Coruptia si politica
Dupa mai bine de zece ani de tranzitie catre democratia de tip liberal si inaintea celui de-al patrulea ciclu de alegeri generale si prezidentiale, cea mai importanta intrebare la care trebuie sa raspundem individual si colectiv este legata de cauzele care au impiedicat Romania sa ajunga departe, in randul natiunilor prospere. Alte foste tari comuniste, mai la vest sau mai la est, mai la sud sau mai la nord de noi - cum ar fi Polonia, Republica Ceha, Ungaria, Slovenia, Estonia - sunt tot mai aproape de standardele europene occidentale. Si nu au de gand sa ne astepte. Fie ca au fost la putere fesenistii, pedeseristii, fie adversarii lor, Romania a ramas de caruta. Opinia publica s-a obisnuit sa dea vina pe clasa politica. Nu vreau sa iau apararea clasei politice, pe care de mai bine de zece ani o tot critic in scris sau pe diferite canale media, dar problema in Romania nu este doar clasa politica. Clasa politica nu este nici superioara, nici inferioara electoratului, pe care cu adevarat il reprezinta.
In discutia pe care a avut-o cu presa si analistii politici, in seara zilei cand si-a anuntat retragerea din cursa pentru un nou mandat, presedintele Constantinescu a spus multe lucruri care nu erau destinate publicului larg. Intre timp insa, in anumite interviuri, a repetat anumite lucruri spuse la Vila Lac 1. El afirma ca unul dintre motivele care au contat in luarea deciziei a fost modul in care opinia publica reactioneaza la stimulii politici si electorali. Mai precis, intr-o cercetare facuta de un institut strain de sondare a opiniei publice, oamenii erau intrebati daca ar mai vota cu Pdsr-ul si cu Iliescu dupa ce au aflat de gravele scandaluri in care acestia erau implicati. Iar 40% dintre cei care au raspuns au precizat ca - in ciuda faptu-lui ca stiu de implicarea lui Iliescu si a Pdsr-ului in tot felul de scandaluri de coruptie - nu l-ar vota cu nici un chip pe Emil Constantinescu. Cu alte cuvinte, orice dezvaluiri s-ar fi facut in urmatoarele luni, indiferent de consecinte, acea parte a electoratului i-ar vota tot pe Iliescu si Pdsr-ul. In politica tarilor normale, dupa numai o mica parte din dezvaluirile care s-au facut in legatura cu Iliescu in ultimii zece ani, acesta s-ar fi retras. La fel de adevarat este ca, dupa asemenea dezvaluiri, electoratul nu i-ar mai fi acordat niciodata increderea. Acceptarea unor actori politici indiferent de ceea ce au facut nu poate fi explicata doar prin reactie politica, doar prin vot negativ. Acceptarea lor, chiar daca se dovedeste ca sunt corupti, pare ceva incredibil, dar spune multe despre starea morala a natiunii sau a unei parti a ei. Este un fenomen al compensatiei, pentru ca in ciuda defectelor percepute, cei care au asemenea optiuni le atribuie probabil alte calitati celor pentru care ar vota. Oricum, acceptarea coruptiei nu este doar o consecinta a succesului populismului, ci tine de tolerarea coruptiei si a coruptilor chiar in viata de zi cu zi, de acceptarea fenomenului drept ceva normal.
Lucrurile acestea au fost dovedite de un recent sondaj privind fenomenul coruptiei, efectuat de Gallup Organization Romania printre bucuresteni, comandat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Daca un functionar le-ar solicita bani pentru a le rezolva o problema, 62% dintre locuitorii Capitalei ar plati daca si-ar permite. Doar 37,8% ar refuza sa plateasca mita, chiar daca si-ar permite. Coruptia este un aspect al traditiei nationale, cred 28% dintre subiecti. Alti 31% gasesc radacinile fenomenului in trecutul comunist, iar 37% il atribuie crizei morale specifice tranzitiei. Oricare dintre aceste reprezentari cu privire la cauzele coruptiei tine de asocierea ei cu o varianta sau alta a inevitabilitatii sociale. De aici si pana la lipsa de reactie, cu privire la faptul ca unii politicieni sunt corupti sau au patronat un sistem al coruptiei nu este un drum foarte lung.
Chiar daca in Pdsr sunt destui politicieni cinstiti sau acceptabili, lantul slabiciunilor este atat de puternic, incat unul dintre cei mai corupti oameni politici, deputatul Gabriel Bivolaru, este in continuare acceptat si tolerat in acest partid. In ciuda faptului ca i s-a ridicat imunitatea parlamentara, respectivul se pregateste sa intre din nou in campanie electorala. Daca va fi din nou ales in Parlamentul Romaniei, in ciuda faptului ca a produs daune de zeci si sute de miliarde, atunci se va dovedi din nou ca o parte a electoratului din zona respectiva a ajuns sa fie imuna la considerente etice. Reiese ca intre clasa politica si electorat exista complicitati care nu mai permit sa se dea vina pentru tot ce este rau doar pe politicieni. Acceptarea raului este baza sociala a persistentei partidelor sau politicienilor corupti. Daca asemenea partide cuceresc puterea, atunci, datorita fenomenului clientelar, se ajunge la statul de tip mafiot.
Victoria lui Constantinescu din 1996 a insemnat tocmai taierea tuturor legaturilor ombilicale dintre fenomenul mafiot si structurile statale. Toate scandalurile scoase la iveala in acest an dovedesc acest lucru. Perspectiva reintoarcerii la putere a lui Iliescu si a altora ca el, care ii tolereaza langa ei si le faciliteaza intrarea in Parlament unor delincventi de talia unui Bivolaru, semnaleaza tocmai pericolul reintoarcerii statului mafiot. Faptul ca de-a lungul anilor, politicieni precum cei grupati in jurul lui Petre Roman si al lui Teodor Melescanu au simtit nevoia sa se desparta de Iliescu, ne semnaleaza insa ca acceptarea coruptiei nu este totusi un fenomen generalizat in societate si in politica.
Cine crede ca principala problema a Romaniei este faptul ca nu s-a mers pe reforma economica radicala, nu vede decat o parte din adevar. La ora actuala, marele pericol pentru tara noastra este lipsa unui stat de drept puternic. Coruptie exista oriunde in lume si a existat in toate timpurile, incepand cu ademenirea Evei in Paradis. Insa marea diferenta dintre societatile moderne vine din modul in care se limiteaza influenta coruptiei prin intermediul legii. Principala cauza a coruptiei in Romania este tocmai fragilitatea statului de drept, lipsa de eficienta a sistemului legal si a mecanismelor juridice si administrative, cu atributii in acest domeniu. Or, toate acestea tin de aspectele reformei politice, ale reformei democratice. Insa oricate progrese s-ar face pe aceasta linie, ele nu pot avea mare succes daca in paralel nu se lucreaza la schimbarea mentalitatilor acelei parti a populatiei care nu vede nimic rau in existenta coruptiei sau in accederea la putere a politicienilor care au incurajat sau tolerat coruptia din jurul lor. Renuntarea lui Constantinescu la candidatura si optiunea sa de a lupta impotriva coruptiei si coruptilor fara a mai putea fi acuzat ca o face din motive politice este doar un prim pas in aceasta lupta. Mai trebuie facuti insa multi pasi in politica si in societatea civila. Un mare politolog american spunea ca, dupa prabusirea comunismului si incetarea Razboiului Rece, principala confruntare a lumii postcomuniste va fi cea dintre democratie si coruptie. Ceea ce se intampla in Romania este o dovada vie a intelepciunii acestei aprecieri. Miza alegerilor din anul 2000 nu tine doar de castigarea alegerilor de catre anumite forte sau altele, ci tocmai de lupta dintre fortele democratice si fortele coruptiei.Dan Pavel