S.O.S.

Redactia
Cititorii Multumesc Pentru Ajutoare"N-am vazut in viata mea atatia bani la un loc" Stimata d-na Sanziana Pop,. Sunt Maria Oloeru din Baia-Mare. In paginile revistei pe care o conduceti a aparut un articol despre mine si despre cei noua copii ai mei, loviti, toti, de o boala cumplita: Tbc pulmonar. S...

Cititorii Multumesc Pentru Ajutoare"N-am vazut in viata mea atatia bani la un loc"</b> Stimata d-na Sanziana Pop,
Sunt Maria Oloeru din Baia-Mare. In paginile revistei pe care o conduceti a aparut un articol despre mine si despre cei noua copii ai mei, loviti, toti, de o boala cumplita: Tbc pulmonar. S-a scris cum ne zbatem de azi pe maine, cum ne chinuim sa supravietuim. Ecoul articolului a intrecut toate asteptarile noastre. Va multumesc din suflet pentru ce ati facut pentru mine si pentru familia mea. In urma articolului care s-a publicat am primit din toate colturile tarii bani, haine pentru copii si alimente. Oameni pe care nu i-am cunoscut si nu i-am vazut niciodata ne-au ajutat cand eram mai disperati. Stimata si buna doamna, cand am primit banii expediati de dvs. mi s-a facut frica. M-am speriat sa nu vina politia sa spuna ca i-am furat. Eu n-am vazut in viata mea atatia bani la un loc. Cu ajutorul lor si a celorlalte mandate primite de la cititorii revistei am reusit sa scapam de datoriile de la intretinere. Doamna administrator a spus ca n-a incasat niciodata intr-o zi atatia bani. Au venit la noi acasa multi baimareni, care ne-au adus haine, mancare si bani. Cei mai multi dintre ei n-au vrut nici macar sa-si spuna numele. Au dorit sa ramana anonimi. Le multumim tuturor cu profunda recunostinta. Cand v-am scris, n-am crezut ca mai exista atata omenie in tara asta, asa de napastuita de greul care a venit peste ea, de saracie si de somaj. Acum m-am convins ca omenia e foarte puternica pe la noi. Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot ce faceti pentru oamenii bolnavi si saraci si sa-i aiba sub protectia Lui pe toti cei care vi se alatura in aceste faceri de bine! Acum, copiii mei pot sa mearga la scoala si pot sa iasa in lume cu capul sus. Au ce manca si au cu ce se imbraca.
Doamna Sanziana, pentru linistea pe care ati adus-o in casa noastra si in sufletele copiilor mei, pentru speranta pe care ati stiut s-o aprindeti in ochii lor, Dumnezeu sa va aiba pe toti sub protectia lui, pana la capatul vietii! Copiii mei au invatat mult din ceea ce au vazut. Pe toti cei care ne-au ajutat ii pomenim in rugaciunile noastre, ne rugam la bunul Iisus si la Sfanta Fecioara Maria sa aiba grija de ei si de familiile lor, sa nu cunoasca durerea, necazurile si supararea.Maria Oloeru - Aleea Filaturii nr. 3, ap. 33,
Baia-Mare, jud. Maramures

<b>"Ati izbutit sa readuceti zambetul pe chipul unui copil napastuit"
Stimata d-na directoare,
Gestul dvs. de a-mi publica scrisoarea inainte de ziua lui Costin ("Ajutati-l pe Costin!", F. As nr. 402) mi-a umplut inima de bucurie si speranta. Va asigur ca ati reusit sa readuceti zambetul pe chipul unui copil napastuit de soarta. Ziua de 2 martie a anului 2000 a fost pentru el o zi deosebita, plina de telefoane de felicitare, mandate postale si scrisori. Asa cum spuneati dvs. - "cand incepi sa masori, saracia este de necuprins" - dar, totusi, ecourile la mesajul meu mi-au dovedit ca in tara noastra sunt multi oameni sensibili si darnici. Le multumim pe aceasta cale, atat eu, cat si varul meu Costin urmatorilor: Ion P. (Arges), Marioara A. (Constanta), Onica H. (Brasov), Adrian P. (Bucuresti), Andy (Constanta), Gabriela F. (Craiova), Raluca P. (Bucuresti), Samuel (Petrila) si Alexandru P. (Sebes). Nu in ultimul rand, va multumim dvs. pentru ajutorul personal pe care i l-ati acordat lui Costin, precum si d-lui presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. Nici prin gand nu mi-a trecut ca randurile mele, pulblicate in revista, vor fi citite si de Domnia Sa. Ii multumesc cu profunda recunostinta. Faptul acesta inseamna pentru mine deosebit de mult. De-acum inainte aveti in mine un cititor fidel al revistei "Formula As".Razvan Grigore (12 ani) - Str. Casin nr. 11,
bl. 16C, sc. A, ap. 7, Ploiesti, cod 2000

"Va multumesc ca mi-ati schimbat viata" Sunt Terezia Pintea din Baia-Mare. M-am bucurat nespus de mult pentru ca mi-ati publicat scrisoarea. Ma gandesc cat de minunat este Domnul Dumnezeu, fiindca prin dragostea Lui si prin intermediul redactiei dvs., al celor ce va citesc din tara si din strainatate, mi-ati schimbat viata tocmai cand credeam ca nu mai exista nici o speranta. Vreau, deci, sa le multumesc tuturor celor ce m-au ajutat si, in primul rand, redactiei "Formula As", caci prin intermediul acestei minunate reviste oameni altruisti, cu suflete generoase, au ajuns sa-mi cunoasca situatia familiala si sa-mi schimbe viata. Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe toti aceia care m-au ajutat. Nu am cuvinte sa imi exprim bucuria ca m-ati ajutat sa depasesc momentul cel mai critic al vietii mele. Am primit multe ajutoare materiale (imbracaminte, alimente, bani). Nu mi-am imaginat niciodata ca exista atatia oameni care sar in ajutorul celor necajiti. Nu stiu ce as fi facut fara ei. De-ati fi putut vedea bucuria din ochii copiilor mei de fiecare data cand desfaceam pachetele pline de hainute si de mancare! Copiii mei sunt fericiti si eu sunt fericita. Va multumesc foarte mult,Terezia Pintea -
Str. Aleea Filaturii nr. 3/36, Baia-Mare

Important In atentia corespondentei noastre Silea Mihaela, str. Tineretului, bl. E3, sc. 2, et. 3, ap. 27, Rovinari, jud. Gorj. Suma pe care v-am expediat-o este un ajutor material care nu trebuie returnat. Folositi-l pentru urgentele dvs. In curand veti mai primi un mandat cu bani de la noi. Va dorim sanatate si putere sa biruiti greutatile."Formula As""Doresc sa continuu ceea ce-am inceput"</b> Stimata d-na Sanziana Pop,
Vreau sa va aduc multumirile mele dvs. si redactiei revistei "Formula As" care a facut posibil ca banii si pachetele trimise de mine, in decursul timpului sa-si intalneasca destinatarii.
Multumesc, de asemenea, celor care prin intermediul revistei sau direct pe adresa mea mi-au adresat cuvinte atat de calde de multumire. Intentia mea este sa continuu ceea ce am inceput, incercand cu ajutorul dvs. sa alin o mica parte din suferintele celor necajiti. Nadajduiesc ca randurile celor care vor vrea si se vor putea dispensa de o minima suma de bani pentru a reaprinde speranta in ochii unor copii, pentru a le aduce un zambet pe fata si a le pune o bucata de paine pe masa, vor fi din ce in ce mai largi. Cu stima,Anca Dumitrescu - Suedia<b>Scrisoarea Saptamanii
"Apel la iubire"</b>Scrisoarea mea nu este un apel la umanitate, nu cere un sfat medical si nici nu este o rememorare a unor intamplari trecute. Scrisoarea mea este pur si simplu o declaratie de dragoste. Nu unei persoane, nu unui loc. Ci chiar iubirii. Poate ca va mirati!? Nu este cazul. Iubesc iubirea. Ce-am fi noi, oamenii, fara ea? Ce alt sentiment ne incalzeste sufletul mai puternic? Scrisoarea mea este un apel la iubire.
Pana nu demult credeam ca cineva anume te poate face fericit cand iti spune "te iubesc". Greseam. Fericit cu adevarat esti doar atunci cand tu daruiesti fericire, cand iubesti fara sa astepti in schimbceva.
N-am crezut niciodata ca iubirea poate ucide. Acum cred. Mori intr-un anume fel: moare egoismul din tine, moare orgoliul, moare vanitatea, dar, in schimb, renaste Omul. Facem lucruri stranii in numele iubirii, iar consecinta este suferinta. Dar ne resemnam: "doar suferim pentru iubire!".
Doamne, cat de lasi suntem. Nu recunoastem ca, de fapt, ne e teama sa ne daruim sufletul. Credem ca risipim ce avem mai scump. Nu realizam ca, de fapt, primim un dar nepretuit. Cand daruiesti iubire, primesti implinire. Cand iti pui tot sufletul intr-un gest marunt, gestul acela devine suprem. Macar o picatura de iubire sa daruim in fiecare zi si incet-incet vom invata sa iubim cu adevarat.
Va scriu aceste randuri pentru ca imi sunteti un prieten drag, iar unui prieten drag iti poti permite sa-i faci o sugestie.
Am apreciat foarte mult pagina "Acasa", tocmai pentru ca autorii scrisorilor ne descopereau sentimente noi, proaspete, daca nu chiar iubirea, duiosia in orice caz. As dori sa mai citesc o rubrica asemanatoare in revista, dar de data aceasta "Acasa" sa nu fie locurile de care ne amintim ori de cate ori invocam anii copilariei, ci "acasa" sa fie sufletul. Locul acela de taina la care batem cu teama si care se deschide ca sa ne primeasca inauntru, unde salasluieste iubirea. Sa nu ne fie teama sa vorbim si sa scriem despre adevaratul simbol al existentei, in numele caruia s-a sacrificat chiar Domnul nostru Iisus. Sa facem astfel ca sa-i meritam sacrificiul pe care il vom celebra in curand.
Va multumesc pentru ca existati. Un om care a invatat sa iubeasca.G.A. - Iasi<b>"Caut mormantul fratelui meu din Suedia"
<b></b> Stimata d-na directoare Sanziana Pop,
Apelez la bunavointa dvs., stiuta fiind omenia de care dati dovada in ajutorarea celor napastuiti. De fapt, eu am nevoie de ajutorul cititorilor "Formulei As" din strainatate, mai exact din Suedia. Iata, pe scurt, cazul meu: am avut un frate, Stavri Florea, care in 1962 a fugit in Suedia si s-a stabilit in Goteborg. In 1969 lucra ca muncitor specialist la firma "S.K.F." cand, in urma unui accident rutier, a decedat. Avea 33 de ani. De la data plecarii din tara n-am stiut absolut nimic despre el pana la 9.10.1991, cand am primit o instiintare a Politiei din districtul Molndal, prin care ma anunta ca fratele meu decedase in 1969... Cum se intamplase accidentul, unde a fost inmormantat fratele meu, daca autorul accidentului a fost judecat - n-am aflat niciodata. Precizez ca Stavri Florea nu avea nici o ruda in Suedia, la data decesului. Ii rog pe cititorii romani, stabiliti de mult in Suedia, sa ajute un biet pensionar fara posibilitati materiale sa afle mormantul fratelui sau. Poate cineva ar putea fotografia locul lui de veci, ca atunci cand ii voi aprinde o lumanare sa-mi inchipui ca sunt chiar la capataiul sau. Va multumesc cu lacrimi in ochi,pensionar Stavri Ion -
Str. Oltina nr. 3, bl. 28, ap. 30, sector 5, O.P. 69, Bucuresti