S-a semnat pacea, razboiul continua Desi "problema Babiuc" a fost rezolvata, criza din coalitia la Putere continua. Demiterea ministrului rebel si promisiunea Pd-ului ca va sprijini adoptarea unor legi propuse de Cdr au linistit pentru o vreme apele. Linistea este insa numai linistea dinaintea furtunii. Pnl-ul - partidul care l-a sustinut cel mai tare pe d-l Babiuc pentru mentinerea in functie, conditionand plecarea lui de acceptarea intregului pachet de legi reformiste - risca sa se regaseasca singur, fata in fata cu o alianta interna a coalitiei, intre Pntcd si Pd. Vicepresedintele Valeriu Stoica s-a plans deja ca partenerii din guvernare nu-l sprijina in proiectul asumarii raspunderii guvernamentale pentru legile reformei in justitie. Pd-ul, sustinut de Pntcd, crede insa ca procedeul va provoca o intensa agitatie a Opozitiei, fiind vorba de o "baterie" de legi extrem de importante, si propune, asa cum este normal, dezbaterea lor in Parlament, urmand a fi adoptate la vot. Amenintat, Pnl-ul contraataca, un lider al sau declarand ca, prin respingerea de catre parteneri a asumarii raspunderii, partidul "va trage toate consecintele unei asemenea atitudini si va evalua riscurile pe care si le asuma in aceste conditii participantii la actuala guvernare".
Amenintarea, abia voalata, este evidenta. In zadar crede Pntcd-ul ca, indiferent de viitoarele lor optiuni postelectorale, partidele actualei coalitii "au datoria de a incheia impreuna acest mandat si de a preda o gestiune clara viitorului cabinet". Dupa criza generata de demisia ministrului Babiuc, criza in care a dat tonul punerii la punct a Pd-ului, Pnl-ul a fost obligat sa constate ca aliatul sau din Cdr nu-l mai sustine. In "criza Babiuc", Pnl-ul jucase o carte mare: blocarea Pd-ului, partid ce a zdruncinat atat de des nervii conducatorilor coalitiei guvernamentale. Calculul era simplu. Daca la inflexibilitatea partidelor din Cdr, Pd-ul ar fi cedat, acceptand ramanerea d-lui Babiuc in Guvern, liderii lui ar fi fost dovediti ca indivizi ce-si urmaresc doar interesele de grup, privilegiile date de putere. In plus, Pnl-ul ar fi demonstrat ca nu "algoritmul" impartirii "placintei" il intereseaza, ci competenta si continuitatea in guvernare. Daca Pd-ul s-ar fi retras de la guvernare, blamul i-ar fi revenit, de asemenea, pe acelasi temei al intereselor amenintate, interese prevaland fata de angajamentele luate in momentul accederii la guvernare. Mai mult, o retragere ar fi avut drept consecinta si naruirea ambitiilor d-lui Petre Roman, liderul Pd, de-a prelua - in cazul pierderii cursei prezidentiale - conducerea Osce, ce revine, in 2001, Romaniei. In guvernul minoritar ce s-ar fi format, Pnl-ul ar fi avut, normal, o pondere mai mare si, pana la alegeri, ar fi putut sa isi impuna toate proiectele.
Interventia presedintelui Constantinescu, dar si decizia Pntcd-ului de a sprijini satisfacerea cererii Pd-ului de respectare a "algoritmului" au dezamorsat criza. Pntcd-ul, care initial adoptase o pozitie asemanatoare cu Pnl-ul, a cautat o formula de impacare, afirmand ca "nu a fost vorba de o criza a guvernarii. A fost, in mod evident, o criza interna a Pd, criza in care a fost implicat si Pnl". Intepatura la adresa principalului partener din Cdr este clara. Liderii Pntcd-ului au mers chiar mai departe. Realizand eventualitatea unei decizii de iesire de la guvernare a Colegiului National al Pd, ei au declarat ca "o asemenea decizie nu ar fi benefica pentru tara" si, in consecinta, au adresat "tuturor membrilor Pd apelul de a pune interesul national mai presus de persoane sau de interese de moment". Pd-ul a castigat deci pe toata linia. A pierdut Pnl-ul, care ar fi fost, in cealalta situatie, principalul beneficiar. Infrangerea sa nu s-a datorat responsabilitatii Pntcd-iste in fata vreunei amenintari la adresa interesului national. De la constituirea coalitiei guvernamentale, toate partidele componente si-au vazut mereu doar de interesele proprii. Infrangerea Pnl-ului este rezultatul unei polite Pntcd-iste.
Dupa ce au stat ani la rand la remorca taranistilor - atat in Cdr, cat si la guvernare - liberalii s-au decis, cu cateva luni in urma, sa ia taurul de coarne. Reunificarea lor pe fondul colapsului intern al Pntcd-ului, parasit pe rand de gruparea Ciorbea si de cea a lui Radu Vasile, le-a marit increderea in fortele proprii si i-a impins sa solicite, daca nu conducerea Cdr-ului, cel putin o dominare paritara a aliantei. Pentru Pntcd o astfel de cerere reprezinta o lovitura dura, partidul fiind cel care a mentinut Cdr-ul atunci cand diversele fractiuni liberale o paraseau, asigurandu-i continuitatea emblematica ce i-a garantat victoria la alegerile din 1996. Pntcd-ul a dominat net aceasta alianta si nu vede nici un motiv pentru a renunta la conducerea ei. Dar Pntcd-ul nu mai este ce-a fost. Imaginea lui s-a uzat nu numai datorita dezertarilor din ultima vreme, ci si pentru ca toate tarele guvernarii in functiune ii sunt puse in spate. In sondajele de opinie, taranistii apar drept principalii vinovati de criza economico-sociala ce bantuie tara. In mediile independente, in topul coruptiei au condus multa vreme membrii sau clientii sai. Pentru liberali, mentinerea aliantei cu taranistii ar fi insemnat, asadar, asumarea automata a prabusirii popularitatii acestora. Pnl-ul si-a schimbat strategia si a decis ca la alegerile locale sa se prezinte pe liste separate. In functie de rezultatul acestora, inaintea alegerilor generale, protocolul Cdr urmeaza sa fie renegociat. Liberalii sunt siguri ca, la locale, procentul lor va fi mai mare decat al Pntcd-ului.
In fapt, noul "echilibru" politic creat ascunde un nou razboi subteran intr-o coalitie care, si asa, scartaie din toate incheieturile. De acum, in interiorul coalitiei guvernamentale totul a devenit posibil, toate regruparile conjuncturale, toate aliantele de moment in functie de interesele prioritare. Provocandu-si singura crizele, coalitia guvernamentala nu realizeaza insa, sau nu vrea sa realizeze, ca cei care pierd sunt alegatorii, adica cei ce au facut-o posibila si au impins-o la guvernare cu un anume scop. Tradarea "Schimbarii" asteptate de atat de multi romani se va reflecta dur in procentele sustinatorilor partidelor ce o compun la viitoarele alegeri. Toma Roman