovitura in 1872, in vremea lui Carol I, care transforma o parte din marile manastiri romanesti in puscarii. Astfel, sfantul lacas de la Bisericani devine inchisoare, aici fiind trimisi la regim de exterminare oponentii politici ai regimului. Aceasta soarta o impartasesc si manastirile Vacaresti, Cotroceni, Pantelimon, Pangarati, Barnova, Bistrita de Valcea. Linistea vietii monahilor din manastire a fost tulburata de zgomotul lanturilor celor intemnitati, iar numarul monahilor care mai ramasesera se imputineaza si mai mult, ajungand la doar doisprezece. Se petrece insa si o minune: in timp ce la inchisoarea Pangarati, aflata nu departe, detinutii mureau in masa din cauza bolilor de plamani, aici, la Bisericani, foarte rar se imbolnavea cineva de boli pulmonare. Minunea aceasta este urmata de alta, si mai mare: in 1905, zidurile inchisorii se prabusesc in Sfanta Noapte de Inviere. Inchisoarea este desfiintata, iar locurile isi recapata pacea, insa nu pentru mult timp. Cei 12 monahi care mai ramasesera primesc inca o lovitura: in 1912 se infiinteaza un sanatoriu pentru cei bolnavi de cea mai ucigatoare maladie a acelor vremuri - tuberculoza pulmonara. Aceasta boala contagioasa, extrem de periculoasa, ii indeparteaza si pe ultimii vietuitori ai manastirii, ramanand un singur preot batran sa slujeasca intr-o minuscula casuta cu cerdac, cladita in fata stejarului de la Sfanta Iconita, locul unde se aratase cu sute de ani in urma Maica Domnului.
La Iconita
Acest stejar secular, in care Sfantul Iosif agatase o iconita a Maicii Domnului facatoare de minuni, devine locul de rugaciune al oamenilor din imprejurimi. Aici, La Iconita - cum spun localnicii - in fiecare vineri se facea Sfantul Maslu, iar sub crengile stejarului, impodobite de credinciosi cu candele si icoane, se savarseau nu rareori vindecari miraculoase. In vremea comunismului, autoritatile erau tot mai deranjate de fervoarea credinciosilor si de faima Sfintei Iconite, ramasa de la Sfantul Iosif in stejar. Icoana a fost confiscata de sapte ori de autoritatile comuniste si dusa la Bucuresti, Bacau, Piatra Neamt sau Buhusi (un orasel din apropiere), dar de fiecare data a aparut la loc, in mod inexplicabil. Un batran din Viisoara (satul invecinat) care a lucrat la soseaua spre sanatoriu, isi aduce aminte de momentul in care un secretar de partid de la Piatra Neamt a venit cu Ims-ul sa ia icoana din stejar. El a luat-o si a dus-o la Piatra Neamt, unde a pus-o cu mainile lui in seif, cheile ramanand la el. A doua zi, dimineata devreme, lucratorii de la drumuri au vazut din nou Sfanta Iconita in stejar. Peste vreo cateva ceasuri a venit si Ims-ul activistului de partid,
Sacrilegiul
Cu toate acestea, stejarul nu mai dainuieste mult. In anii "70, un medic pe nume Constantinescu, secretarul de partid al sanatoriului, da ordin unui betiv din partea locului sa taie stejarul, iar acesta - ametit de bautura - duce ordinul la indeplinire. Dupa doar doua saptamani insa, omul care l-a taiat este lovit cumplit de mania lui Dumnezeu: o creanga groasa se desprinde dintr-un stejar si ii rupe sira spinarii, omul dandu-si duhul in chinuri. Pe secretarul de partid il asteapta o soarta si mai cumplita: intai este lovit de o boala necrutatoare, apoi - deprimat si infricosat- se sinucide, incapabil sa se caiasca de sacrilegiul facut.
Dupa jumatate de mileniu
Anul acesta se implinesc 500 de ani de cand s-a petrecut minunea aparitiei Maicii Domnului, deasupra stejarului ce strajuia drumul spre Poiana lui Iosif. Acum o jumatate de mileniu, Maica Domnului a marturisit ca aceasta tara este parte din Gradina Ei. Din stejarul ce gazduia in crengile sale Sfanta Iconita a mai ramas doar buturuga, inconjurata acum de o mica bisericuta, ridicata prin ravna celor opt calugari vietuitori aici si cu ajutorul credinciosilor din imprejurimi. Splendida biserica voievodala, impodobita in interior cu vechi sculpturi in lemn, care gazduieste icoane vechi de sute de ani, zidita in poiana in care s-a nevoit Sfantul Iosif alaturi de pustnicii veniti cu el din Tara Sfanta, este astazi ascunsa de zidurile degradate ale Sanatoriului de Boli Respiratorii, fiind rareori vizitata de cineva. La slujbele zilnice din aceasta straveche biserica nu vine nici unul din cei 500 de pacienti ai spitalului, care functioneaza astazi in locul in care fusesera candva chiliile calugarilor. Exista proorociri ale minunilor care se vor produce in acest loc, dar putini mai stiu de ele. Tinerii calugari de la Bisericani, putin trecuti peste pragul de 20 de ani, in frunte cu la fel de tanarul staret Serafim - un monah (maramuresean de origine) plin de suflet, de harnicie si har - mai pastreaza insa in suflet aceasta minune si vor sa o faca cunoscuta credinciosilor din aceasta tara.
Biserica pe care o ridica printr-o ravna nemarginita are, cuprins in mijlocul ei, trunchiul taiat al batranului stejar si va avea in altar celebra iconita a Maicii Domnului, scapata din atatea urgii. Dupa sufletul lor, biserica ar fi trebuit terminata in iunie, cand se implineau cei 500 de ani de la aratarea Fecioarei Maria in stejar. Lipsurile materiale (biserica n-are nici un fel de sprijin oficial, ci e-naltata numai de daniile sarace ale locuitorilor din imprejurimi) incetinesc insa desavarsirea constructiei, spre amaraciunea parintelui staret, care si-ar da si viata (traieste la fel de sarac si modest ca-n pustiu) ca s-auda, o data, batand clopotele vestitoare de-ntemeiere. Bisericaniul renaste. Sute de oameni vor veni, iarasi, in varf de munte, ca sa se intalneasca in credinta si rugaciune cu Dumnezeu. Daca banii din punga nu va sunt masurati, daruiti o particica din ei pentru Manastirea Bisericani. Sfanta Fecioara Maria, protectoarea spirituala a locului, va va rasplati generozitatea cu un loc in Rai.
Ilie Tudor
Cei ce vor sa ajute la construirea bisericii ce inconjoara trunchiul stejarului de la Sfanta Iconita, pot face donatii in contul: 25.11.01.03.08.38, deschis la C.E.C. - Filiala Piatra-Neamt.
Inapoi
Numai utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii. Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra gratuit 
