Constantin Gauroiu este cel mai batran locuitor din comuna vranceana Campuri. S-a nascut in 24 septembrie 1904. Are o casa frumoasa si o livada mare, pregatita temeinic pentru zapezile iernii: pamantul e sapat in jurul pomilor, frunzele stranse, trandafirii aparati de frig. Lazile pline de mere stau aliniate si imprastie o mireasma tarzie, de toamna. In aceasta curte, in care nimic nu creste la-ntamplare, ci totul pare dirijat de-un gospodar meticulos, am intrat cu sfiala, abia asteptand sa-l vedem pe nea Costica, asa cum ii spun vecinii. Dar nea Costica nu apare si nu aude strigatele noastre, e drept, cam timide. Vine in schimb Maria, sotia sa, care ne arata atelierul din gradina, locul in care mai munceste si astazi, la 96 de ani ai lui, cel mai cunoscut mester de gatere din toata zona Vrancei. Acolo, in atelier, printre uneltele si sculele aranjate in cutii si pe panouri speciale, ca la expozitie, Constantin Gauroiu se pregateste sa dea primul interviu din viata lui.
"Decat in oras, codas, mai bine in satul tau, fruntas"
- D-le Constantin Gauroiu, va merge vestea ca sunteti cel mai priceput mester de gatere din zona. Cum ati ajuns la aceasta performanta?
- Domnule, mie-mi place rumegusul sa-l miros si de aceea m-am apucat sa montez gatere. Si mi-a mai placut ca ceea ce fac eu, ceea ce iese din mainile mele sa foloseasca la ceva ori la cineva. Io n-am avut si n-am nevoie de afaceri. Sunt altii, destui, harnici in cotcarii. Mie mi-a placut totdeauna lucrul cinstit si bine facut. Asa am invatat de la parinti, care au murit amandoi in primul razboi, de la invatatorii si profesorii buni, pe care i-am avut in orfelinat. Acolo am invatat eu meserie, ca acolo invatatura era sfanta. De altfel, am si ajuns mai tarziu maistru la o scoala de meserii din Bacau.
- De ce v-ati reintors in sat?
- Cand am venit odata acasa, m-a oprit un om mai batran si mi-a zis: "Mai, baiete, tu esti nascut aici, de-aici ti-e toata familia, mosu" dumitale a fost primar, de ce nu vii, domnule, in satul dumitale ca sa faci ceva pentru el?". Erau atunci in sat doi mecanici, da" nu erau buni de nimic. Asta s-a vazut si dupa cum si-au facut fantanile. Auzi, domnule, sa faca fantana in curte, incuiata, ca sa nu poata sa bea apa vreun trecator insetat! Erau egoisti, domnule. Egoisti la maximum. Si-atunci cum sa stie ei lucra? Ca un lucru bun nu se face daca nu dai din tine ce-ai mai bun. Si cand mi-a povestit batranul despre cei doi mecanici, si cand mi-a spus cum niste betivi au distrus carutele unor campureni care-au mers la gater la Soveja, si cand mi-am adus aminte si de ce ne-a invatat directorul cand am terminat scoala de meserii: "Mai, baieti - a zis el - decat in oras codas, mai bine in satul tau fruntas", m-am gandit sa ma intorc. Si-am venit acasa. N-aveam bani. Era o mare criza financiara pe-atunci, intre razboaie. Da" am gasit materiale si piese pe ici, pe colo si am facut un gater pentru sat. La vreo doi ani a luat foc si a ars tot. Vinovat a fost paznicul, da" ce mai puteam eu face? Am si zis in dimineata urmatoare, ca ma intorc inapoi, la Bacau. Nu mai aveam capital, n-aveam masini de tamplarie, ca s-au strambat toate in focul acela mare, nu mai aveam nimic. Si-am vrut sa plec, dar a venit popa din sat si mi-a spus: "Mai, nu pleca, ia, eu ma duc la Soveja, la Balan - asta era un om bogat, avea moara, gater, sute de stupi - si-i cer sa-ti dea bani ca sa faci iar un gater". Si s-a dus, iara cand a venit inapoi a venit cu 5000 de lei, cu piese si scule de alte 2000 de lei si cu cererea ca sa ma inscriu intr-un partid. "Ce partid, mai?", l-am intrebat. "Un partid contra jidanilor", mi-a zis el. "Pe-aici avem tagani", zac io, "n-avem jidani si io cu taganii n-am treaba." Asa ca am semnat, m-am vazut cu banii, da" si inscris in partid. Mai tarziu, am facut vreo doi ani de inchisoare pentru partidul ala, al legionarilor, da" i-am facut pe degeaba, ca io n-am avut cu nimeni nimica, nici cu taganii, nici cu jidanii, nici cu alte natii. Acuma, aveam eu ceva piese, aveam si ceva bani, am mai recuperat eu un cazan cu aburi mai vechi si uzat, da" tot mai imi trebuiau piese. M-am dus la Marasesti ca sa ma interesez de una, alta si cand m-am intors, am vazut in gara la Straoane o locomotiva abandonata. Era incompleta, piesele importante le luasera oamenii ca sa se distreze, le-au furat adica. Ii invatat omu" sa fure, ca de ce l-a facut ma-sa? De aia! Sa fure! Numa" acuma nu-i nici un hot pe nicaieri. Acu-i cinste, domnule!!! Ori ii obraz, ori ii rahat, vaz io ca-i totuna. Dar daca veniti de la Bucuresti nu mai trebuie sa va spun nimica. Io n-as putea trai acolo niciodata. Domnule, mai demult, oamenii politici erau oameni de obraz, nu furau, aveau averea lor, dar acuma astia au distrus tot, si bancile, si tot mai vor sa fure. Is niste nenorociti!
Locomotiva transformata in gater
- Sa revenim la locomotiva. Ce-ati facut pana la urma cu ea?
- Am cumparat-o. Era prin 1933 si eu aveam 26 de ani. Eram tanar si fericit ca aveam o locomotiva a mea, din care puteam sa scot piese pentru un gater nou. Am desfacut-o in bucati acolo, la Straoane, si am luat piesele ce mi-au trebuit. Era mandra tare. Avea un cazan din cupru gros si avea 100 de tevi de alama care-mi trebuiau mie la ce voiam sa fac. Ce material, domnule, ce lucratura! Austriaca era. Am facut un gater clasa intai! N-am lucrat multi ani, ca apoi au venit comunistii si mi-au luat si moara, si gateru", si tot ce-am avut. "Dumneata esti de meserie", mi-au zis, "stii sa le conduci si ramai aici." N-am zis nimica. Ce era sa mai zic? M-am gandit ca asa era in toata tara, poate in toata lumea. Cum sa ma opun? Care s-a opus s-a dus la puscarie. Da" ce-a folosit? Au facut 10-15 ani de inchisoare cum a facut si Corneliu Coposu. El a facut vreo 17 ani de inchisoare. Si ce-a facut cu asta? A murit. Exact cand era de folos pentru tara, atuncea a murit. Asa ca am ramas mai departe la gater, cu un director cu patru clase si cu niste muncitori betivi. Asta a fost cea mai neagra perioada din viata mea. Vedeam cum banditii aia distrug tot ce-am luat si-am facut, mi se rupea sufletul cand vedeam ce-a ajuns munca mea de ani de zile. M-au dat afara ca io le tot faceam observatie si nu-i lasam sa bea cand lucrau. Da" le-a platit Dumnezeu la toti, io n-am cu cine mai vorbi dintre ei, c-au murit toti in chinuri mari. Unu" m-a raportat la politie ca ma port rau cu muncitorii, da" io l-am intrebat pe gradat: "Pai bine, domnule, daca asta fura, cela strica, eu cum sa ma port? Cum sa-i las?". Odata, cand s-a stricat gateru", nu m-au chemat pe mine sa-l repar, au adus un ungur de pe la Targu-Secuiesc si asta a facut el ce-a facut si-a pus panza la gater cu dintii-n sus. Si e clar ca n-a mers. Si dac-au vazut ca nu se descurca m-au chemat apoi pe mine. Toti se uitau si nu stia nimeni de ce nu merge treaba. Si io am vazut panza cu dintii-n sus si i-am zis ungurului: "Mai, Lazare, mai, tu ai vazut gater pe lumea asta? Da" vreun gater cu dintii-n sus ai mai vazut tu?". "Domnule, zace, n-am vazut bine." "Da" unde ti-s ochii tai, ca doara esti meserias? Apoi n-ai sa faci tu multa scandura pe-aici." Si-asa a fost, c-a plecat repede. Era acolo atunci o adunatura de ingineri care mai de care de pe unde, care se credeau tare destepti. Da" nu stiau decat sa bata din gura si sa se poarte cu lucrul altuia ca si cum ar fi fost al lor. Asta nu mi-a placut mie la comunisti.
Daca s-ar baga intelectualii...
- Credeti ca exista vreo speranta pentru ca lucrurile sa intre in normalitate si la noi?
- Este o armata bunisoara de intelectuali, care ar putea face cate ceva. Dar nu stiu ce-i cu ei, is fricosi parca, le e lehamite. Nu se baga si-i pacat. Parca se tem de securistii lui escrocu" de Vadim. Asta o fi fost frumos la tinerete, da" la fire-i criminal. De ce nu se judeca procesele lui, ca are peste 200? Iliescu l-a lasat in pace si acuma si Constantinescu la fel. Io stiu ca asa-i in democratie, ca nu se baga sefu" statului peste justitie. Dar curatenie tot trebuie sa se faca odata. Pune mana, frate, pe ticalosi si baga-i la gramada, infunda-i, fa-le o hala pana la Focsani de lunga, in care sa-i tii. Sa-ti cauti apoi oameni cu care sa te potrivesti, cu care crezi ca poti sa faci ceva si cu oamenii ceia sa-i judeci apoi ca pe Iuda. Au facut pozne, au omorat oameni, ti-au luat averea, casa, apoi pedepseste-l, domnule! Daca-i fariseu, daca-i nebun, apoi baga-l unde-i e locul, la spital ori la balamuc! Impartaseste-i pe fiecare dupa cum merita. Adica fa curat in tara asta odata!
- Ce asteptati de la anul 2000?
- Astept si eu ca si dvs., poate, un om care sa se bage in foc pentru tara. Nu se poate sa nu existe in tara asta un om care sa-si riste viata ca sa salveze tara. Asta astept!
Fotografii: Emanuel Tanjala