Jubileu 2000
Pelerinaj romanesc la Roma
- O sarbatoare de pe vremea lui Moise renaste in zorii Mileniului trei -</b><b>Jobel Dupa legea lui Moise, iudeii erau obligati sa praznuiasca un an sabatic la sapte ani si din cincizeci in cincizeci de ani sacelebreze Jubileul. Anuntat cu un jobel, un corn de berbec folosit ca o trambita, el simboliza o noua creatie: pamantul se odihnea, sclavii erau eliberati, datoriile - iertate, proprietatile pierdute - restituite. Cu sufletul purificat, gandul omului se indrepta numai catre Dumnezeu. Primul Jubileu crestin a fost instituit la anul 1300, sub presiunea masei de credinciosi, de catre Papa Bonifaciu al Viii-lea. Asemenea modelului biblic, oamenii care gresisera primeau iertare daca se spovedeau, se impartaseau, rosteau rugaciuni si plecau in pelerinaj. De la 1475 inainte, sub acelasi imperiu al votului popular, Biserica de la Roma a scurtat distanta jubiliara de la cincizeci la douazeci si cinci de ani, pentru ca fiecare crestin sa poata participa macar o data-n viata la un Jubileu. Si mai exista si imprejurari speciale, cum a fost ultimul Craciun al anului 2000, cand Papa Ioan Paul al Ii-lea a dat semnalul ultimului Jubileu al acestui mileniu, ce va tine pana la sarbatoarea de Boboteaza a anului 2001. Un an intreg, in care lumea crestina va porni pe jos catre locuri sfinte, urmand indemnul suprem al lui Iisus: "Vino si urmeaza-mi mie". Oamenii au nevoie de vindecare si de iertare. Nenumarate sanctuare crestine, cu icoanele lor reprezentand-o pe Sfanta Fecioara zambind sau plangand, ii asteapta pe drumeti pentru ca sa le implineasca gandurile inaltate in rugaciuni. "Eu sunt poarta" Cine sa creada ca-n marea agora italiana - Piata San Pietro din Roma - departe de casa, un grup de aproape o suta de pelerini romani aveau sa participe, alaturi de mii si mii de credinciosi din intreaga lume, la deschiderea Jubileului 2000 si a Portii Sfinte? Ce bucurie poate fi mai mare, decat sa mergi pe urmele lui Hristos, sa-i patrunzi credinta ori sa-L primesti, deschizandu-ti inima? Cine o face, macar o data-n viata, este salvat pe vecie si-acela nu va mai fi singur.
...Cetatea veche a Ierusalimului este strajuita de sapte porti, fiecare cu cate-o denumire a sa. Singura poarta inchisa este Poarta de Aur (i se mai spune Poarta Milei, Poarta Frumoasa sau Poarta Dubla), prin care Mantuitorul Iisus a intrat, atat in Duminica Floriilor, calare pe magarus, cat si in ziua in care a fost vandut si prins, in Gradina Ghetsimani. Dupa aceea, Poarta de Aur a fost zidita si a ramas pana in ziua de azi loc sfant, atat pentru crestini, cat si pentru evrei, care inca-l mai asteapta pe Mesia sa intre pe magarusul alb... Spusese Iisus: "Iata, eu sunt poarta oilor, cel care va intra prin mine se va mantui. Va intra si va iesi, va afla pasune, va afla mantuire". In 1423, ca semn al impacarii, al mantuirii si-al pacii, BisericaCatolica a inaugurat pentru prima data deschiderea unei Porti Sfinte, precedata de un intreg ritual, pe care Papa il respecta de fiecare data intocmai.
Este seara zilei de 24 decembrie 1999, Ajunul Craciunului. In fata Bazilicii Vaticanului, lumea incepe sa vina inca de la ora 18.00. Organizarea este desavarsita. Privitorii, sositi la marea sarbatoare a Nasterii lui Hristos si la deschiderea PortiiSfinte, sunt repartizati in trei grupe: cei cu invitatii speciale (oficialitati de prim rang, inalti prelati, dar si mass-media pentru care s-au facut rezervari cu doua luni inainte) au loc chiar in biserica; oaspetii cu invitatii verzi vor sta afara pe scaunele insiruite de la intrarea in Vatican pana pe la jumatatea Pietei; restul multimii va umple spatiul pana la refuz, in picioare. Atmosfera este cu-adevarat sarbatoreasca: Piata straluceste, luminata... "a giorno", apoi bradul urias de Craciun sprijina ieslea ce intruchipeaza pelerinajul Sfintei Familii si Nasterea Pruncului Iisus. Intre brad si iesle troneaza un obelisc egiptean urias, ridicat in 1586, care adaposteste o bucatica din Crucea pe care-a fost rastignit Hristos. Incotro-ti indrepti ochii, de jur-imprejur, Piata Vaticanului este strajuita numai de coloane, in numar de 284, iar pe 140 din ele se inalta statui de sfinti si de martiri... In lumea aceasta fascinanta si frematatoare, noi, romanii, chiar suntem privilegiati: aveminvitatii verzi, deci vom privi intreaga ceremonie de-afara, dar stand pe scaune. Reusim sa ne ocupam locurile pe la ora 19.30. Este senin, dar frig. Temperatura se-apropie de 0?C. Noi, care vom sta neclintiti pana la sfarsitul sarbatorii, ne-am luat de "acasa" (suntem cazati la Manastirea catolica "Fraterna Domus" din localitatea Sacrofano - la 20 km departare de Roma) haine groase, ba unii chiar stau infasurati in paturi. Vad in spatele nostru italieni care, ca si noi, stau pe scaune, dar tot simt un soi de invidie in privirea lor ca se afla in spatele nostru... Lumea vine, pleaca, se misca incontinuu, rade, e vesela. Vad parinti cu copii de cateva luni in brate, oameni in varsta. Asteptam cu infrigurare marea clipa a miezului noptii. Pe doua ecrane mari, asezate de-o parte si de alta a Pietei, putem urmari procesiunea ce se va desfasura inauntrul bazilicii. Timpul trece repede. Desi stam de aproape cinci ore, nu mai simtim frigul ce se-nteteste. Fiecare asteapta in felul sau: unii vorbesc in soapta, altii motaie de-a dreptul. Doamna din dreapta mea citeste rugaciuni. Voluntarii, imbracati intr-un fel de uniforme, ne ofera niste carticele (tiparite special pentru acest eveniment) pentru a urmari si a participa direct la desfasurarea liturghiei. Cei trei preoti romani (foarte tineri) ce ne insotesc in pelerinaj - Francisc Ungureanu (romano-catolic) din Bucuresti, Sorin Catrinescu din Blaj si Vasile Szabo din Cluj (ambii greco-catolici) - imi par a fi deosebit de emotionati. Probabil isi vor fi dorit toata viata sa participe la aceste momente cu-adevarat inaltatoare. Poate ca fiecare dintre noi se roaga-n gand. Ce inima uriasa, plina de dragoste pentru Dumnezeu, pentru Fiul Sau unic si pentru Sfanta Maria vom fi inchipuind in aceste momente... Vi s-a nascut mantuitor... Se-apropie miezul noptii. Clopotele incep sa bata asurzitor. Lumea freamata. Piata este plina ochi, de n-ai unde arunca un ac. Vedem pe ecranele uriase inceperea procesiunii: Papa Ioan Paul al Ii-lea se indreapta spre Poarta cea Sfanta ce va fi deschisa in aceasta noapte. In bazilica este intuneric. Sfantul Parinte ingenuncheaza pe pragul Portii, bate de trei ori in ea cu un ciocan, rosteste cateva rugaciuni si roaga Poarta sa se deschida, spre a-L primi pe Dumnezeu... Apoi, Papa impinge cu amandoua mainile Poarta ce se deschide. Lumina inunda bazilica. Sfantul Parinte ingenuncheaza pe prag si se roaga in liniste. In sfarsit se ridica, se inchina si trece prin Poarta Sfanta, deschisa... In bazilica, dar si-n Piata izbucnesc urale: lumea aplauda, se felicita, se imbratiseaza, striga "Viva Papa!". Incepe procesiunea: credinciosi din Asia si Oceania impodobesc Poarta cu flori si raspandesc arome, in timp ce se-aude muzica orientala - semn ca lumea se veseleste pentru anul jubiliar. Sfantul Parinte spune: "Astazi s-a nascut pentru voi un copil si vi s-a daruit un fiu. Nasterea Fiului lui Dumnezeu este darul cel mai de pret pe care omul l-a primit vreodata". Deschideti poarta sufletului Pe la ora doua din noapte, liturghia s-a incheiat. Evacuarea Pietei se face la fel de ordonat ca si la venire, incet-incet, si-ntr-o jumatate de ora suntem in autocar. Ne indreptam spre casa noastra, Manastirea "Fraterna Domus"; nimeni nu se plange ca i-ar fi foame sau frig si-n ochii tuturora citesc o nemarginita bucurie: doar S-A Nascut Hristos, iar maine vom trece pragul Portii sufletului Sau... Emotia ce se citeste pe chipul parintelui Sorin Catrinescu ma-ndeamna sa-l intreb ce inseamna pentru el deschiderea Portii Sfinte, la care abia a participat: "Pelerinajul nostru, al romanilor, inceput in Bucuresti, inaintea Craciunului, se aseamana intrucatva cu drumul Fecioarei Maria spre Bethlehem, pentru a-L naste pe Iisus, dar - in fond - se poate vorbi si de un pelerinaj personal, al fiecaruia. De ce? Eu cred ca acum, intreaga omenire se afla, din punct de vedere moral, in pragul unei reintoarceri la paganism, la un ateism intelectual. Prin acest pelerinaj incercam ca, prin rugaciuni si meditatii, sa-L intampinam si sa-L descoperim pe Dumnezeu. Este nevoie de purificare. Ar trebui ca acest Jubileu al anului 2000 sa insemne mai intai triumful lui Dumnezeu in noi si-apoi in lumea intreaga. Acum cateva momente, cand am fost in Piata Vaticanului, am vazut tot felul de rase: albi, asiatici, negri - toti egali. Acolo disparusera barierele sociale. Stiti ce m-a impresionat insa cel mai mult? Celebrarea in aceasta Piata a liturghiei de 2000 de ani, multimea aceea amestecata, noaptea, cu statuile ce vegheaza de sute de ani bazilica - toate acestea mi-au dat impresia de stabilitate, ce nu tine de o exaltare de moment. Si-n cele din urma, iata care sunt portile pe care noi insine trebuie sa-nvatam sa le deschidem: poarta sufletului, poarta casei (deschisa spre familie, spre prieteni) si poarta bisericii - o invitatie adresata tuturor credinciosilor romani, sa participe cat mai mult in cadrul comunitatilor din care fac parte".
Autocarul toarce usor pe drumul serpuitor ce duce la manastire. La mii de kilometri de casa, fiecare duce in suflet o mica luminita aprinsa din ieslea Pietei San Pietro. Purtata cu grija, o vom darui - cu siguranta - tuturor celor care vor veni spre noi. Ruxandra Constantinescu