Desi datele desfasurarii alegerilor locale si a celor generale nu au fost inca fixate, toate formatiunile politice au inceput cursele in teritoriu, iar liderii lor cauta sa iasa tot mai des la rampa. Partidele Opozitiei cer ca alegerile locale sa aiba loc in mai si cele generale in septembrie. Ele suspecteaza coalitia guvernamentala de o amanare interesata din varii motive a datelor tinerii acestora, principalul fiind ca redresarea economica - dupa o cadere continua in primii trei ani ai mandatului - are acum o sansa, noul cabinet Isarescu parand mult mai decis sa faca ceva pe fondul sosirii creditelor Ue. Principalul partid al coalitiei la putere, Pntcd-ul, mizeaza in plus pe efectele aplicarii Legii Lupu, refacerea majora a proprietatii rurale putand sa atraga simpatia electoratului satesc, electorat care a sustinut, in toate alegerile de dupa 1989, partidele de centru-stanga. Si in 1996, Cdr si aliatii sai au castigat cele mai multe procente in mediul urban. Iar Pnl-ul crede ca sensul modificarii Constitutiei, pentru garantarea proprietatii private care in textul actual este doar "ocrotita", va fi astfel mai adanc perceput. Tot asa cum adoptarea Legii caselor nationalizate, in varianta propusa de d-l Valeriu Stoica, ar putea sa-i aduca, datorita moderatiei cu care trateaza corectarea formulei impuse sub administratia Pdsr-ista, un plus de votanti, multi dintre cei improprietariti in urma cu patru ani neavand neaparat simpatii de stanga. Pd-ul ar putea sustine si el o posibila amanare pentru a-si populariza programul de dezvoltare a zonelor defavorizate, lansat deja de liderul sau, d-l Petre Roman, in turneul recent incheiat din Moldova.
Pdsr-ul, principalul partid de Opozitie, a sesizat primejdia decalarii datelor. Liderii sai stiu ca ametitoarele procente obtinute in sondaje pot deveni inselatoare in situatia in care efectele sprijinului financiar al Ue incepe sa se simta. Timpul nu mai lucreaza, de acum, in favoarea lor. Daca Guvernul va reusi sa adune fondurile prognozate de premierul Isarescu - 5 miliarde Usd in acest an - presiunea fiscala asupra cetateanului obisnuit s-ar putea reduce, o crestere cat de cat semnificativa a calitatii vietii putand sa decida masa nehotaratilor sa repete votul din 1996. Marirea pensiilor, ca sa dam un exemplu, ar face ca foarte multi dintre cei aproape cinci milioane de "retrasi" sa se reorienteze spre sustinerea Puterii. O asemenea decizie nu va putea fi luata insa decat spre mijlocul anului, rezultatele ei urmand sa se vada mai tarziu. Pdsr-ul este deci obligat sa joace pe cartea tinerii in termen a celor doua "teste" electorale, cu atat mai mult cu cat, dupa deschiderea negocierilor de aderare la Ue si grabirea reformei legislative impusa de acestea, nu mai poate pedala propagandistic pe formule ideologice de stanga, opuse curentului general european. Conducerea este convinsa ca mentinerea sprijinului Europei si al Sua este vitala pentru Romania si, oricat de tentant ar fi apelul la un populism nostalgizant, nu risca o pierdere a lui. Criticile "aranjamentelor" cu Ue au devenit, in consecinta, mai "sobre", iar amenintarile cu refacerea legilor adoptate sub impulsul Occidentului s-au rarit. O eventuala relansare economica reusita de cabinetul Isarescu ar duce la reducerea posibilitatilor de exploatare a respingerii electorale a actualei administratii, respingere similara celei care a dus la pierderea alegerilor din 1996. Prins intre "ciocanul" reprezentat de foloasele integrarii europene si "nicovala" programului sau de stanga, Pdsr-ul trebuie sa forteze tinerea alegerilor la termen pentru a pastra procentajul dat de sondaje, procentaj datorat acumularii de greseli in primii trei ani de exercitiu al puterii in functiune.
Pdsr-ul are, si el, multe de corectat. Pentru locale, el va trebui sa-si selecteze cu foarte mare exigenta candidatii pentru ca, desi au fost dezamagiti de multi primari sau consilieri locali ai coalitiei la putere, cetatenii nu au uitat "fripturismul" alesilor Pdsr-isti sub trecuta administratie. Schimbari ar trebui sa se produca si in listele pentru "generale", o mare parte a "garniturii" trecute fiind extrem de uzata moral. Este clar ca, daca va ajunge la guvernare, partidul d-lui Iliescu va trebui sa se coalizeze cu fortele din spectrul social-democratiei, evitand greselile trecutei sale legislaturi, cand alianta denumita "tetragonala rosie" i-a redus drastic audienta in Vest. Atat in cazul sau, cat si a candidaturii d-lui Iliescu la presedintie, mediile guvernamentale nu vor ezita sa agite tocmai aceasta primejdie, o noua izolare internationala putand fi mortala pentru Romania. Daca pragmatismul occidental ar putea admite pastrarea colaborarii cu un presedinte si un guvern (majoritar) de origine Pdsr-ista, el nu ar merge pana la sustinerea unei administratii din care sa faca parte extremistii nationalisti. Blocarea candidaturii d-lui Iliescu la Curtea Constitutionala ar fi totusi o greseala care ar avea ca efect pervers cresterea audientei lui si a partidului sau. D-l Iliescu a si inceput, de altfel, sa speculeze aceasta posibila interdictie, anuntand - in turneul recent desfasurat la Timisoara - ca Puterea se teme de el. O "victima" atrage intotdeauna simpatie.
Intr-o situatie interesanta se afla partidul d-lui T. Melescanu, ApR-ul. Gruparea ApR-ista s-a mentinut intr-o obscuritate calculata, mizand - in primul rand - pe criticarea decenta a greselilor adversarilor sai. Partidul este tras in sus de carisma liderului sau, d-l Melescanu ferindu-se si el de declaratiile fulminante, cu iz rancuniar, de tipul celor facute de unii lideri Pdsr-isti. D-l Melescanu a initiat o campanie sobra, dar tenace, mizand pe impactul intalnirilor directe, pe teren, cu alegatorii. El a respins ideea insinuata de unele medii a unei trecute colaborari cu Securitatea (ApR-ul fiind la un moment dat denumit "Partidul coloneilor"), dar nu a exclus, tinand cont de trendul sau electoral crescator, posibilitatea unor jocuri murdare. Multi analisti considera ca d-l Melescanu are cele mai mari sanse la prezidentiale, pentru el votand, in cazul unei confruntari in turul secund cu d-l Iliescu, sustinatorii actualei coalitii guvernamentale si, intr-un duel cu d-l Constantinescu, sustinatorii Pdsr-ului. Tentativele de compromitere a ascensiunii lui devin astfel explicabile. D-l Melescanu ar trebui, totusi, sa-si intareasca gruparea cu personalitati recunoscute, intrarea oficiala in campanie putand sa anuleze avantajele obscuritatii in care s-a mentinut in mod voit partidul.
O problema de impact electoral o reprezinta si formatiunea patronata de d-l Virgil Magureanu, Pnr-ul. Optiunea de centru a acestui partid national ii permite prezumtive deschideri catre mai toate partidele din spectrul politic romanesc. Pnr-ul a realizat insa un program economic foarte clar conturat, program ce - in conditiile unei difuzari largi - poate atrage prin rigoarea si realismul solutiilor propuse. Ca si Ancd-ul, Pnr-ul s-ar vrea o "a treia cale", desi - din criza de timp si lipsa de sprijin mediatic - va fi inevitabil obligat sa se asocieze cu unele dintre gruparile politice cu firma mai veche. Nationalismul sau temperat nu exclude nici orientarea democrat-crestina, nici pe cea social-democrata sau liberala. Pnr-ul va trebui sa devina in perioada urmatoare si mai dinamic, compensand prin organizare impactul mediatic relativ redus. El va trebui sa incerce si inregimentarea unor "independenti" de marca, desprinsi (sau exclusi) din formatiunile lor. Fenomen posibil pentru ca multe partide prezente sunt in colaps electoral (cum este cazul Punr-ului, a carui "baza" transilvaneana este amenintata de mai multe organizatii politice, inclusiv de Pnr) sau se fractureaza intern. Punr-ul risca sa dispara de pe scena politica, nationalismul sau exacerbat nefiind compensat de un program economic pozitiv. Locul sau, in marginea spectrului politic, va fi luat de Prm, al carui nivel critic se situeaza in jurul a 10% din intentiile de vot. Extremismul nationalist de stanga al Prm-ului isi va reduce inevitabil impactul in contextul "moralizarii" si "europenizarii" vietii politice romanesti, multi alegatori realizand deja consecintele funeste pentru viitorul Romaniei ale revenirii la un dirijism autoritarist, de tipul celui propus de gruparea lui Vadim Tudor. Nu intamplator liderul Prm si-a multiplicat in ultima vreme propunerile de colaborare adresate Pdsr-ului, d-l Tudor intelegand ca fara acesta, sansele sale de accedere la guvernare devin nule.
Anul electoral 2000 este un an al clarificarii perspectivelor Romaniei. Deschiderea negocierilor de aderare cu Ue si afirmarea deschisa a sprijinului Sua pentru finalizarea tranzitiei au schimbat multe dintre datele problemei electorale. Surprize pot, desigur, inca aparea. Ceea ce conteaza este insa necesitatea ca ele sa nu mai schimbe directia in care s-a inscris tara la inceputul mileniului trei.