Editorial

Redactia
Romania - o tara bolnava. "Romania - o tara bolnava", titra luni, 30 august a.c., pe o pagina intreaga, cotidianul francez "Le Monde". Titlul este socant numai pentru neavizati. Ziarul parizian descrie, in fapt, o situatie pe care majoritatea romanilor o stiu foarte bine. Romania...

Romania - o tara bolnava

"Romania - o tara bolnava", titra luni, 30 august a.c., pe o pagina intreaga, cotidianul francez "Le Monde". Titlul este socant numai pentru neavizati. Ziarul parizian descrie, in fapt, o situatie pe care majoritatea romanilor o stiu foarte bine. Romania se confrunta cu o criza economico-sociala atat de grava incat, s-ar putea spune, este bolnava la propriu. Prabusirea nivelului de trai, generata de cresterea economica negativa, a afectat dur sanatatea populatiei, conditia ei fizica. Esecul Reformei, tarata de la o guvernare la alta si amanata de fiecare dintre ele, s-a reflectat inevitabil in acest plan, sistemul sanitar nemaiputand sa faca fata molimelor care lovesc, succesiv sau concomitent, ansamblul comunitatii. Epidemiile de hepatita, meningita virala, conjunctivita - demonstreaza ca, si in domeniul sanatatii, guvernantii nu au facut nimic. Doar in Romania saptamana trecuta s-au mai inregistrat cazuri de febra tifoida, boala eradicata in Europa inca de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Institutiile de invatamant, cu dotari primitive si cu salarizari "pe masura" a personalului, constituie adevarate focare de infectie pentru sperantele de viitor ale tarii. Ca sa nu mai vorbim de salubritate, complet prabusita chiar si in Capitala. "Micul Paris" de odinioara te intampina, de indata ce parasesti centrul, cu mormane de gunoaie mirosind pestilential. Depasirea ratei natalitatii de catre cea a mortalitatii este o consecinta fireasca. Romania va deveni, foarte curand, o tara imbatranita, fragila. Mai ales ca, lipsiti de orice perspectiva, tinerii cei mai talentati o parasesc pe capete.

Autorul articolului identifica o parte din cauzele acestei stari in guvernarea haotica a actualei coalitii de centru-dreapta. Cum sa realizeze coerent Reforma, ce ar fi trebuit sa deblocheze situatia si in cazul serviciilor publice, un guvern obligat sa urmareasca mai intai armonizarea pozitiilor foarte diferite ale ministrilor desemnati de diversele partide ale coalitiei ce il sustine? Crestin-democratii nu stapanesc exercitiul Puterii si au dovedit-o. Social-democratii lui Petre Roman, acuzat pe vremea cand impartea puterea cu Ion Iliescu de neocomunism, nu fac decat sa-si urmareasca propriul interes, regizand - cu aliatii lor din Pntcd - prabusirea guvernului Ciorbea. Liberalii nu au nici o strategie, parand a nimeri la guvernare conjunctural. Iar reprezentantii Udmr, prizonieri ai propriului electorat, nu urmaresc decat satisfacerea revendicarilor de ordin etnic. Nu este de mirare ca, dupa ce s-a aflat in letargie pe vremea regimului Iliescu, economia romaneasca agonizeaza privatizarile, restructurarea sectorului public, reforma fiscala facandu-se la intamplare, in functie de presiuni sau interese de moment. Paralizat de clientii partidelor la Putere, sistemul institutional a devenit o piedica in calea actiunilor ce ar fi putut initia redresarea, in primul rand, a intentiilor capitalului strain de a investi aici. In a doua tara ca marime si potential din Europa Centrala si de Est s-au investit, pana acum, doar 4,5 miliarde de dolari. In Ungaria, de exemplu, in aceeasi perioada, investitiile au ajuns la 22,5 miliarde de dolari. Romania supravietuieste in principal datorita "injectiilor" Fmi, ultima - din care a sosit doar prima transa - valorand 547 milioane de dolari. Chiar si aceasta nu a fost insa acordata pentru zelul reformist al guvernantilor, ci pentru ca, in conflictul din Kosovo, Romania a avut o atitudine constant pro-occidentala ce trebuia, cumva, compensata.

Jurnalistul francez are, desigur, dreptate. Coalitia ce a castigat alegerile din 1996 s-a vadit incapabila sa puna in miscare carul impotmolit al Reformei. Cand cei ce trebuiau sa rezolve problema au tras unul hais si celalalt cea, urmarea era inevitabila. Preocupate de modul in care se imparte "algoritmic" placinta Puterii, pentru a putea sa-si multumeasca prelungirile clientelare, partidele coalizate nu au putut actiona unitar. Discrepantele si dezacordurile in actiune au favorizat generalizarea fenomenului pentru care Pdsr-ul a fost "pedepsit" de alegatori: coruptia. "Batalia" impotriva ei, anuntata cu tam-tam drept un obiectiv major al regimului in functiune, s-a terminat inainte de a incepe. Nici o ancheta, nici o urmarire penala nu au fost duse, in marile cazuri de coruptie, pana la capat. Au fost arestati si deferiti Justitiei doar cativa "acari Paun". Pentru marii rechini s-au gasit intotdeauna portite de iesire. Unii au fost eliberati de Justitie din "lipsa de probe", in cazul altora probele s-au "pierdut" la politie ori s-au dovedit, brusc, "irelevante" etc. Astea, in timp ce cativa gainari nenorociti primeau, pentru furturi minore, ani grei de puscarie.

Romania este, poate, "o tara bolnava". Dar boala ei se datoreaza bolii morale (nu mortale!) de care sufera clasa politica. Alegatorii au amendat in 1996 coruptia guvernarii Pdsr-iste. Cetatenii se saturasera sa constate ca marile hotii sunt patronate de chiar cei pusi sa combata coruptia. Nume ca Hrebenciuc, Taracila, Vacaru devenisera, in urma dezvaluirilor din presa, simboluri ale jafului mafiot, ale raptului fara scrupule din averea colectiva mostenita. "Schimbarea" trebuia sa inlature arbitrariul, sa inlocuiasca o ierarhie feudalizata cu o adevarata competitie a valorilor, bazata pe respectul ferm al legii in conditiile unei Reforme radicale. Or, electorul de rand a ajuns sa descopere ca intre demnitarii regimului Pdsr-ist si cei ai actualului regim diferentele sunt minime. Spre cine se va mai orienta el in anul 2000, dupa ce a aflat din presa ca "nepotii" d-lui Diaconescu si-au facut adevarate feude in fiefurile lor electorale, ca "nepotii" d-lui Tepelea au profitat din plin de privatizarea unor mari intreprinderi nationale, ca deputatul Pntcd de Ialomita, d-l Cristea, a devenit - economic - stapanul judetului pe care-l reprezinta etc. etc.? Cum va mai sustine el actuala Putere cand, in toate anchetele asupra marii coruptii, Justitia nu a finalizat nimic? Nu este, oare, firesc ca cetateanul de rand sa fie scuturat de un fior moral atunci cand i se dezvaluie ca fiul primului ministru se implica in afaceri murdare de camata, ca fiul unui alt demnitar terorizeaza un oras cu Bmw-ul lui, ca "ginerii" unui lider de partid provoaca un scandal monstru la un chef de mii de dolari dat in cinstea unei anume prezentatoare de televiziune? Toate astea, desigur, in timp ce lui i se cere austeritate, iar copiii lui, prost hraniti si imbracati, invata in conditii insalubre, cu profesori pe care "cheltuielile" de o ora ale noilor Vip-uri i-ar satisface material pentru un an. Ca si fostii guvernanti, actualii detinatori ai Puterii ar fi trebuit sa inteleaga faptul ca nu pot cere austeritate multimii fara sa fie cu ei insisi austeri.

Romania este, asadar, o tara amenintata concret de mizerie si boala. Romania cetateanului de rand, de care politicienii isi amintesc doar in momentul cand se apropie alegerile. Cei aflati la Putere incearca atunci, pe ultima suta de metri, sa mai faca ceva. Cei aflati in Opozitie ii amendeaza, promitand schimbari pe care, cand guvernau, nu le-au realizat si pe care, probabil, daca vor guverna iarasi, nu le vor realiza. Boala tarii este, in consecinta, provocata, indusa parca anume. Actuala clasa politica nu poate miza insa la nesfarsit pe naivitatea si buna credinta a alegatorului. Acesta va fi tentat sa-si caute "dreptatea" in alta parte. Uneori, chiar cu sacrificarea interesului national. Ideile federaliste ce agita Transilvania, regionalismul moldovenesc cultivat de primarul Iasilor, d-l Simirad, isi au sorgintea in dezgustul cetateanului pentru "ciocoii" care spun ca il reprezinta si care, in fapt, se reprezinta doar pe ei insisi. O clasa politica "bolnava" poate ucide o tara. Fie si numai prin provocarea unor reactii de tipul celor pomenite mai inainte. Sau prin potentarea unor alternative democratice, totalitare, ce au "meritul" de a ascunde, prin cenzura, realitatile existente.

Pana la viitoarele alegeri mai este un an. Un termen in care asanarea morala a clasei politice ar trebui sa se produca. Si domnia legii sa inceapa. Pentru toti, desigur. Actualii guvernanti ar proceda mai corect daca, printr-un dialog deschis cu Opozitia, ar fixa cel putin cadrul institutional care sa permita "civilizarea" tarii, rezolvarea problemei proprietatii si a echitatii sociale. Formulele heirupiste, vizand satisfacerea unor cerinte ale Occidentului, dar si mentinerea electoratului fidel, s-ar putea intoarce coplesitor impotriva lor. In fond, desi au fost alesi doar de o parte a populatiei, ei sunt responsabili pentru ansamblul acesteia. Or, in momentul de fata, coplesita de mizerii si boala, populatia este la limita rabdarii. Clasa politica trebuie sa rezolve, totusi, ceva. Cu mai multa fermitate si ceva mai multa decenta. Pentru ca, in caz de "deces national", ea va disparea prima.

Toma Roman