Nicolae Manolescu
Presedintele Consiliului National al Pnl"N-as spune ca esecul actualei guvernari este chiar de proportiile pe care le prezinta unele medii de presa"<b></b>- Sunteti un ilustru istoric si critic al literaturii romane. Pana in 1989, cuvantul dvs. era decisiv in stabilirea ierarhiilor de valori. Un veritabil spiritus rector, care a parasit, insa, agora literara, in favoarea politicii. Nu regretati, d-le Manolescu, aceasta "tradare" a primelor dvs. iubiri?
- Regrete am numai din punct de vedere personal. Regret ca n-am reusit sa-mi termin cartile pe care le incepusem, dar nu ma las. Optiunea mea pentru politica n-a fost o intamplare. De viata politica m-am apropiat in mai multe etape si apropierea s-a facut dintr-o datorie de constiinta. M-am intrebat, ca si altii, "daca nu noi, cine?". Intrebarea m-a obsedat si in campania electorala de acum patru ani. Ne plangem toata vremea de calitatea clasei politice, ca parlamentarii sunt cum sunt, dar - dintre intelectuali - cei mai multi stam deoparte, cartim, ne dam cu parerea ca niste spectatori de fotbal, care stiu mai bine decat jucatorii sau antrenorii ce trebuie facut in teren. Eu m-am simtit obligat sa intru in teren.
- De ce ati ales tocmai formula liberala?
- Am spus odata, pe jumatate in gluma, pe jumatate serios, ca am o profesie prin excelenta liberala. De liberalism, in sensul doctrinar din acest secol, ma simt cel mai apropiat. Liberalismul imi vine ca o manusa. Nu am avut si nu am simpatii socialiste sau social-democrate. Pur si simplu, ma simt atasat de liberalism, ca de forma mea de existenta intelectuala. In spatiul liberalismului sunt ca pestele in apa.
- Dar duce oare Pnl-ul, partid membru al actualei coalitii guvernamentale, o politica liberala, in adevaratul inteles al termenului?
- Pnl duce o politica liberala dar, in conditiile unei coalitii cvadripartite, nu o poate pune integral in practica. As spune ca, din ceea ce si-a propus, partidul liberal a transpus in practica doar pe sfert, si cu mare greutate. Sunt lucruri care tin de conjuncturi, nu de doctrina.
- Liberalismul are ca obiective, printre altele, sprijinirea initiativei particulare. Cum se explica faptul ca un ministru liberal, d-l Decebal Traian Remes, ministrul Finantelor, duce o politica fiscala strivitoare pentru majoritatea intreprinzatorilor romani, mai ales pentru cei cu intreprinderi mici si mijlocii?
- Nu d-l Remes aplica politica. Ministrul Finantelor este in posesia unui sac, mai mic sau mai mare, mai mult sau mai putin peticit, pe care trebuie sa-l umple. Singura lui misiune este sa stranga fonduri pentru buget. Nu produce el fondurile. Masurile liberale luate de el sunt cele de la sfarsitul anului trecut, cand s-a trecut la un sistem de impozitare mai liberaldecat cel dinainte. Apoi, trebuie sa intelegem ca nu ministrul Finantelor face politica guvernului in materie financiara, ci guvernul in ansamblul sau. Ministrul Finantelor nu poate decat sa spuna: "Atatia bani am, atatia va dau!". Lucrul asta trebuie inteles. D-l Remes nu este un adversar al Imm-urilor sau al initiativei private. El este ministrul Finantelor intr-un guvern sprijinit si de Pnl. Intrebarea ar putea fi, deci, alta: a avut partidul liberal vreun interes sa preia acest minister? Cand l-a preluat, eram inca presedintele Pac-ului. Dar, daca eram atunci in Pnl si mi s-ar fi cerut parerea, as fi spus: "Luati orice alt minister decat cel al Finantelor".
- Chiar daca duce o politica impusa de guvern, d-l Remes este insa membru al Pnl si masurile sale nu pot sa nu afecteze si imaginea partidului. Fiscalitatea practicata de el pare aproape antiliberala...
- Nu este o politica antiliberala. Presa i-a distorsionat deciziile. La urma urmei, o buna parte din masurile financiare ale d-lui Remes sunt de esenta liberala. Din pacate, banii sunt extraordinar de putini. Nu este nimeni vinovat ca, in Romania, se consuma inca mai mult decat se produce. Nu are nimeni vreo vina ca ministere care ar trebui sa produca sunt inca ministere consumatoare. Nimeni nu e tras la raspundere ca nu s-a facut privatizarea pana la capat, ca nu s-a debirocratizat sistemul, si nu doar cel financiar, ci si cel administrativ in genere. In momentul in care o firma vrea sa intre pe piata in Sua are nevoie doar de cateva ore. In Romania, treaba dureaza cateva luni. Nimeni nu este gasit vinovat de coruptia care exista. O firma nu se poate inscrie in Registrul Comercial daca nu plateste bacsisuri la toate nivelele. Problemele astea tin de fondul guvernarii, nu de ministrul Finantelor.
- Ce sanse va avea atunci, la alegeri, partidul din care faceti parte, daca alianta guvernamentala, al carui membru este, nu a reusit sa schimbe acest sistem?
- Eu n-as spune ca esecul actualei guvernari este chiar de proportiile pe care le prezinta unele medii de presa. Coalitia la putere a reusit, totusi, destul de multe. In perceperea acestor reusite exista doua dificultati. Prima este ca ele nu sunt de natura celor al caror efect este sesizabil imediat. Exista niste schimbari de structura, niste mutatii de fond, care se vor vedea doar in timp. A doua dificultate este ca schimbarile de care am vorbit nu sunt asteptate imediat de electorat. Oamenii vor sa aiba mai multi bani, vor slujbe sigure, vor anumite facilitati si toate, daca se poate, acum. Dar aceste efecte se produc numai daca se realizeaza modificarile structurale de care am vorbit, nu inainte. In momentul de fata, nu se poate spune, din pacate, cand vor fi certe aceste efecte. S-ar putea, deci, intampla ca actuala coalitie sa plateasca in acelasi mod precum guvernantii de dupa razboi ai Argentinei. Masurile liberale, schimbarile structurale initiate de presedintele Peron si-au aratat efectul abia dupa ce a fost inlaturat printr-o lovitura de stat. Generalii care au venit la putere s-au bucurat cativa ani de efectele politicii peroniste. Cum au blocat masurile liberale ale peronismului, efectele au fost grave si au dus la mari framantari sociale. S-ar putea, asadar, ca si la noi cineva sa profite de pe urma unei politici structurale care a existat. Tot asa cum se poate intampla sa pierzi din cauza unei politici anterioare. Romania a platit anul trecut un varf de sarcina la o datorie externa enorma, pe care nu a contractat-o actuala guvernare. Datoria venea de la guvernul Vacaroiu. Iar banii imprumutati nu s-au dus la infrastructuri, ci la consum. De platit, au trebuit sa plateasca noii guvernanti. In viata exista astfel de paradoxuriimpotriva carora nu poti sa faci nimic. Poate doar sa incerci sa le explici.
- Desi nu s-a declansat oficial, campania electorala a inceput deja. Se pare ca ea va fi o campanie murdara. In locul dezbaterii programelor si a proiectelor concrete se propun tot felul de "dezvaluiri", deschideri de "dosare" etc. Nu va fi afectat si Pnl-ul?
- Voi spune despre campania ce a inceput, fara nici un pic de cinism, ca se poate si mai rau. As spune ca, deocamdata, suntem intr-o faza semiidilica a atacurilor dintre protagonisti. Deocamdata, ele sunt ridicole, de tipul chestiunii "virusilor" care ar urma sa-l destabilizeze pe candidatul Pdsr. Asta-i lumea in care traim. Ma deranjeaza, fara-ndoiala, foarte tare faptul ca nu exista o batalie de programe, de intentii precise, de idei. Batalia este, la noi, personala, de interese, dar ce se poate face? Batalia nu se da numai intre Opozitie si Putere, ci si in interiorul lor. Reprezentantii Pd-ului din guvern sunt intr-o batalie de interese cu cei ai celorlalte partide. Dar si cei ai Pnl-ului cu cei ai Pntcd-ului, pe problema realcatuirii agentiilor guvernamentale. Eu cred ca ar fi fost normal ca aceste agentii sa fie inventariate corect si, in urma unei analize serioase, sa se vada care sunt inutile si care ar trebui comasate pentru ca, evident, ele au fost create in functie de cerintele clientelei de partid. Iar in fruntea celor cu adevarat necesare ar fi trebuit pusi oamenii cei mai buni. Inca din 1996 am sustinut ca ministerele si agentiile ar fi trebuit repartizate in functie de specialistii fiecarui partid, si nu pe baza unui algoritm care face sa ajunga, sa zicem, la Cultura un veterinar si la Sanatate un jurist. Criza s-a declansat si din aceasta cauza si greselile vor fi, desigur, exploatate. Nu era normal sa fie asa. Eu cred ca actuala guvernare ar fi fost mult mai putin vulnerabila daca proceda cum am spus. Iata, in 1992 la alegeri, Pac-ul abia infiintat, cu organizatii doar in cateva din orasele importante, a obtinut cateva din marile primarii pentru ca in Cdr-ul de atunci s-a inteles ca oamenii propusi de noi erau cei mai competenti pentru respectivele functii. Acum nu s-a mai procedat asa, cinismul si interesele de partid au prevalat si s-a ajuns la situatia la care s-a ajuns. Atacurile, fie si murdare, vor exploata tot ce s-a intamplat.
- Presa vorbeste de necesitatea reinnoirii clasei politice. Credeti ca acest lucru va fi posibil?
- Cred ca reinnoirea a inceput deja. Sa ne gandim chiar la noi, cei care am intrat in politica la inceputul anilor "90. A disparut o buna parte din naivitatea si improvizatia care ne caracteriza atunci. Am mai invatat cate ceva. Iar acum, din urma vin oameni tineri. Unii ne-au fost studenti, acum sunt specialisti si vor sa faca politica. Nu sunt ca mine sau ca alti intelectuali care, dupa "90, am intrat in joc de neunde. Schimbarea clasei politice nu se poate, insa, face de pe o zi pe alta. Sunt convins, totusi, ca la capatul unui proces extrem de complicat si laborios vom avea o clasa politica, daca nu impecabila, cel putin mai profesionista decat cea actuala.
- Mediile au jucat un rol important in campaniile electorale trecute. Majoritatea lor se arata acum critice fata de actuala putere. Cum apreciati, d-le Manolescu, prestatiile presei romanesti?
- Presa romaneasca este la nivelul vietii noastre politice. Fara indoiala, existenta unui numar atat de mare de cotidiene si hebdomadare este un lucru extraordinar. Avem astazi ziaristi mai calificati pentru meseria lor decat la inceputul anilor "90. Avem jurnalisti specializati pe probleme: politica, economie, viata sociala. Imi amintesc ca pe vremuri, la conferintele de presa ale Pac-ului, veneau aceiasi oameni, chiar daca anuntam teme diferite. Dupa conferintele sustinute de specialisti, anuntau stiri absolut confuze, pentru ca nu pricepeau despre ce era vorba. In momentul de fata, pot sa constat o specializare a jurnalistilor, o crestere a profesionalismului. Ce nu exista inca in presa romaneasca este constiinta clara a telurilor. Telul presei nu trebuie sa fie sa faca politica in locul guvernantilor, ci sa explice ceea ce se intampla. Or, in clipa de fata, presa este atat de incrancenata, incat unele dificultati - unele doar aparente - ale guvernarii actuale capata proportii inimaginabile. Majoritatea mediilor, desi se proclama independente, sustin din plin Opozitia. Un jurnalist inteligent, de pilda, ar trebui sa fie mult mai mefient fata de sondajele care se fac. Noi nu avem sondaje serioase. In momentul de fata, ele sunt o babilonie, sunt facute de oameni incompetenti. Numai ca sondajele nu sunt doar o reflectare, corecta sau incorecta, a unei realitati, ci si instrumente de inducere a unei anume realitati. Tot spunand oamenilor ca Pdsr-ul are 40%, ca Iliescu are peste 40% din optiuni, acestia incep sa creada ca nu mai este nimic de facut si ii voteaza automat. Ziarele care supraliciteaza sondajele ar trebui sa stie ca nu este vorba de un joc. Tot publicandu-le pe prima pagina, ele obliga realitatea sa ia chipul sondajelor. Eu cred ca majoritatea sunt false. Telul real al presei ar trebui sa fie analiza acestor sondaje. S-ar descoperi multe incongruente. Dar pentru asta, ar trebui ceva mai multa detasare de eveniment, ceva mai putina violenta pamfletara. Majoritatea editorialelor din presa au devenit acum pretexte pentru rafuieli personalizate, pentru atacuri partizane. Doar cativa redactori-sefi mai au decenta de a proceda la analize metodice aplicate ale situatiei. Iata, Horia Alexandrescu sau Cornel Nistorescu stiu inca sa surprinda obiectiv realitatea. Chiar daca au anume simpatii politice. Oamenii vor sa stie ce se intampla, ce efecte ar putea sa aiba o decizie sau alta, cu cine sa voteze. Presa ar trebui sa le spuna toate acestea, nu sa le deformeze. In loc sa asmuta oamenii unii impotriva altora, presa ar trebui sa-i puna in situatia de a judeca cu capul lor contextele. Cu o presa obiectiva, cetatenii ar avea constiinta optiunilor lor politice. Ceea ce se va intampla la viitoarele alegeri, va depinde in mare masura de capacitatea noastra, a tuturor, de a explica lucrurile corect. Toma Roman