Editorial

Redactia
"Paradoxul chelului" in politica. Recenta declara]ie a premierului Mugur Isarescu privind conditionarea candidaturii sale la alegerile prezidentiale de obtinerea unui sprijin substantial din partea societatii civile ridica o multime de probleme. In primul rand, ne plaseaza in domeniul ambiguitatii lo...

"Paradoxul chelului" in politica

Recenta declara]ie a premierului Mugur Isarescu privind conditionarea candidaturii sale la alegerile prezidentiale de obtinerea unui sprijin substantial din partea societatii civile ridica o multime de probleme. In primul rand, ne plaseaza in domeniul ambiguitatii logice. In al doilea rand, ne face sa ne intrebam daca nu cumva Isarescu este nepotrivit pentru postul la care unii il implora sa candideze, de parca ar fi un Mesia, un fel de ultima sansa pentru Romania. Iar in al treilea rand, ne determina sa ne punem o serie de intrebari cu privire la politica romaneasca in general.
Actualul prim-ministru al Romaniei pare un om al cifrelor, un tehnocrat care lucreaza in domeniul faptelor, al preciziei bancare si financiare. Cu toate acestea, declaratia sa dovedeste o gandire careia ii lipseste tocmai precizia si o mentalitate a omului complet nesigur de sine, a politicianului care evolueaza in plina zona a incertitudinii. Isarescu a spus ca se va hotari sa candideze ca independent doar daca va beneficia de sprijinul unui numar semnificativ de sustinatori din cadrul societatii civile. Or, tocmai expresia de numar semnificativ ridica o multime de probleme. In logica exista un paradox stravechi, atribuit lui Eubulide, care suna astfel: cate fire de par trebuie sa ii smulg unui barbat din podoaba sa capilara pana ca el sa devina chel? Daca ii smulg doar un fir de par, pot spune ca el este chel? Evident ca, daca ii smulg doar un fir de par, el nu devine chel. Dar daca ii smulg doua fire? Nici cu doua fire nu devine chel, din moment ce unui om normal ii cad in mod natural pe zi cateva sute, daca nu chiar mii de fire de par. Si tot asa continuu sa imi pun intrebarea, pana cand ii smulg un numar suficient de fire de par pentru a spune ca este chel. Dar care este limita de la care se poate face o asemenea afirmatie? O varianta a paradoxului chelului este paradoxul gramezii. Un fir de nisip (sau un bob de grau) nu formeaza o gramada, nici doua fire sau boabe, nici trei s.a.m.d. Dar un milion de fire de nisip formeaza o gramada.
Paradoxul chelului sau al gramezii pune problema notiunilor imprecise sau al "multimilor vagi" ("fuzzy"). Gandirea premierului Isarescu apartine zonei multimilor imprecise, a multimilor vagi. De cati sustinatori ar fi avut nevoie premierul pentru a se decide sa intre in cursa prezidentiala? Conform reglementarilor legale, orice pretendent devine oficial candidat in momentul in care strange un numar de 300.000 de semnaturi de sustinere. Nimeni nu i-a auzit inainte pe Constantinescu, Iliescu, Melescanu, Roman, Vadim, iar mai nou pe Stolojan, declarand ca vor si un alt sprijin in afara de cele 300.000 de semnaturi de sustinere. Oricum, este un pas inainte fata de precedentele alegeri, cand un pretendent avea nevoie doar de 100.000 de semnaturi pentru a fi considerat oficial candidat. In felul acesta vor fi eliminati multi pretendenti veleitari, care numai de dragul reclamei se inscriu in asemenea curse. Isarescu detine de mai multa vreme prima pozitie in clasamentul politicienilor in care opinia publica are incredere. Faptul ca - de pe o asemenea pozitie - el se dovedeste nesigur ridica anumite probleme. Incepem sa ne punem intrebari daca nu cumva lui Isarescu ii lipsesc calitatile necesare pentru ocuparea unui asemenea post. Orice s-ar crede, un presedinte este un om de actiune. El trebuie sa vrea puterea, sa fie hotarat a exercita un anumit rol si nimeni sa nu-l poata opri. Aici nu este vorba despre cineva care exercita o profesiune onorabila si caruia i se cere sa intre in politica, ci despre un om care se afla deja pe pozitia de premier.
Una dintre cele mai absurde discutii din presa si din mediile politice autohtone este in legatura cu faptul ca unii politicieni ar fi potriviti pentru functia de premier, iar altii - pentru aceea de presedinte. Nu exista indivizi predestinati pentru o functie sau alta, ci numai oameni care au confirmat sau nu daca erau buni. Un presedinte sau un premier bun pentru o anumita perioada nu face fata intr-alta. De pilda, Ion Iliescu ar fi fost foarte bun de presedinte (sau de secretar general al P.C.R.) pe la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80, ca un comunist reformist, dar nu dupa prabusirea comunismului. Codelile lui Isarescu par sa indice un om slab. Ele nu il recomanda pentru ocuparea postului executiv suprem. Ce ar fi facut el daca s-ar fi aflat anul trecut in locul lui Constantinescu, in momentul cand minerii se indreptau spre Bucuresti? Ar fi indraznit oare sa proclame starea de urgenta? Sau ar fi asteptat ca un numar semnificativ de mineri sa intre in Bucuresti si sa repete scenele de cosmar din 1990 sau din 1991?
Este chiar indecenta ideea aceasta a strangerii adeziunilor societatii civile, a sustinerii candidatului independent Isarescu de catre elitele intelectuale. Un om slab, nehotarat, sustinut de alte grupuri de oameni slabi, incapabili de a intra ei insisi intr-o competitie, dar tematori de revenirea unui Iliescu sau de alegerea nu stiu cui. Credeam ca s-a terminat, inca de pe 22 decembrie 1989, cu ideile de "tot poporul strans in jurul conducatorului" si cu "adeziunile fata de persoana sau actiunile lui cutare". Cine il sfatuieste pe Isarescu sa procedeze astfel este inca dator unei gandiri invechite.
Ca sa ocupi o functie suprema in stat nu trebuie sa ai o mentalitate birocratica si nici macar tehnocratica. Ca sa ocupi functia executiva suprema intr-un fost stat comunist, care se chinuie in tranzitia catre democratie, trebuie sa fii un om de curaj, capabil sa intelegi dificultatile cu care se confrunta cei din jurul tau si mai ales in stare sa faci ceva. Nu trebuie sa ai o anumita meserie sau alta, ci sa fii intr-un anumit fel, sa poti actiona. Preferabil este sa ai o pregatire intelectuala si profesionala superioara (doctoratul si chiar studii postdoctorale, daca se poate la marile universitati occidentale - nu in Urss) pentru a fi in stare sa intelegi provocarile lumii complexe in care traim, dar pentru o astfel de functie este nevoie mai ales de un om care a invatat si invata pana la o varsta inaintata, pentru ca numai un om deschis, capabil sa invete lucruri noi te poate scoate din situatii neprevazute. Mugur Isarescu parea un asemenea om. Dar ezitarile sale ne fac si pe noi sa ezitam. De alegerea de acum depinde soarta Romaniei pentru cel putin inca patru ani de acum incolo. Cum sa nu ne preocupe calitatea tuturor celor care intra in cursa?
Spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Republica Ceha, unde clasa politica se recruteaza dintr-un spectru mai larg, in Romania sunt o multime de oameni de valoare care nu indraznesc sa intre in politica. Ei incurajeaza astfel intarirea perceptiei populare cu privire la dominatia celor corupti, a celor care doresc sa se imbogateasca sau sa beneficieze de avantaje. Adevarul este ca mai in toate partidele sunt oameni cinstiti, bine pregatiti, care asteapta rabdatori sa fie pusi in valoare. Ei nu vor fi pusi in valoare decat in momentul in care altii ca ei vor ajunge in numar semnificativ in pozitii de decizie, astfel incat sa se poata sustine reciproc, pe criterii meritocratice. Nu stim insa de cati oameni de valoare mai este nevoie pentru a forma o masa critica. Dupa cum se vede, se pare ca iar nu scapam de paradoxul chelului in politica.Dan Pavel