Un dar de toamna:
"Formula As" in 24 de pagini, la acelasi pret
Stimati cititori,
Prezenta extinsa a publicitatii in revista (singura solutie pentru a mentine pretul actual) ne ofera avantajul de a va oferi gratuit, patru pagini de revista in plus. Ele au caracter itinerant, in functie de numarul de reclame pe care-l primim. In ce priveste tematica lor, am acordat loc de frunte optiunilor exprimate de dvs. in sondaje si in scrisori:
•extinderea rubricilor "Cititorii intreaba" si "Cititorii raspund";
•reluarea paginii de scrisori pe probleme sentimentale, de cuplu, de familie etc.
•bursa locurilor de munca
•cazuri de extrema urgenta
•o pagina dedicata alternativ sportului (biografii), geografiei (viata unor popoare mai putin cunoscute), istoriei si culturii (viata unor personalitati din domeniul literaturii si al stiintei).
Sperand ca noua structura a revistei va va implini si in viitor asteptarile, va multumim pentru parteneriatul dvs. constant. Sugestiile si colaborarile dvs. sunt pentru noi apa vie.
<em>"Formula As"</em>
Cazuri De Extrema Urgenta
E toamna, au inceput scolile, multi copii n-au ce sa-si puna-n picioare. Sa ne gandim de data asta la ei...
"Cand 6 copii iti cer de mancare si n-ai, ti-ai vinde si sufletul"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Ma numesc Ghitta Gerda si sunt din orasul Otelul Rosu. Am primit adresa revistei de la o doamna care mi-a spus sa va scriu fiindca voi primi cu siguranta un cat de mic ajutor. Doamna, am mare nevoie de el! Sunt o biata mama a sase copii care au ajuns sa moara de foame. Eu nu am serviciu, sotul meu are o leafa de 800.000 lei, am vandut tot ce se putea si nu mai stiu ce sa ma fac. Nu avem gaz metan, ca ni l-a taiat de 5 luni, ne-au taiat si curentul, nu avem pe ce gati, nici cu ce ne incalzi. Copilasii sunt cu totii la scoala. Ariana are 16 ani, Valentin - 14, Adina - 12, Ilie - 10, Robert - 7, Artur are 4 luni. Sase copii, dintre care cinci la scoala. Va rog frumos, inainte de toate, ajutati-ne cu ceva haine si rechizite scolare pentru ei. Se apropie iarna si sunt golasi si desculti. De asemenea, pe cei mai cu dare de mana, ii rugam sa ne ajute si cu ceva bani, ca sa putem plati curentul si gazul. Iar pe toti cei ce vor citi aceasta scrisoare, ii rog sa ma ierte ca am ajuns sa cersesc, dar cand sase copii iti cer de mancare si n-ai, ti-ai vinde si sufletul pentru ei. Dumnezeu sa va aiba in paza.
Ghitta Gerda - Str. Crisan nr. 12, loc. Otelul Rosu, jud. Caras-Severin
"Cine ma ajuta sa-mi cumpar o pereche de ochelari?"
Ma numesc Andreea Damaris si am 13 ani. Nici nu s-a fost terminat vechiul an scolar, cand mi s-a prescris o pereche de ochelari de vedere. Dupa ce citesc doua sau trei randuri dintr-o carte, imi lacrimeaza ochii si nu mai vad nimic. Si pe aceasta cale vreau sa-i cer scuze d-nei profesoare de limba engleza, care mi-a scris in caiet ca imi bat joc de ea. Dar nu a fost asa. Nu vedeam la tabla si copiam gresit. Cand am fost la oftalmologie cu mama, am auzit-o spunand pe d-na dr. Lazar Violeta ca trebuie neaparat sa port ochelari, si ca in vacanta de iarna sa mergem la control si sa imi schimbe lentilele. Dar fiindca la noi in familie lucra numai tata, avand 600.000 lei leafa pe luna, nu-mi pot cumpara ochelari. Acesti bani nu ne ajung nici de paine pentru patru persoane. Dar eu nu-mi doresc nimic altceva pe lumea aceasta, decat o pereche de ochelari. Va rog din suflet, daca este posibil, ajutati-ma. Va multumesc mult.
Savu Andreea Damaris - Str. Livezii, bl. 2, sc. B, ap. 56, Alba-Iulia
"Ca sa mearga fata cea mica la scoala, a trebuit sa ma imprumut la o banca de-un milion"
Stimata Doamna,
O vecina prea cumsecade mi-a spus ca, in revista numita "Formula As", exista o rubrica speciala prin care vreti sa ajutati pe oamenii nevoiasi. Eu am lucrat la Ductil Buzau. Sotul mi-a decedat cand aveam doar 32 de ani si am ramas de atunci singura in aceasta viata, mama a trei copii de 10 luni, 9 si 10 ani. Eu plecam la serviciu, iar cei mari o ingrijeau pe cea mica. Greu era! Nu aveam bani, nu avea cine sa ne ajute, decat Maica Domnului. Ne rugam la Dansa si ne mai alina durerile. Cu incetul, din cauza necazurilor am inceput sa ma imbolnavesc, intai cu inima, pe urma cu ficatul. Acum am hepatita cronica si diabet si am fost pensionata cu 600.000 de lei pe luna, bani care nu-mi ajung nici pentru medicamente. La intretinere am restanta 2.800.000 lei. Presedintele blocului m-a avertizat ca m-a dat la tribunal, trebuie sa-mi vina citatia. Ca sa mearga fata cea mica la scoala, a trebuit sa ma imprumut la o banca un milion. Sunt disperata! Nu stiu ce sa ma mai fac. Cum sa impart eu o pensie asa de mica pentru mancare, pentru boala si pentru intretinere? Si copiii cu ce sa se duca la scoala, ca sunt aproape desculti? Va rog mult de tot, ajutati-ma, ca nu mai am nici un sprijin de niciunde, si sunt inglodata in datorii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru gandurile bune pe care le aveti.
Serban Marcela - Str. Stadionului, bl. 10A, sc. B, et. 2, ap. 36, Micro 14, Buzau, cod 5100
"Dumnezeu o sa va rasplateasca, fiindca le faceti bine unor copii"
Draga d-na Sanziana Pop,
Sunt o cititoare a revistei "Formula As", care imi place deosebit de mult si ma rog la Dumnezeu sa va dea putere de munca dvs. si intregii redactii.
Vazand ca prin intermediul dvs. si-al revistei "Formula As", familii care au ajuns in culmea disperarii au fost ajutate, ma adresez si eu dvs. Ma numesc Cardos Maricica, nascuta la 28 iunie 1975, si as dori sa va scriu cateva fragmente din viata mea. Am patru copii: Pamela - 8 ani, Daniela - 5 ani, Rebeca - 3 ani si Robert - un an.
Am locuit langa un sat, pe o pasune, intr-o casuta mica din pamant, dupa posibilitatile noastre. Fiind foarte frig acolo, peretii au inghetat si copiii s-au imbolnavit. Nu era nici lumina si nici apa. Fiindu-ne asa de greu, sotul s-a hotarat sa mearga cu cativa prieteni la lucru in tara, ca zilier, pentru a oferi copiilor un trai mai bun si pentru a avea o alta casa, ca sa nu ne apuce iarasi iarna in acea casuta invelita cu celofan. Asa ca a ajuns in Pitesti, unde facea santuri pentru Romtelecom. Dar s-a intamplat o tragedie. A treia zi, intorcandu-se de la lucru la dormitor, fiind noapte, intuneric, pe neasteptate l-a lovit o masina, fracturandu-i piciorul si umarul si vatamandu-i alte parti ale corpului. De atunci, a inceput viata si mai grea, el fiind in pragul mortii, iar eu asteptand cel de-al patrulea copil. Noroc de la Dumnezeu ca nu a murit. Dar teafar nu mai este si nu mai poate munci.
Nemaiputand sta acolo, in casuta, am umblat in Baia Mare, la Primarie, sa ne dea si noua o locuinta sociala. Am primit, dar traim doar din alocatia copiilor. Taxele comunale s-au marit, avem 2.000.000 lei restante si nu avem alt ajutor. Am dori sa ne sprijine cineva sa iesim din incurcatura, pentru ca nu vrem sa ajungem de unde am pornit. Daca nu platim taxele, ne da afara din locuinta. Suntem disperati, mai ales pentru viata copiilor nostri. Fata cea mare, Pamela, trebuie sa mearga la scoala si celelalte doua la gradinita. Vreau sa traiasca si ei ca ceilalti copii. Va rog, ajutati-ne! Dumnezeu o sa va rasplateasca, fiindca le faceti bine unor copii.
Cardos Maricica - Str. Aleea Filaturii nr. 3, et. 3, ap. 3, Baia-Mare
"La nastere, sotia mea a murit, lasandu-ma cu 4 copii"
D-na Directoare Sanziana Pop,
Ma numesc Moise Nicu, sunt domiciliat in com. Ciocanesti, jud. Calarasi, am 28 de ani, sunt de meserie tractorist si lucrez la I.A.S. Ciocanesti - Ceres Ciocanesti.
In 1992 m-am casatorit cu Moise Vasilica, iar in urma acestei casatorii am 4 copii: Simona - 6 ani, Marilena si Elena- gemene in varsta de 2 ani si Ionut Vasilica de o luna.
D-na directoare, in data de 24 iulie 1999, sotia a nascut ultimul nostru copil, iar la nastere a suferit o complicatie (hemoragie interna), de pe urma careia a decedat. Copilul rezultat din urma nasterii traieste si se afla in prezent la Leaganul de copii din Calarasi, unde va ramane timp de un an de zile, dupa care se va alatura celorlalti trei copii.
In prezent, cele trei frumoase fetite ale mele locuiesc impreuna cu mine si cu mama mea. De ele efectiv are grija mama mea, in varsta de 70 de ani. Este suferinda, vaduva de doi ani, pensionara Cap cu o pensie de 80.000 lei.
Eu in prezent am un salariu lunar de 600.000 lei. Intamplarea face sa locuim vizavi de cimitirul comunal (unde este inmormantata sotia), iar cei trei copilasi ai mei merg de 4-5 ori pe zi la mormantul unde mama lor, in viziunea lor, doarme (face nani). Pana la necazul care s-a abatut asupra noastra, duceam o viata linistita, cu grijile fiecarui roman din ziua de azi. Dupa aceasta tragedie, viata noastra s-a schimbat in rau, si raul se amplifica din zi in zi, motiv pentru care ma adresez dvs. si redactiei ziarului "Formula As", prin care va rog pe dvs. si prin dvs. pe toti oamenii de buna credinta care inteleg tragedia mea, sa ma ajute moral si material, pentru a-mi creste scumpii mei copii in conditii cat de cat omenesti. Pe cat pot, incerc sa suplinesc in limita posibilitatilor lipsa scumpei lor mame care ne-a parasit neasteptat si fulgerator la varsta de 26 de ani.
In speranta ca ma puteti ajuta, va multumesc anticipat pentru orice ajutor de orice natura ar fi si va transmit adresa mea exacta:
Moise Nicu - sat Andolina, com. Ciocanesti, jud. Calarasi, cod 8555
P.S. Mentionez ca nu pot obtine pensie de urmas pentru copil, dupa decesul mamei lor.