Sub lupa

Redactia
Minte-ma si spune-mi vorbe dulci!. Romanul are o teama superstitioasa de sondaje. Nu se stie cine raspunde la ele. Unele sunt facute de firme de prestigiu, altele apar parca din neant insa, toate, in momente cheie. Sunt utile sa intelegi, sa tii situatia sub control, sa-ti infrangi temerile. Oricum,...

Minte-ma si spune-mi vorbe dulci!

Romanul are o teama superstitioasa de sondaje. Nu se stie cine raspunde la ele. Unele sunt facute de firme de prestigiu, altele apar parca din neant insa, toate, in momente cheie. Sunt utile sa intelegi, sa tii situatia sub control, sa-ti infrangi temerile. Oricum, putini sunt cei care accepta sa fie chestionati. Si mai putini sunt cei care dau raspunsuri oneste. De altfel, cine a raspuns vreodata la asemenea sondaje stie ca e si greu sa fii onest. Putinatatea optiunilor (da, nu, nu stiu) nu lasa loc de nuante. De multe ori, sondajul a la roumaine te conduce la concluzii cunoscute doar de autorul intrebarilor. Altfel, cum sa-ti explici discrepantele dintre sondajele preelectorale si rezultatul votului?
Un operator al unui institut pentru sondarea opiniei publice a marturisit ca multe chestionare sunt bordurate. E un termen intrat deja in jargonul de specialitate. Operatorul se asaza pe bordura si le completezi personal. E greu, te solicita, trebuie sa fii consecvent, insa e o oboseala placuta, intelectuala. Altminteri, trebuie sa bati coclaurile, sa ai de-a face cu diversi indivizi, unii te pot brusca, altii - ironiza. Nu e mare filosofie, intrebarile sunt simple, au coerenta si nu-ti lasa prea mult de ales. Oricum, eviti monotonia si oboseala.
Pentru amatori, descriu procesul bordurarii. El rezolva multe dintre problemele operatorilor de teren si duc la redactarea unor sondaje competente, apropiate de spiritul nostru aplecat catre ironie si farsa. Regula de aur: nu se porneste la bordurare fara o analiza minutioasa a sondajelor anterioare. Trebuie sa stii cum gandeste romanul sau cum si-au imaginat altii ca stau lucrurile cu dorinta lui de mai bine. O dataanalizat portretul-robot al celor chestionati, pornesti la treaba, alternand cele patru tipuri de comportament - sangvin, flegmatic, coleric, melancolic. Din asta poti scoate adevarate comori sufletesti.
Bordurarea este salvatoare in toate situatiile de criza, cand sondajul trebuie facut repede, esantionul sa fie reprezentativ, sa prezinte o imagine a cetateanului mediu care respinge sau accepta, are tendinte catre dreapta sau catre stanga. La bordura te poate ajuta oricine, cu conditia sa se aseze langa tine. Pe bordura. In acest caz, scenariul este chiar mai simplu: unul citeste intrebarile, celalalt da raspunsurile. Pe un carnetel se noteaza personalitatile intruchipate pentru a evita repetitiile. Acestea sunt suparatoare, desi de multe ori de inteles. De pilda, la intrebarea: "Aveti incredere in Guvern?", ce roman intreg la minte ar raspunde afirmativ? Cum sa crezi ca la intrebarea: "Credeti ca Politia isi face datoria?", cineva ar zice ca da? In aceste situatii, majoritatea raspunsurilor standard sunt: nu, nu stiu, mai degraba nu. Variantele fiind, de regula, trei, si raspunsul se simplifica. Marele merit al sondajelor este acela ca nu-ti propun teste de imaginatie si nici de perspicacitate. Daca ar fi asa, putini ar fi cei care ar mai pleca pe teren sa sondeze opiniile. Caci oricat te-ai uita la o bordura, ea tot trei dimensiuni are. A patra, imaginatia, ii lipseste cu desavarsire. In fond, cei care comanda sondaje vor sa li se spuna cuvinte dulci, chiar daca sunt mintiti, cu conditia sa-l imbrobodeasca pe alegator si sa-l otraveasca pe adversar.N. C. Munteanu