Spectator

Redactia
"Miss Europa" 1999. Trofeul frumusetii a fost castigat de-o romanca. Ana Maria Tudorache. "Concurenta a fost acerba, dar asta m-a ambitionat si mai tare si m-a facut sa castig". Desfasurat in splendidul Teatru Grec din Taormina - Italia, concursul "Miss Europa" - in care s...

"Miss Europa" 1999. Trofeul frumusetii a fost castigat de-o romanca

Ana Maria Tudorache

"Concurenta a fost acerba, dar asta m-a ambitionat si mai tare si m-a facut sa castig"

Desfasurat in splendidul Teatru Grec din Taormina - Italia, concursul "Miss Europa" - in care s-au infruntat fete din 32 de tari - a dat pentru prima oara castig de cauza unei reprezentante a Romaniei. Ana Maria Tudorache, o adolescenta in varsta de 17 ani, devine Miss Europa si duce mai departe faima frumusetii romancelor

- Succesul tau a luat prin surprindere pe toata lumea. De unde ai rasarit?

- Sunt bucuresteanca, eleva la "Scoala Centrala", celebra atat pentru calitatea profesorilor, cat si pentru frumusetea elevelor ei. Multe dintre colegele mele ar fi putut concura cu acelasi succes la concursul de Miss.

- Concursul din Italia a fost pentru tine un debut?

- Nu. Cu doua luni inainte, in iulie, am participat la "Beauty of the World", in Porto Rico. Aveam deci oarece experienta, iar emotiile n-au fost chiar asa de mari.

- Care e partea nevazuta si nestuita a concursurilor de frumusete?

- Pregatirile care le preceda si care anul acesta au durat doua saptamani. La 8 dimineata trebuia sa coboram la micul dejun, ceea ce insemna ca la 6.00 ne trezeam si incepeam sa ne pregatim. Urma apoi o sedinta foto, pregatire, coregrafie, mers scenic, vizite la Senat, la primarii, toate in prezenta organizatorilor. Altfel, nu aveam voie sa parasim hotelul. Eram pazite, Doamne fereste, sa nu ni se intample ceva! A fost un program foarte strict. Din fericire, nu am fost singura, ci cu alte sase fete din agentie, ce au participat si ele la concurs.

- Ce relatii exista intre concurente?

- La inceput, sunt extrem de placute, destinse, discutam si ne amuzam impreuna, dar spre final, cand tensiunea creste, toata lumea se distanteaza. Apare incordarea. Fiecare e pentru el. Mai ales in marea finala, raporturile pur si simplu ingheata. Nu mai schimba nimeni cu nimeni nici un cuvant.

- Povesteste ceva despre concurs.

- Organizarea a fost foarte buna, iar locul ales a fost superb: Teatrul Grec din Taormina - un loc unde foarte rar se tin spectacole. Erau aproape 10.000 de spectatori, toti cu ochii pe noi. Nu aveam de unde sa stiu ca voi castiga. Erau fete din 32 de tari, toate bine pregatite si foarte frumoase, toate peste 1,78 m inaltime, avand masuri ideale: 90-60-90. Concurenta a fost acerba, dar asta m-a facut sa ma ambitionez si mai tare, sa-mi doresc sa castig.

- Intre atatea fete frumoase, cum de sortii ti-au fost favorabili chiar tie?

- Au fost mai multe probe: de costum de baie, de rochie de seara, de costum national, de tinuta de zi si proba de dialog, care - cred eu - a determinat departajarea mea. Proba de dialog a cuprins mai intai toate fetele, apoi s-a stabilit un Top Ten (zece fete), s-au mai pus intrebari, au ramas cinci fete, din nou intrebari, si astfel s-a ales castigatoarea si celelalte premiante. Intrebarile si raspunsurile sunt in engleza, dar eu am invatat si cateva cuvinte in italiana. Asa fac in fiecare tara, pentru ca ai un impact mai mare, pe scena: publicul te place mai mult daca spui cateva cuvinte in limba respectiva. S-au pus intrebari legate de tara de obarsie a fiecarei concurente, cum ar fi: care este cea mai mare bogatie a lor? Celelalte fete au inceput sa se laude cu petrol, cu autostrazi, eu am spus ca avem si munte si mare si campie, dar cea mai mare bogatie a Romaniei sunt oamenii ei: generosi si ospitalieri.

A fost odata ca niciodata o "Miss Boboc"

- Cand te-ai hotarat sa devii manechin?

- In clasa a Ix-a, am participat la concursul "Miss Boboc" din liceul meu, concurs pe care l-am castigat. Dupa aceea, m-am hotarat sa urmez cursurile unei agentii si dupa o luna am dat examen si am incheiat un contract de 5 ani cu International Modelling Agency. Sunt aici de trei ani, deci de la 14 ani, timp in care m-am pregatit cu programe de gimnastica foarte riguroasa, coregrafie (importanta pentru un manechin, pentru a-si coordona miscarile pe scena), dans modern, coafura, cosmetica, limba engleza etc. Trebuie sa fii tot timpul pregatita, sa fii in priza mereu.

- In general, la 17 ani tinerii vor sa-si traiasca viata la turatie maxima, sa profite din plin de ea. Munca asta iti impune insa multe renuntari si sacrificii. Crezi ca merita sa renunti la bucuriile acestei varste?

- Da, merita. Daca nu fac sacrificiul asta acum, pe urma, la o varsta mai inaintata, o sa fie prea tarziu. Sunt multe avantaje, dar si multe renuntari. Unele sunt prevazute in contract: nu avem voie sa fumam, sa bem (ceea ce mi se pare perfect), dar nici sa mergem in discoteci (ceea ce este cu mult mai trist), sa ne modificam dimensiunile corpului, sa ne ingrasam ori sa slabim. In plus, e foarte multa munca, trebuie sa tragem de noi. Uneori, la sfarsit de saptamana, lucrez in sala de gimnastica cate sase ore. Dar nu-mi pare rau, pentru ca si realizarile sunt foarte mari si satisfactiile pe masura.

- Ce urmeaza acum pentru Miss Europa?

- Voi pleca in curand la Milano, ca sa fac fotografii pentru o firma de costume de baie, cu care am semnat un contract. Apoi, intre 8-21 noiembrie, voi fi in Vietnam, la concursul "Miss Friendship 2000". Intre 22-30 noiembrie, particip in Republica Dominicana la "Miss Panamerica", dupa care urmeaza Tokio, cu "Miss International" si Costa Rica. Programul e stabilit la milimetru, tot timpul fiind intre doua avioane. Sunt mai multe implicatii acum, lumea cere si asteapta mai mult de la mine si de aceea trebuie sa arat ca sunt pe masura asteptarilor.

- Cu atatea proiecte, iti mai sta mintea la invatatura?

- Bineinteles. In afara de moda si de concursuri, scoala este pentru mine pe primul plan. Sunt in clasa a Xii-a si am inceput de pe acum sa ma pregatesc pentru bac. Apoi, vreau sa urmez o facultate de management pentru a-mi conduce singura cariera.

- S-ar zice ca pentru viata ta personala nu-ti mai ramane deloc timp.

- Intr-adevar, pentru mine imi ramane foarte putin timp, iar cand prind cateva ore libere, incerc sa ma relaxez. Ascult o muzica buna, citesc o carte, urmaresc un film... Mi-e tare dor sa plec si eu cu colegii mei in vacanta, sa ma distrez putin, dar nu am timp pentru asta.

- Ai reusit o performanta deosebita; poti fi un exemplu pentru fetele ce vor sa devina manechine. Ce sfat le-ai da pentru a reusi in aceasta lume stralucitoare la suprafata, dar deseori ambigua si chiar periculoasa?

- Din ‘94 incoace, au aparut foarte multe agentii, multe infiintate peste noapte, cu un statut extrem de nesigur. In primul rand, fetele trebuie sa se asigure ca au ales o agentie serioasa, care sa le permita incheierea unor contracte bune. De asemenea, trebuie sa se stie cine le pregateste, daca este o persoana cu experienta etc. De pilda, agentia noastra este singura care are aprobarea Ministerului Educatiei Nationale pentru a face preselectii in licee, deci este clar ca e vorba de un lucru serios. Sa stie, de asemenea, ca-s multe renuntari: nu te duci la o agentie doar ca sa te misti pe acolo si sa pierzi doua-trei ore pe saptamana. Insa, daca vrei sa faci ceva la superlativ, la un nivel foarte inalt, ai numai avantaje. Altfel, daca o faci numai de dragul de a o face, nu are rost. Exista si multe tentatii, pericole. Sunt fete care au reusit, dar li s-a suit la cap, cum se zice, si s-au pierdut. Trebuie sa fii cu capul pe umeri, altfel esti terminata.

Iulian Ignat