Inainte de toate,
Antract"Muzica e singurul sfetnic caruia poti sa i te spovedesti"<b></b> Bobita Catusanu, Ilie Vlad "Manole", Arthur Fleischer si solistul vocal Paur canta intr-o formatie care exista de 16 ani. Rock-ul alternativ, baladele care merg imediat la inima si, peste toate, stropul de ironie din texte au facut din Antract o trupa de rezistenta in cadrul muzicii romanesti. Despre toate acestea, cu autorul moral al formatiei, Bobita Catusanu.
- Dupa doua albume lansate cu succes ("Antract" in 1994 si "Blestem" in 1995) ati disparut o perioada de pe piata muzicala... Ce s-a intamplat atunci?
- Intr-adevar este o perioada de care nu-mi face placere sa-mi amintesc. Doi membri din fosta formatie Antract (Cristian si Zelu Iordan) au plecat din grup. A fost o ruptura serioasa, care a picat foarte prost si care a prelungit absenta noastra din lumea muzicala.
- Si totusi, lucrurile s-au rezolvat intr-un tarziu...
- Da, asta datorita unui drum la Sibiu (unde, de fiecare data cand ma duc, ma simt extraordinar de bine), unde m-am dus ca sa-l contactez pe Manole si sa-i propun sa intre in formatie. Mai demult, el a cantat in grupul Riff. Incercand sa reinnodam ceea ce a mai ramas din Antract, l-am cooptat si pe actualul baterist, Arthur Fleischer, care a revenit din Germania, unde emigrasera parintii lui. Am revenit cu un nou album, "Inainte de toate", care speram sa fie bine primit de public.
- Ce ti-a mentinut dorinta atat de puternica de a reface grupul, atunci cand unii il credeau de mult destramat?
- Mi-a placut muzica intotdeauna. A fost o pornire veche; inca din adolescenta mi-au placut instrumentele muzicale. Cand eram mic, ma uitam in oglinda si ma visam artist. Nu-mi pot imagina viata fara muzica. Suntem o formatie dintre cele care au rezistat si ma bucur ca am reusit sa mentin ideea de Antract.
- Muzica voastra dobandeste o picanterie aparte datorita textelor bine condimentate cu ironie. Sa intelegem din asta ca esti un "dur"?
- Cand facem textele, nu ne gandim neaparat la ce vrea publicul sa auda, ci la ce am vrea noi sa auzim, daca am fi in locul lui. Textele exprima ce am trait noi sau un anumit fel de a percepe lucrurile, de fapt exprima realitatea. Sunt ironice pentru ca si viata, sub masca ei de seriozitate, pare o mare gluma.
- Sunteti una dintre putinele trupe care au reusit sa cante alaturi de monstrii sacri ai rock-ului. In 1992 ati cantat pe aceeasi scena cu Uriah Heep, in 1994 cu grupurile Saxon Paradise Lost si Jethro Tull, in 1998 cu Ronnie James Dio. Nici anul trecut nu s-a dovedit a fi mai prejos, dandu-vi-se sansa sa cantati alaturi de Metallica. Cum ati ajuns sa cantati in deschiderea unui astfel de concert?
- Ne-a ajutat producatorul nostru, Zone Records, trimitand cateva inregistrari de-ale noastre care au primit acceptul celor de la Metallica. A fost o onoare ca am reusit sa ne suim pe aceeasi scena cu ei. De altfel, singurii oameni din Romania care au intrat in cabina la Metallica am fost noi, vreme de zece minute.
- Prezenta in deschiderea unui turneu mondial reprezinta o experienta deosebita?
- Pentru noi a fost o experienta benefica. Am avut pentru prima oara ocazia sa cantam in fata unui public cu adevarat imens si in acelasi timp nervos si surescitat in asteptarea marii formatii. A fost o presiune pe care am simtit-o foarte tare in timpul concertului. Nu vrem sa ajungem sa ne mandrim cu concertul asta. Speram ca peste zece ani vor fi multe alte lucruri mai importante de spus despre noi.
- Credeti ca muzica pe care o faceti v-ar putea fi "inainte de toate" un prieten?
- Pentru noi e chiar mai mult decat atat. Muzica iti da posibilitatea de a transmite ceea ce simti, de a-ti exprima total personalitatea. Uneori, n-ai cui sa spui ce te apasa sau poate nu ai curajul sa te marturisesti. Muzica ramane atunci singurul sfetnic caruia poti sa i te spovedesti...
Dia Radu