Intoarcerea la sursele primordiale ale vietii
Locul nasterii, marea, muntele si campia ne fac sanatosi</b><b>Tara natala</b> Sursele primordiale ale vietii sunt tara natala si marea. Asadar, noi nu suntem numai fiii tatalui si ai mamei noastre, ci si copiii tarii natale. Climatul particular, atmosfera speciala, campul electromagnetic, alimentele provenind din pamantul natal pun o amprenta profunda asupra noastra, inca de cand suntem in faza embrionara.
Primele senzatii, primele impresii psihice din timpul copilariei sunt gravate pe creierul virgin inca de la nastere.
Intoarcerea periodica la locul natal, respirarea aerului, consumul alimentelor din sol, "imbaierea" in undele electromagnetice, evocarea amintirilor de altadata - toate fortifica organismul si invioreaza personalitatea si spiritul.
Genialul Hipocrat se intorcea adesea in tara natala atat in scop terapeutic, dar mai ales profilactic. Probabil ca aceasta este ratiunea pentru care poetii evoca atat de des decorul fericit al copilariei si-si doresc sa-si termine zilele in aceleasi locuri. Desigur ca aceste consideratii se aplica mai putin la cei nascuti la oras, cu toate ca si acestia sunt atasati prin legaturi subtile de strazile, cartierele si casele in care s-au nascut si au copilarit.
<b>Marea
Dupa cum suntem fiii locului unde am vazut lumina zilei, in aceeasi masura suntem si copiii marii. Unele cercetari stiintifice au demonstrat ca viata a inceput in ocean, sub forma unor mari mase gelatinoase care inconjurau pamantul in regiunea ecuatoriala.
Cura marina
Exista o mare similitudine intre apa marii si mediul vital interior (plasma limfei, plasma sangelui, plasma cavitatilor seroase, din care celulele unui organism complex ca cel al omului vin sa-si extraga elementele nutritive).
Din nefericire, progresul agriculturii si al industriei alimentare tinde sa-l priveze pe om de magneziu si oligoelemente primitive, prezente in mediul interior si indispensabile vietii. Insa apa marii poate sa i le restituie, stabilind echilibrul hormonal si sanatatea. Cura de apa marina are nu numai puterea de a reface metabolismul mineral, dar in acelasi timp inlatura tulburarile functionale care dezechilibreaza sistemul vegetativ si metabolismul hormonal.
La aceasta reechilibrare se ajunge prin injectii cu apa marina sau prin ingerare de apa marina. Apa se recolteaza la circa 50 km de tarm, departe de rutele maritime si de la o adancime de 15-20 m, pentru a-si conserva compozitia naturala. In afara de saruri minerale, apa marina aduce in organism plancton vegetal (care contine maximum de Vitamina D), clorofila, iod, magneziu, fluor si oligoelemente, fier, zinc, cupru, argint, aur, siliciu, mangan, nichel, cobalt, aluminiu, titaniu, bariu, arsenic, plumb, cositor, molibden, vanadiu, brom, crom, uraniu, platina, osmiu. Doua linguri de apa de mare, luate in fiecare zi, timp de trei saptamani, remineralizeaza perfect organismul.
Dar cura marina se poate face tot atat de bine printr-un sejur ceva mai prelungit la mare. Pentru a ficu adevarat eficace, se vor face in fiecare dimineata si seara exercitii de respiratie profunda, pe malul marii si in timpul baii marine. Ceata si valurile, veritabili aerosoli, vor introduce in organism o cantitate suficienta de oligoelemente - bromuri, cloruri, ioduri de sodiu si magneziu.
In afara de aerul bacteriologic pur si ionizat, organismul mai beneficiaza si de razele ultraviolete active de la malul marii, de o discreta radioactivitate a nisipului si a rocilor granitice.
Actiunea acestor factori produce in organism urmatoarele modificari:
1. cresterea cantitatii de hemoglobina si marirea numarului de globule rosii;
2. stimularea digestiei, marirea apetitului si cresterea coeficientului de oxidare azotata;
3. echilibrarea nervoasa. Cei deprimati sunt stimulati, iar cei excitati sunt calmati. Insomnia - daca apare uneori - este datorata expunerii exagerate la soare;
4. ridicarea tensiunii arteriale;
5. stimularea glandelor endocrine, mai ales a tiroidei.
Contraindicatiile curei marine sunt: tuberculoza in forma acuta sau subacuta, tuberculoza cu iritatii, cu puseuri bronsice sau congestive repetate, tuberculoza laringiana, tuberculoza avansata cu casexie stabilita, in care este anihilata rezistenta vitala; stari de aortita cu scleroza coronariana si angina pectorala; endocarditele cu tendinta de infarct; miocarditele grave (insuficientele cardiace grave); afectiuni cardiace complicate cu accidente pulmonare sau renale; enterite cronice; afectiuni acute ale cailor urinare; tusea convulsiva; astmul; keratitele; afectiunile oculare (blefarite, conjunctivite); afectiunile auriculare (otite); dermopatiile pruriginoase si umede; hipertiroidia; afectiunile nervoase organice. Cu toate acestea, si cei cu afectiunile precizate pot beneficia de apa de mare absorbita, insa, in cantitati mici.
Talazoterapia
Talazoterapia (utilizarea terapeutica a bailor de mare) este folosita cu succes in medicina. Ingrijirile acordate in sanatorii specializate constand in bai calde, bai cu microbule, sau cu jeturi, dusuri, aplicatii de plante marine bogate in silicati, au un efect sedativ, diminuand inflamatiile si ameliorand reumatismul.
- Aerosoloterapia (respirarea aerului saturat cu micropicaturi de apa marina), practicata in sali special amenajate, ajuta astmaticilor (malul marii si plajele fiind contraindicate astmaticilor si alergicilor).
Principalele indicatii ale talazoterapiei sunt: artrozele, artritele, reumatismul, sechele traumatice, afectiunile ginecologice, unele rinite alergice si spasmodice, maladii circulatorii, tulburari psihice si psihosomatice.
Celor care nu se simt bine la mare (si sunt destul de numerosi) le raman ca alternative muntele si campia.
Regiunile muntoase
Acestea se caracterizeaza prin puritatea aerului, prin diminuarea nivelului particulelor de praf si al microorganismelor, prin frecventa vantului si a variatiilor de temperatura.
Ansamblul acestor conditii determina o actiune fiziologica generala: stimularea respiratiei, a circulatiei, a functiunilor pielii, a digestiei. Se constata un exces de globule rosii ce determina, la unele persoane, poliglobulia de altitudine. Numarul de globule rosii este cu 15-30% peste normal.
Actiunea muntelui asupra sistemului nervos depinde de altitudine si de persoana. La altitudine moderata, adica intre 400-1000 m, actiunea este sedativa si calmanta, somnul este perfect, echilibrul neurosimpatic - excelent. La altitudine mai mare, adica la 1200 m si peste, actiunea este excitanta, in special la subiectii nervosi si impresionabili.
Pe parcursul adaptarii la mare altitudine (perioada care dureaza 1-2 saptamani) se constata adesea insomnii, palpitatii, bufeuri, mancarimi si, uneori, vertijuri sau cefalee. Dupa aceasta perioada, fenomenele dispar, pentru a face loc unei veritabile euforii, unui tonus bun. Rezistenta la oboseala creste.
Muntele este recomandat: indivizilor surmenati, obositi fizic si psihic, slabiti, convalescenti, anemici, dispeptici, celor cu albuminurie ortostatica si pretuberculosilor.
Este contraindicat: in maladii acute, febrile, afectiuni grave ale cordului si vaselor sangvine (ateromatoza, arterioscleroza), emfizem pulmonar, nefrite interstitiale sau parenhimatoase, hiperexcibilitate nervoasa. La altitudini mari, muntele este de asemenea contraindicat si batranilor.
Campia
Statiunile situate la altitudine mai mica sau la campie, cu un nivel ridicat de umiditate si o presiune barometrica mai mare, au actiune sedativa.
In principiu, se vor alege locurile insorite, mai putin inclinate. Regiunile sudice, acoperite de paduri, situate langa lacuri sau alte ape, sunt recomandate celor cu suferinte nervoase, agitatilor, hipertensivilor, celor cu insomnii, debililor renali, cardiacilor si tuberculosilor. Nu se vor recomanda totusi: astenicilor si deprimatilor, care se vor plictisi usor in aceste regiuni. Copiilor slabiti, cu insuficiente respiratorii, le sunt indicate altitudinile medii si marea. Padurile de pini, din regiunile joase, sunt favorabile celor care sufera de alergii, astm, deoarece fluidifica secretiile si usuca mucoasele iritate.
Speram ca aceste informatii sa va fie utile pentru o corecta folosire a vacantei ca terapie.Dr. Maria Petrescu