Eveniment EditorialDominic Stanca -
Opera Omnia</b><b>- Editura "Du Style"
si Doina Uricariu isi continua campania de promovare a marilor valori literare romanesti -</b> De curand, in cadrul "Salonului de luni", la sediul Uniunii Teatrale din Romania (Uniter), s-a produs o "restituire", pe cat de pretioasa, pe atat de asteptata. Este vorba despre lansarea unui volum integral Opera Omnia - datorat unui om de o imensa disponibilitate artistica, disparut prematur din lumea culturii: Dominic Stanca (Puiu Stanca, dupa cum ii spuneau prietenii de-o viata). Volumul a aparut la Editura "Du Style", patronata de vesnic neobosita si generoasa poeta si eseista Doina Uricariu. De fapt, sunt doua volume (la un loc peste 1200 de pagini) ce cuprind proza, poezie si eseuri oferite publicului sub titlul "Timp scufundat" si respectiv "Un ceas de hartie"...
...Ceasul, mai bine zis ceasurile, pe care le-am petrecut cu prilejul lansarii acestor carti nu au fost deloc de "hartie". Au fost ceasuri vii, suvoind de amintiri inca frematatoare. Lansarea a fost patronata de sotia lui Dominic Stanca, eminenta regizoare, scriitoare, animatoare de teatru, Sorana Coroama-Stanca, cea care, cu o migala si o constiinciozitate demne de o sotie de exceptie si de o intelectuala de elita, a adunat in timp toate manuscrisele risipite in valize, in dulapuri, prin sertare uitate, facand astfel posibila aparitia lor sub forma de carte. Gazda spirituala a evenimentului editorial, Sorana Coroama a "oficiat", cu gratie si caldura, ceremonia onorata cu prezente de exceptie: Stefan Augustin Doinas si Nicolae Balota ("coleg de gradinita" cu Dominic), care au vorbit despre "Cercul literar" de la Sibiu, in atmosfera caruia s-a format si Dominic Stanca.
Portretul sotului ghidus si hatru (in contrast uimitor cu "tonul" scrierilor lui) a fost evocat cu multa emotie de Sorana Coroama, iar Doina Uricariu a expus, in stilul ei elegant si precis, motivele pentru care literatura lui Dominic Stanca, avandu-si radacinile in Ardealul etern, reprezinta un moment important din literatura romana postbelica. A fost o seara in care Cultura parea a-si fi reintrat, timida, in drepturi... Silvia Kerim <b>Festivalul "Bach - 250 de ani" la Sala Radio Anul acesta se comemoreaza in intreaga lume 250 de ani de la moartea celui ce a fost parintele armoniei, Johann Sebastian Bach. Este compozitorul care a scris aproape in toate genurile muzicale, atat laice, cat si religioase (cantate, oratorii, misse). Muzica lui este izvorul de inspiratie al marilor compozitori clasici, al epocii romantice, dar si al neoclasicilor. Geniu absolut, Bach si-a trait maret, dar simplu, viata de cetatean cuminte. Anna Magdalena, consoarta lui, scrie in caietul de amintiri cat de concentrat era, uneori ramanand nemiscat, cu ochii inchisi, in odaia inveselita de rasul copiilor. "Noi putem doar sa presimtim muzica din cer", obisnuia sa spuna Bach.
Aplecat asupra claviaturii orgii din marea Catedrala "Sfantul Toma", Bach exprima complexitatea sufletului sau in limbaj muzical. Adagio-urile lui sunt parca slavirea unui zeu. Ajuns spre sfarsitul vietii, Bach s-a apropiat de Evanghelii si a transpus in muzica cele mai rascolitoare momente din viata lui Iisus, in doua lucrari monumentale: "Patimile dupa Sfantul Ioan" si "Patimile dupa Sfantul Matei".
Radiodifuziunea Romana marcheaza cei 250 de ani de la moartea lui Bach prin programarea unui festival care va avea loc la Sala Radio intre 20 si 26 martie. Melomanii vor putea asculta lucrari ale lui Johann Sebastian Bach, dar si compozitii scrise de doi dintre fiii sai, Carl Philipp Emanuel Bach si Johann Christian Bach. Festivalul va fi inaugurat de concertul Orchestrei de Camera Radio, sub bagheta lui Cristian Mandeal. In program sunt primele trei Concerte Brandenburgice si doua suite. Claudiu Ionescu Pop-RockDespre San Remo si Eurovision-ul romanesc</b> Cei care nu au jucat la Bingo, poate ca au ales, pe la inceputul lui Martie, finalele de la San Remo si Eurovision-ul romanesc. Ambele festivaluri cu selectii contestate (si acest lucru se va intampla atat cat va supravietui umanitatea) si cu jurii democratice, adica prin insumarea optiunilor telefonice ale telespectatorilor. Iar rezultatul trebuie luat asa cum l-a dat electoratul, prost sau destept, ca de-aia este el electorat. In muzica, ca si in politica, ai dreptul sa-ti placa sau nu, si mai ai dreptul sa comentezi. Ei bine, mie mi-au placut clasamentele rezultate.
Pentru a-mi permite sa comentez cele doua seri, cu obisnuinta capatata in cateva zeci de jurii in care am fost invitat, m-am pregatit cu hartie si pix, m-am izolat de toti si de toate, ba am mai tras si pe video pentru a revedea concursurile luni seara. Iar vizionarea de luni mi-a confirmat prima impresie.
La San Remo, piesa "Sentimento" a grupului Avion Travel a fost una de festival, care se va canta doar de cateva ori, nu va fi fredonata de nimeni, nu va putea fi cover pentru altceva si va disparea rapid de pe piata. Este o piesa grea, densa, placuta la ascultat. Optiunea specialistilor ne arata un San Remo conservator, in nota celor cincizeci de editii, cu o selectie facuta pentru festival si nu pentru hituri sau dans. Un San Remo normal. Si totusi, am fost frapat de lipsa vocilor bel canto, atat de indragite in Italia, lipsa compensata poate prin aducerea lui Pavarotti ca umil prezentator. Desi imi imaginez ca festivalul nu reprezinta toata muzica pop a italienilor (ar fi demoralizant, atunci), cred totusi ca Eurovision-ul nostru a fost mai divers si mai modern, daca-mi permiteti.
Desi cele doua excelente prezentatoare, Celia si Alice, ne indemnau "votati melodia, nu vedeta", de parca poti rupe cantecul de vocea care il naste, eu voi intelege "intregul" in selectia mea. Cred ca lupta a fost stransa: cel putin sase-sapte piese puteau ajunge cinstit in Suedia si, daca as fi dat telefonul acela buclucas, as fi ales intre Monica Anghel si Elena Carstea (piese pentru juriile nationale) sau Taxi si Valahia & Marius Baras (pentru piese, dar si pentru ineditul pe care, in ultimii doi-trei ani, o superba generatie pop sau numai o moda il aduc in viata noastra muzicala). Sa acceptam, deci, vox populi, chiar daca apelul era gratuit si 01 ala le-a facut figuri bucurestenilor, chiar daca din culise s-au transmis mesaje (incrucisate, la urma urmei), chiar daca au fost mult mai putine apeluri decat era de asteptat. Sa ne bucuram de victorie si de sarbatoare, sa stim sa pierdem.
Le doresc celor din grupul Taxi drum bun si voie buna intr-o grea confruntare! Si o felicit pe Dia Radu, care tine ultima pagina a "Formulei As", cu un serial foarte serios, Asii Adolescentilor, pentru flerul de a prezenta grupul Taxi in preziua victoriei. Aurel Gherghel <b>TeatruPrimavara actorilor</b><b> Renasterea naturii ii incarca pe unii de energii, pe altii de neliniste si oboseala. Depinde de temperament. Si mai ales de motivatiile momentului. Am intrebat cativa actori cu ce stare de spirit intra in primavara.
Claudiu Bleont</b><b>"De doua ori Macbeth"
Excelenta! Cum s-ar putea altfel, daca am pornit la drum cu doi Macbeti celebri de brat. Primul a fost "Macbeth"-ul lui Shakespeare, interpretat la Teatrul din Targu-Mures. Cu acest spectacol intreprindem un turneu prin tara. Celalalt, proaspat poposit pe scena mare a Nationalului din Bucuresti e "Macbett" - asa cum l-a intitulat Eugen Ionesco, celebrul dramaturg roman, stins in urma cu cativa ani la Paris. Piesa e o parodie cruda dupa tragedia shakespeariana si trecerea mea dintr-un registru intr-altul, de la un gen clasic la unul foarte modern, in regia lui Beatrice Bleont, ma provoaca teribil. E un fel de "joaca de-a macelul", ca sa parafrazez titlul piesei lui Ionescu, cu care Beatrice s-a intalnit la inceputul carierei ei. Acum, sotia mea e la a doua intalnire cu dramaturgul, eu la prima, si am mari emotii. Mai ales ca, la premiera oficiala, in sala va fi invitata de onoare si fiica maestrului, doamna Maria France Ionescu, sosita de la Paris. In Romania, aceasta piesa - admirabil tradusa la Humanitas - se afla la prima reprezentare scenica, dupa ce a starnit elogii in Franta si dupa ce in Germania a fost montata de Liviu Ciulei. Cum sa nu te treaca toate naduselile? Ilinca Goia
"Cu aripile intinse spre musical"
Starea mea? Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici roza, nici cenusie. Tocmai am implinit zilele trecute o varsta arealismului - i-as zice optimist. N-am incotro, atata vreme cat il am langa mine pe pruncul nostru vesel, care implineste curand trei ani. Nichita e pentru noi un miracol continuu. De ziua mea, mi-a desenat cu manuta lui o floare si, ajutat de bunica lui, mi-a mazgalit: "Te iubesc, mami". Cu o asemenea declaratie, te arunci in viata cu tot avantul. Eu ma avant in scena, intr-un musical foarte pretentios, "Omul de la Mancha", care a avut mare succes pe Broadway si sali pline la Paris, in interpretarea regretatului Jacques Brel. In spectacolul nostru, Don Quijote e interpretat de Stefan Iordache, indragostitul de musical, iar Dulcineele suntem trei, fiecare cu seara ei: Maia Morgenstern, eu si... Nadine. Surpriza surprizelor va fi Gyuri Pascu, pe post de scutierul Sancho Panza. Cu totii sub bagheta regizorului Ion Cojar. Am inceput un film in regia lui Nicolae Opritescu, "Sindromul Timisoara", dar despre el - mai la vara... Victoria Cocias
"Ne asteapta Australia"
In clipa asta sunt foarte nerabdatoare. Abia astept sa pot vedea cerul albastru din emisfera sudica, despre care mi s-a povestit ca e nemaipomenit. Trebuie sa plecam peste cateva zile in Australia, cu "Callas-Divina" (spectacol jucat in limba engleza), fiind invitati la Festivalul International Canberra 2000. Vom juca si la Melbourne pentru comunitatea romana de acolo si s-ar putea sa dam un spectacol si la Sidney. Sper sa avem prestatii la fel de bune ca si anul trecut, in turneul de la New York si Washington, soldat cu ecouri foarte bune in presa scrisa si la emisiunile de televiziune. Speram ca "Divina" sa ne aduca succes si in primavara asta. Ma intrebati cu cine il las pe Petea-Peticuta, maidanezul meu alb cu pete negre? Cu fiul meu Tudor, care il adora de cand l-am gasit, micut si zgribulit, sub rotile unei masini, la Jaristea. Drept pentru care il alintam Petea-Peticuta of Jaristea. Alice Manoiu