"Va poftesc la mine acasa, in Craiova"
Draga "Formula As",
Sunt una dintre numeroasele dvs. cititoare, care doreste sa va scrie demult. N-am facut-o, pentru ca gandurile mele au fost exprimate de altii: multumiri pentru continutul revistei, pentru felul in care e scrisa, pentru sufletul pe care il puneti in ea. In ce ma priveste, ar fi totusi mai multe de spus: mie, revista pe care o faceti mi-a schimbat modul de intelegere a lumii si felul de a trai. Am devenit mai buna, mai rabdatoare, mai ingaduitoare cu cei dimprejur. Pot sa afirm ca modul meu de-a gandi s-a schimbat. Sunt mai optimista ca inainte, am mai mult curaj sa lupt cu viata, solidaritatea celorlalti cititori ai revistei ma face sa nu ma simt singura, sa ma simt mai aproape de Dumnezeu. Datorita revistei "Formula As", am descoperit prietenia si pentru lucrul acesta doresc sa va multumesc. Din pacate, cuvintele din scrisori sunt mereu cenzurate de spatiu si de emotie. Iata de ce indraznesc sa va fac rugamintea sa veniti la mine acasa, in Craiova, unde traiesc impreuna cu sotul si cu fetita mea. As vrea sa-mi verificati pe viu afirmatiile, sa vorbim mai pe larg despre bucuria aceasta continua pe care ne-o daruiti. Inchei cu o urare comuna pentru revista: Va multumesc din suflet ca existati!
Elena Latan - Cartierul Brazda lui Novac, bl. D18, sc. 2, et. 2, ap. 10, Craiova
In vizita la cititorii "Formulei As"
Elena Latan - Craiova
"Formula As mi-a schimbat viata"
Cand am ajuns in capitala Olteniei, toamna se facuse aurie, iar turlele marilor biserici straluceau. Adresa pe care o cautam se afla intr-un cartier nou, de blocuri, dar botezat cu nume vechi, de istorie: "Brazda lui Novac". Am sunat la usa unui apartament ca oricare altul, usor stanjenit de misiunea pe care o aveam: nu mai facusem niciodata pana atunci interviuri cu... cititori. Spre norocul meu, gazdele aveau sa fie peste masura de primitoare si dispuse sa ma ajute sa-mi duc la capat investigatia. Elena Latan, autoarea scrisorii, statea in pragul usii si imi zambea...
*
Elena si Valeriu Latan sunt de aceeasi varsta, au 42 de ani, sunt casatoriti de doua decenii si au o fata de 19 ani, Roxana-Maria, care viseaza sa devina psiholog, desi iubeste literatura, mai ales poezia. Valeriu este nascut in zodia Berbecului, dar zambeste cu un aer blajin. Elena se afla pe granita dintre Fecioara si Balanta, dovedind o cumintenie sufleteasca fara de margini. Fiica a venit pe lume sub semnul Balantei si recunoaste ca fiecare membru al familiei isi reprezinta zodia cu fidelitate: "Din Formula As am invatat sa studiem zodiacul, sa ne cunoastem mai bine si sa invatam sa ne ingaduim. Mie mi-a fost de mare folos".
Elena Latan este laboranta la Societatea Comerciala "Olpo" S.A. Podari (fosta Fabrica de Ulei Oltenia) si are o pasiune iesita din comun pentru fenomenele paranormale. Ca sa ajunga la serviciu, face naveta cu autobuzul, iar in timpul drumului citeste scrisorile cititorilor, publicate in "Formula As". Valeriu Latan este inginer mecanic la Intreprinderea "Cora" S.A. din Craiova, ii place zaibarul, fumeaza si (se putea, oare, altfel?) iubeste fotbalul. Din cauza aceasta, curiozitatea sa barbateasca nu este pe de-a-ntregul satisfacuta, negasind in publicatia noastra o rubrica permanenta de sport. Doamna Latan este pe jumatate moldoveanca, pe jumatate olteanca, in schimb sotul ei este ardelean get-beget, "exilat" in Oltenia impreuna cu parintii lui. Unicul lor copil, Roxana-Maria, se amuza pe seama faptului ca mosteneste sange "amestecat" din trei provincii romanesti. Dar, in afara de dragostea si respectul pe care si-l poarta, ceea ce-i apropie pe cei trei membri ai familiei este neobisnuita lor generozitate sentimentala, un veritabil magnet care aduce in casa rude, vecini si prieteni, care sustin ca-si incarca bateriile de la ei. Dar pentru noi, cea mai mare surpriza a fost sa vedem, asezata la loc de cinste, colectia revistei noastre, chiar de la numarul ei de debut.
Cenaclul "Formula As"
- Doamna Elena Latan, cu extrem de multa amabilitate, ne-ati invitat sa va facem o vizita la Craiova, acasa. De ce?
- Consider ca revista "Formula As" reprezinta cu mult mai mult decat un simplu ziar. Ea reprezinta o stare de spirit, o energie benefica, pozitiva, care pe multi dintre noi ne ajuta, efectiv, sa traim. M-am simtit datoare sa vorbesc despre lucrul acesta, mai mult decat imi ingaduie o scrisoare publicata in ziar.
- Cum ati descoperit revista?
- Ca orice lucru providential, din intamplare. Cineva mi-a atras atentia in septembrie 1991 ca a aparut o noua gazeta la taraba de ziare din coltul strazii. Asa am cumparat numarul 1 din "As", desi ulterior numele s-a schimbat in "Formula As". In primii doi ani, am gasit cu destula dificultate revista. Ca sa-mi completez colectia pana la numarul 100, am corespondat cu alti cititori si am facut schimb de exemplare, caci multi dintre noi aveam duplicate. Asa am descoperit ca revista are o multime de cititori fideli, care si-o adunau in colectii, ca pe-un tezaur.
- In ciuda seninatatii pe care o emana, revista noastra a trecut prin multe greutati si momente de impas material si moral. In calitatea dvs. de cititoare fidela, ati simtit vreodata in paginile revistei nelinistea din spatele lor?
- Nu. Si tocmai de aceea ma bucur ca ati reusit. Cineva, acolo sus, va iubeste, fiindca aduceti in sufletul oamenilor o stare de pace si un licar de speranta ca Binele nu s-a pierdut de tot pe pamant.
- Sunteti abonata sau cumparati revista?
- Am fost abonata un singur trimestru, dar am renuntat pentru ca placerea de a cumpara personal fiecare nou numar este mare. Ziua de luni este un eveniment la noi in familie! Ma bat cu Roxana, care dintre noi sa rasfoiasca prima revista... Cred ca aproape jumatate dintre vecinii nostri fac acelasi lucru, la inceputul fiecarei saptamani. Cam de luni pana miercuri vad o multime de oameni pe strada cu ziarul in mana. In week-end-ul care precede aparitia unui nou numar, vin pe la noi rudele, unii prieteni, multi vecini si facem un fel de "Cenaclu Formula As"! Fiecare spune ce i-a placut, ne dam cu pararea, comentam cazurile unor oameni bolnavi... De cate ori gasim vreo solutie pentru a-i ajuta, le dam telefon pe loc daca este numarul trecut in ziar sau le scriem, fie pe adresa redactiei, fie direct. Poate nu va vine sa credeti, dar ati creat solidaritati sociale, cititorii se cauta intre ei, comunica permanent. Majoritatea colegelor mele de la serviciu comenteaza revista cu mine, cand avem putin timp liber. N-as vrea sa va par din cale afara de patetica, dar cunosc oameni, printre care ma numar si eu, care nu pregeta sa-si dea ultimul ban din casa pentru a cumpara fiecare numar nou. Ce-i drept, revista e ieftina si va multumim ca o tineti asa. O vecina imi marturisea recent ca si-a vindecat fiul, datorita unei cure cu spanz luata din "Formula As", dar facuta sub supravegherea medicului. La noi in cartier exista un Plafar privatizat, in care farmacistul lanseaza toate retetele naturiste publicate de dvs. Si-a lipit pana si antetul ziarului pe geam, cu mentiunea: "Aici puteti incerca toate metodele naturale din Formula As!"...
- Laudele dvs. si ale cititorilor nostri pot sa creeze impresia ca suntem infatuati. Ne temem de asta. Nenumarate mesaje de bine raman in sertare, nepublicate. Ne cerem iertare cu acest prilej.
- Temerile dvs. nu sunt justificate. Sunteti singura revista care ofera atat emotie, cat si liniste in toata nebunia asta de violente care ne inconjoara. Nu trebuie sa va rusinati de acest adevar. Imi amintesc, de pilda, de seria reportajelor despre Muntele Athos, care mi-au placut atat de mult! Nici nu va puteti inchipui cat de multi olteni au trimis bani in urma apelului pentru calugarii athoniti. De aceea va ajuta si Dumnezeu, fiindca ii ajutati pe toti. Sa vrei binele oamenilor este mare lucru... Eu am martori pe care pot sa-i aduc la redactie, carora le-ati salvat viata cu ajutorul sprijinului primit de la cititori. Sa nu uitati asta...
Bine faci, bine vei primi
- Urarea pe care ne-o adreseaza cititorii revistei ne impresioneaza in mod deosebit: "Va multumim ca existati!". Ati folosit-o si dvs. in scrisoare. Ati avea bunatatea s-o explicati? Ne-ar fi, celor ce muncim in redactie, de mare folos.
- Urarea aceasta, atat de frumoasa, contine un adevar: pe mine aceasta revista m-a ajutat sa-mi ordonez gandurile, m-a facut sa inteleg, incet-incet, care este adevarata ierarhie de valori morale si sociale. M-am apropiat mai mult de sotul si fiica mea, ne-am cunoscut mai bine unii pe altii. Apoi, am inceput sa ma duc aproape regulat la biserica. Eu sunt nepoata de "tarcovnic" ("diacon" - n. r.), dar "Formula As" mi l-a descoperit pe Dumnezeu mai bine decat a facut-o bunicul meu. Prin intermediul acestei gazete s-a pus in miscare un formidabil mecanism al solidaritatii omenesti. Uneori, am impresia ca toti cititorii dvs. sunt prieteni intre ei, deoarece toti trebuie sa fie frumosi la suflet. Sa nu ziceti ca exagerez, dar pasiunea mea pentru paranormal ma face sa cred ca ar putea exista un fel de influenta telepatica benefica intre revista si cititori, in ambele sensuri. Citind acest ziar, m-am indreptat spre lectura unor carti pe care poate altfel le-as fi ignorat. Oricum, desi sunt femeie si ma impresioneaza dialogul dintre cititori, primul lucru pe care il citesc in "Formula As" sunt paginile de "Enigme", "Paranormal", "La frontierele stiintei" - ceea ce o surprinde chiar si pe fiica mea.
- Imi oferiti un bun prilej ca sa va intreb ce parere aveti despre structura revistei, din punct de vedere al unui cititor obisnuit, mai ales ca sunteti una dintre persoanele care detine intreaga colectie.
- Intr-adevar, cunosc ziarul chiar de la numarul 1 si pot sa va spun, in deplina cunostinta de cauza, ca acum "Formula As" este o revista completa. Cred ca este singurul "magazin de familie" din Romania. Singura sugestie pe care mi-as permite-o ar fi, din cand in cand, o pagina cu teme istorice, geografice sau turistice de la noi din tara. Mie una mi-ar placea foarte mult asa ceva pentru ca vad ce frumos prezentati diferite manastiri sau lacasuri bisericesti. Sigur ca sotul meu, de pilda, ar vrea mai multe personalitati sportive, cu amanunte inedite din viata lor, iar Roxana ma tot intreba intr-o vreme de ce oare nu scrieti si despre elevii de liceu sau despre studenti. Dar nu puteti multumi pe toata lumea, in mod egal!
- Care credeti ca sunt cele mai citite pagini, in formula actuala?
- Atat din punctul meu de vedere, cat si din opiniile exprimate in "cenaclul" nostru, imi dau seama ca rubricile "Cititorii intreaba", "Cititorii raspund", "Medicina naturista" si "Forma maxima" se bucura de cea mai mare popularitate.
- Care credeti ca este, pana la urma, explicatia popularitatii revistei noastre si daca exista lucruri de care ar trebui sa ne ferim?
- In primul rand, nu va ganditi doar la bani si asta se simte. In al doilea rand, revista este facuta cu atata caldura si este scrisa asa de bine de la un capat la altul, incat se citeste ca un roman. Se simte ca cerneala e plina de suflet. Romanii nu sunt chiar asa de prosti cum se spune, ei simt cine minte si cine spune adevarul, simt afectiunea, simt cand cineva ii ajuta din suflet, cand le vrea binele. De asta va suntem cu totii fideli. Dar - am mai spus acest lucru - faptul ca ajutati oamenii disperati si bolnavi in mod concret este unic. Uitati-va in jur: ce ziare mai publica atatea anunturi umanitare, atatea apeluri de ajutor? Nu degeaba scrie in Biblie: "Bine faci, Bine vei primi". Cat despre rau, sa va feriti de invidie si de ura, de politica si de prietenii mincinosi; dar si de multumirea de sine, de laudele prea multe care te ametesc. Ramaneti modesti si cu suflet deschis, asa cum ati fost pana acum. Se pune mare nadejde in dvs. Dumnezeu sa va ajute s-o impliniti.
- Se apropie sarbatoarea Craciunului. Ce dar ati vrea sa va puna revista noastra sub brad?
- Cel mai mare dar pe care mi-l puteti face este sa apareti mai departe, saptamana de saptamana, sa schimbati in bine si existenta altora, asa cum ati schimbat-o pe-a mea.
A consemnat
Marius Petrescu