Editorial

Redactia
Deruta Desi prima campanie electorala a anului, cea pentru "locale", va debuta oficial abia pe 3 mai, batalia politica a atins deja intensitatea maxima. Numai ca, in loc sa se axeze pe problemele reale ale tarii, ea se desfasoara pe teme colaterale, de culise. Problemele reale sunt, cum se stie, des...

Deruta Desi prima campanie electorala a anului, cea pentru "locale", va debuta oficial abia pe 3 mai, batalia politica a atins deja intensitatea maxima. Numai ca, in loc sa se axeze pe problemele reale ale tarii, ea se desfasoara pe teme colaterale, de culise. Problemele reale sunt, cum se stie, destule. Le simte fiecare cetatean in viata de zi cu zi. Criza economica profunda, calitatea vietii si a mediului ei, coruptia, construirea bugetului si modalitatile de distribuire a lui etc. ar putea fi premisele unor dezbateri extrem de serioase privind viitorul imediat al Romaniei. Chiar si pentru "locale" exista "teme fierbinti": programele concrete pentru dezvoltarea localitatilor, posibilitatile de utilizare a bugetelor locale, reducerea birocratiei administrative s.a.m.d. Alegatorul ar putea fi derutat daca ar sti ca pentru cei 110.000 functionari alesi si numiti in administratia locala se cheltuiesc de trei ori mai multi bani decat pentru investitiile pentru toate localitatile tarii. Intr-o campanie electorala responsabila ar putea fi analizate solutiile gasite deja si proiectele fiecarui partid. Strategia de dezvoltare pe termen mediu, prezentata de primul ministru Isarescu in fata Comisiei Ue, sau propunerile finantatorilor Pactului de Stabilitate pentru Balcani (cu efecte concrete pentru Romania), aproape nu au fost bagate in seama de protagonistii scenei politice. Pentru ei prioritatile sunt altele.
Politicianul roman este o figura aparte in peisajul social al tarii, pe care pretinde ca o reprezinta. Indragostit de putere, si mai ales de "fructele" ei, el este interesat, in primul rand, de sine. De cei care l-au trimis in institutiile statului isi aminteste doar o data la patru ani. Atunci cand trebuie sa le obtina voturile. In rest, dincolo de momentele cand se ocupa cu "demolarea" adversarului, are treaba cu asigurarea propriei bunastari. Comisioanele din privatizari preferentiale (sau alte "interventii"), obtinerea unor avantaje sau sinecuri pentru apropiati si clienti, calatoriile in strainatate sunt preocuparile lui esentiale, obsesiile lui. Si, pentru ca "face bine la public", iesirile in talk-show-urile televizate, ca sa vada tara ce "activ" este, cat de "interesat" este de problemele ei. Cine a urmarit insa aceste bufonade, fara sa se lase atras de comicul lor irezistibil, a constatat ca si ele nu au fost decat un prilej de rafuiala cu ceilalti, cu adversarii de moment, pentru ce au facut sau ce fac acum. Politicianul roman nu are solutii "constructive", decat sub presiunea conjuncturilor interne sau externe. Daca se face un inventar al "realizarilor" celor zece ani care au trecut de la rasturnarea dictaturii ceausiste, se poate constata ca aproape toate au fost impuse ba de un acord cu Fmi, ba de o negociere cu Ue sau Nato, ori de o greva sau o iesire in strada a cetatenilor. Promisiunile, de tip - mai mult sau mai putin - populist de la alegeri sunt imediat uitate, pentru ca, la termenul limita, sa fie iarasi scoase de la naftalina. Pana atunci, dincolo de preocuparile intime, politicianul este ocupat cu calcule: in ce barca sa sara, cu cine sa se alieze pentru a se mentine sau a reveni la putere.
Nu mai mira pe nimeni ca in situatia data, campania electorala este una negativa si ca in fapt, campania pentru "locale" este un pretext pentru influentarea optiunilor la "generale". Nici fostul, nici actualul regim nu mai au ce oferi. Pdsr-ul, ce a guvernat pana in 1996, nu si-a onorat nici una dintre promisiunile care i-au deschis accesul la putere. Fostii sai aliati, Punr-ul, Prm-ul si Psm-ul, care s-au batut "justitialist" cu pumnul in piept, au dovedit - cat au fost la guvernare - ca numai interesele de grup conteaza. Partidele "Schimbarii", aduse "in fruntea bucatelor" de un electorat exasperat de ineficienta si coruptia Pdsr-ista, nu se pot lauda, nici ele, cu atingerea obiectivelor propuse. Din coalitia Cdr-Pd-Udmr doar ultimul partid a facut ceva, din proprie initiativa, pentru electorii sai. Dupa ce a ratat trei ani cu certuri nesfarsite pentru portionarea algoritmica a "placintei", regimul Constantinescu pare decis, in anul 2000, sa initieze procesul anuntat in 1996. Problema este ca, desi are sprijinul material al Occidentului, initierea s-ar putea dovedi tardiva. Prea multi dintre demnitarii impinsi in fata de el s-au dovedit deja la fel de incompetenti sau corupti ca si predecesorii lor. Ca si in cazul guvernarii Pdsr-iste, electoratul s-a lamurit si - se pare - a optat pentru un vot de respingere. Ce a mai ramas celor doua mari grupari politice, Pdsr-ul si Cdr-ul, decat sa incerce demonstratia ca, cel putin, intentiile lor erau mai bune unele decat altele? Fara rezultate palpabile in exercitiul guvernarii, ele s-au vazut obligate sa caute alte "argumente" pentru combaterea adversarului.
Iata de ce, in locul dezbaterii unor programe concrete, bazate pe date si cifre exacte, a inceput o campanie negativa, vizand exclusiv compromiterea celorlalti. Dupa ce a speculat incompetenta si coruptia guvernantilor, demonstrand ca nuantarile ideologice sunt simple paravane pentru intentii mult mai terestre, Pdsr-ul s-a pomenit in defensiva dupa "Zavtra-gate". D-l Iliescu s-a incurcat in declaratii si si-a pus credibilitatea la indoiala. In fata Occidentului, el a aparut, inca o data, drept un nostalgizant al "conspiratiei comuniste", drept un om obligat sa se indrepte mereu spre Rusia. Declaratiile congresmenilor americani Smith si Wolf, care au cerut izolarea Romaniei - dupa "modelul austriac" - in cazul revenirii la Putere a lui Iliescu, pot fi un "lobby in favoarea presedintelui Constantinescu", dar apar ca o consecinta logica a "scandalului Zavtra". Intr-adevar, se intreaba Occidentul, cum poate fi oferita presedintia Osce conducerii unei tari care s-a aratat, chiar si atunci cand sustinea ca vrea sa adere la structurile europene si euro-atlantice, preocupata de stabilirea unor relatii secrete directe cu Moscova? D-l Iliescu a cedat nervos si, intr-una din celebrele sale "iesiri", a declarat ca toti cei care ataca Pdsr-ul trebuie "plesniti peste bot", fapt ce l-a impins pe adjunctul sau, d-l Adrian Nastase, sa comenteze cu umor ironic ca "si in viata politica oamenii raman cu slabiciuni".
Electoratul va fi pur si simplu naucit de acest fel de campanie. Dezgustat de clasa politica existenta, elva constata ca are foarte putine optiuni. ApR-ul este una dintre ele, dar partidul d-lui Melescanu este agitat de mari framantari interne si liderul insusi a fost amestecat in "scandalul Zavtra". Ancd-ul condus de d-l Ciorbea vrea moralizarea vietii politice, dar va fi acuzat de prestatiile slabe ale liderului din vremea cat a fost prim-ministru. Pnr-ul, ce sustine un program economic national vizand relansarea sectoarelor ce furnizeaza siguranta alimentara a tarii, va fi stopat prin compromiterea presedintelui sau, d-l Magureanu, pentru "trecerea" pe la Sri si modalitatile de dobandire a averii. Ufd-ul, care sustine formula unui "altfel de politica", distantat critic atat de fosta, cat si de actuala guvernare, va fi blocat prin restrangerea accesului la media a liderilor sai, d-nii Vosganian si Iorgulescu. Campania negativa nu va duce, in fond, decat la conservarea actualei clase politice, chiar daca prin alegeri cartile vor fi redistribuite. Or, cetateanul de rand, "talpa tarii", vrea totusi altceva. "A treia cale" trebuie sa existe.Toma Roman