Quo Vadis?
Vom fi cu totii de acord ca respiram o atmosfera atat de congestiva in societatea de azi, incat nu avem a ne mira de povarnisul unor rostogoliri brutale ce se profileaza in constiintele romanilor. Volbura sufleteasca a acestui popor derutat de aproape zece ani de democratie haotica, prost aplicata de unii, gresit perceputa de cei multi, risca sa ne arunce nu numai din Europa, ci chiar din Istorie.
Democratia, care ar trebui sa starneasca energiile creatoare si civismul fiecarui individ, ne-a afectat in fapt constiintele si spiritul.
Traim timpul copilariei unui "high-life" handicapat, care nu a invatat inca bunele maniere, decenta, generozitatea. Contemplam, adesea, imaginile - miscatoare sau nu - ale noilor imbogatiti ce au imprumutat cu repeziciune nonsalanta occidentala, dar nu si ambitia perfectiunii si constiinta datoriei catre societate.
A reusit sau nu comunismul crearea unui "om nou"? Nu cumva este chiar oportunistul post-decembrist? Jigaritul slugarnic de mai ieri a devenit azi miliardar, Vip insolent si superficial, prin felurite "inginerii financiare", asta indiferent de domeniul sau de activitate. Cine sa-i denunte interlopa ascensiune? Ar trebui sa o faca propria sa constiinta; dar notiunea de bun-simt a ramas azi fara continut. Metamorfoza parvenirii, rau ce ne degradeaza si ne scade valoarea ca natiune, ne pare ceva normal deja si parem resemnati de grozavia realitatii. Se pare ca ratiunea e in vacanta. Oamenii sunt azi prizonierii simturilor, intr-o goana nebuna (parca pentru a recupera timpul pierdut in noaptea comunista) dupa placeri, senzatii, grandomanie.
Cum vom salva noi morala? Constientizandu-ne defectele, avem sansa de a ajunge la renasterea morala de care avem atata nevoie. Sa nu ne credem mai buni decat suntem. Sa ne cunoastem bine, fiindca numai astfel ne putem ierarhiza criteriile valorice. Alaturi de coruptie (care poate fi sau nu la varf, caci ea se manifesta si in mediile de jos), viciul capital care ne slabeste e orgia simturilor nedisciplinate si venalitatea carora le cadem atat de usor victime.
Gabriel Branisteanu