Cine n-a simtit macar o data in viata nevoia sa fredoneze o melodie sau nu a uitat, fie numai si pentru o clipa, suferinta si durerea, ascultand un concert de Mozart, Vivaldi sau Hndel? Nevoia de muzica si influentele pe care le exercita asupra fiintei omenesti, in ansamblul ei, erau cunoscute inca din Antichitate. In mitologia greaca se spunea ca Apollo l-a invatat pe Chiron-centaurul - arta vindecarii, iar acesta l-a invatat la randul sau pe Esculap terapeutica, asociind "cuvantul, plantele si cutitul". Sciatica si durerile provocate de lumbago erau alungate tot cu ajutorul ritmurilor muzicale. Athenaops canta la flaut deasupra locului dureros, iar extractiile dentare efectuate in targuri erau insotite de o muzica ritmata, cantata la trompeta si tobe, cu o mare intensitate. Chinezii antici aveau la randul lor o bogata experienta in influentarea sentimentelor fiecarui ascultator. Exista nenumarate tratate, scrise de Chon King, Se Ma Tsien si Kia Yu, despre actiunea terapeutica a diferitelor sunete si felul in care trebuiau aranjate si oranduite pentru a alunga sau pentru a destepta in sufletul ascultatorului anumite sentimente si senzatii. Existau chiar anumite reguli pentru tonifierea sau calmarea anumitor organe: pentru tratarea plamanilor se foloseau sunetele unor clopote special concepute in scop terapeutic, pentru rinichi se foloseau tobe, pentru ficat - un soi de flaut, pentru inima - instrumente cu coarde, iar pentru splina - sunetele scoase de un fel de ocarina. In prezent, numeroase studii au aratat ca reactia organismului uman la muzica este extrem de complexa, fiecare sunet, ritm, intensitate si, in final, fiecare melodie generand o reactie anume. Pentru crearea unor stari benefice, muzica lui Mozart intruneste cele mai multe aprecieri; urmeaza muzica preclasica, apoi cea clasica si in final muzica de jazz, recunoscuta pentru dezvoltarea capacitatilor creative si cognitive. Efectul terapeutic al muzicii este deja folosit in multe clinici si spitale, mai ales in recuperarea bolnavilor care sufera de tulburari nervoase sau psihice, depresii, boli canceroase etc. De asemenea, s-a demonstrat ca fatul din pantecul mamei reactioneaza favorabil la muzica ce intra in armonie cu pulsul matern. Copiii care au "audiat" inca din viata intrauterina muzica clasica au avut o dezvoltare mult mai rapida si au suferit de mai putine boli decat cei care nu au "ascultat" muzica.
Dupa mai multe studii s-a descoperit ca pentru fiecare zona a corpului exista anumite indicatii "meloterapeutice". Astfel:
• pentru afectiunile din zona ochilor si a capului este indicata muzica romantica si concertele nocturne in aer liber.
• pentru tulburarile de vorbire, masticatie, dureri de dinti si pentru afectiunile din zona maxilarelor sunt indicate muzica de jazz, muzica usoara si cantatul intr-un cor.
• pentru bolile gatului - amigdalite, faringite, laringite - bolile tiroidei sau ale corzilor vocale este indicata muzica lui Mozart.
• pentru bolile inimii si ale plamanilor sunt recomandate opereta, muzica usoara, muzica lui Hndel sau Mozart.
• ulcerele, afectiunile veziculei biliare, ficatului si pancreasului sunt calmate de muzica preclasica - Hndel, Bach.
• durerile din zona abdomenului sunt calmate de muzica lui Ravel si de concertele clasice si romantice, interpretate de cvartetele clasice de coarde.
• in afectiunile din regiunea pelviana - vezica, ovare, organe genitale - sunt recomandate melodiile puternic ritmate.
Sigur ca toate aceste recomandari au doar o valoare orientativa, neexistand o reteta universal valabila de ritmuri si melodii, fiecare dintre noi putand sa-si aleaga si sa "experimenteze" muzica pe care o simte cel mai aproape de vibratia sa personala si care ii poate armoniza fiinta cu intregul Univers.