Despre tratamentul cu intepaturi de albina vie

Dr. Alice Alexandru
Draga redactie,

Tin in primul rand sa va spun ca urmaresc cu mult interes seria dvs. de articole pe teme de medicina alternativa si ca e remarcabil felul in care ati reusit intotdeauna sa mentineti un ton de rigoare stiintifica si o foarte buna calitate a informatiei si surselor. Din acest punct de vedere, revista dvs. realizeaza un contrast binevenit fata de alte publicatii. Articolului despre apiterapie din numarul 380 al "Formulei As", ar merita in consecinta sa i se aduca o completare care sa-l plaseze mai in frunte in seria articolelor dvs. memorabile si aceasta, pentru ca intepaturile de venin de albine mai au si alte valente terapeutice, insuficient cercetate si studiate la noi.
In septembrie 1993, aflandu-ma la studii in Beijing - China, am avut sansa de a putea asista, prin interventia unei cunostinte, la lucrarile Congresului Apimondiei, care se desfasurau acolo. Medic fiind, am mers la sectia de apiterapie si astfel am intalnit un numar de membri ai Asociatiei Americane de Apiterapie, cu care, in cele cateva zile cat a durat congresul, am avut multe discutii si am schimbat informatii, documentatie, etc. Si astfel am aflat ca, in ultimii sase ani, activitatea lor principala a constat in strangerea de date cu privire la efectul intepaturilor de albina vie in cazul bolnavilor de scleroza multipla (scleroza in placi), cu scopul de a obtine aprobarea din partea Fda (Food and Drug Administration) pentru utilizarea veninului de albine, sub aceasta forma.
La acea data (septembrie 1993), asociatia avea in evidenta circa 800 de bolnavi de scleroza multipla, in variate faze de evolutie, dintre care cei mai vechi erau in tratament neintrerupt de sase ani. La acesti bolnavi s-au inregistrat ameliorari importante, mergand in 95% din cazuri pana la remisiune completa, ameliorari care se mentin atata vreme cat se continua tratamentul (deci, in cazurile mai vechi de sase ani).
De retinut doua lucruri: in primul rand, datele au fost culese pentru a fi supuse Fda, ceea ce inseamna ca toate cazurile au fost examinate medical, cu maxima rigurozitate, inainte si dupa tratament, iar ameliorarile au fost confirmate de medic; si, in al doilea rand, tratamentul s-a facut cu intepaturi de albina vie si nu cu preparate injectabile de venin liofilizat. Cu tot rostul lor terpeutic, aceste preparate - desi mai comod de folosit si, in unele cazuri, mai putin iritante si dureroase pentru bolnav - nu contin toate componentele veninului nativ; o parte se evapora sau se degradeaza in cursul procesului de recoltare si de conditionare. De aceea, Asociatia Americana de Apiterapie folosea intepaturile de albina vie dupa testarea prealabila a sensibilitatii la venin a bolnavului (in conditii de cabinet medical echipat corespunzator, pentru evitarea reactiilor alergice la venin, care pot fi fatale). Dozele folosite erau mari: 15-20 intepaturi de albina la fiecare sedinta, cu trei sedinte pe saptamana - tratament de continuat toata viata. Evident, aceasta este doza de intretinere; bolnavul incepe progresiv, crescand doza cu cate o albina la fiecare sedinta. Acele se lasa la locul intepaturii cinci minute pentru ca intreaga cantitate de venin sa fie injectata bolnavului.
De multe ori, in discutiile cu colegii sau cu pacienti suferind de scleroza multipla, am mentionat tratamentul cu intepaturi de albina vie si rezultatele cu totul deosebite care se obtin prin aceasta metoda. Am fost foarte surprinsa sa constat ca nimeni - nici dintre medici, nici dintre pacienti - nu a fost interesat nici sa-l incerce, nici macar sa studieze mai in profunzime valoarea terapeutica a veninului de albine.
Sigur ca medicii de la Asociatia Americana de Apiterapie nu investigau utilizarea lui doar in cazul sclerozei multiple. Am citit relatari ale unor cazuri de poliartrita reumatoida, de sindroame dureroase in cadrul unor sechele postcombustionale si chiar de boala Lyme (boala infectioasa), rezolvate cu intepaturi de albina vie. Dar, avand in vedere numarul de bolnavi de scleroza multipla, gravitatea bolii, caracterul ei invalidant, ca si lipsa unui tratament etiologic in cadrul medicinii alopate, gasesc ca aceasta este de departe cea mai interesanta utilizare medicala a veninului de albine si cea care ar merita cel mai mult sa fie investigata. Poate ca un articol pe aceasta tema in revista dvs. ar impulsiona lucrurile in aceasta directie.
Cu multa stima,
Dr. Alice Alexandru - Str. Tomis nr. 4, bl. B5, ap. 14, sector 3, Bucuresti