Necazuri de... capitalist
Ori de cate ori ploua si se intampla sa merg in centrul europeanului Bucuresti, de la Rosetti la Universitate sau viceversa, e imposibil sa nu-l pomenesc pe fostul primar Halaicu. Frumos nume, neuitat gospodar! Sa explic: trotuarul de pe marginea marelui bulevard este "pavat" cu bolovani frumos slefuiti si sistematic denivelati, ca-n povestea lui Creanga cu calcatura tare si calcatura moale. Rezultatul: balti la tot pasul. Si pe trotuar si la marginea lui, balti. Prin care trec, in ciuda noastra, a pedestrilor, troleibuze, autobuze, masini mici, intr-un iures. Rezultatul: o parte din balti ia brusc calea straielor noastre si ne trezim flescaiti din cap pana-n talpi. Daca vrei sa te feresti, iei musai in fluierele picioarelor "popicii", plantati pe vremea cand mai sus pomenitul Halaicu isi exercita mandatul de prim-gospodar al Urbei. De la stresinile nereparate cu anii (putin spus) curge apa. Pe trotuare sunt ba tarabe cu ziare, ba cu dulciuri, ba cu flori sau cu nimicuri, toate numai bune sa incurce circulatia printr-un loc lat de doua palme... Tu, biet calator, stai la coada ca sa te strecori pe drumul ingustat.
Si de-ar fi numai atatea belele in buricul Capitalei noastre europene! Dupa asemenea aventuri (n-am invatat la scoala ca orice drum este o aventura care se sfarseste cu initierea eroului?!) imi permit o sugestie la adresa onor d-lui Lis, mostenitor de functie comunala: nu s-ar putea - dar numai daca se poate, altminteri nu insistam - sa dispuna dumnealui scoaterea "popicilor", ca sa scapam din portiunea asta de drum doar uzi, nu si invinetiti?... Ca dupa ce vor fi scosi si vor ramane gaurile, cum se intampla de obicei la romani, il vom pomeni si pe dumnealui!
Claudiu Ionescu