Revin buldozerele
Este vorba, desigur, de-acel spectacol transmis in direct la televizor, care unora dintre noi le-a oprit respiratia, iar pe altii i-a facut sa aplaude. Si anume razboiul tarabelor, starnit de Primaria Generala a Capitalei. De mediatizata actiune de demolare a chioscurilor comerciale, aflate pe spatiile domeniului public, pe obstestile trotuare, pline de murdarie si de gropi. In principiu, toata lumea ar trebui sa fie de acord ca aceasta curatenie mare era necesara. Ca ea, frumoasa Capitala a Romaniei trebuie sa-si piarda, odata si-odata, aspectul si stilul de mahala, regasindu-si civilizatia pierduta. Numai ca...
Numai ca aceasta binevenita salubrizare ar fi trebuit inceputa cu demolarea conturilor fabuloase din banca ale celor ce au permis aceste abuzuri, cu pedepsirea celor ce au instituit o veritabila industrie a mitei in primarii. Aceasta salubrizare care, o data cu tarabele matura si destine omenesti, ar fi trebuit precedata de una de anvergura. Ar fi trebuit sa vedem cum sunt demolate viloaiele mai-marilor zilei, construite pe baza unor autorizatii si aprobari dubioase, in inima verde a Bucurestiului, prin parcuri publice si pe maluri de lacuri. Concomitent cu imaginile care amintesc de vremuri apuse, pe cand buldozerele faceau legea lui Ceausescu in Bucuresti, ar fi trebuit sa-i vedem si pe fostii primari ai urbei dand socoteala in fata opiniei publice despre afacerile dospite in umbra Primariei Generale. Nu ca sa-i moara capra vecinului, ci dintr-un spirit de elementara echitate.
Domnul primar Basescu a dat cu baltagul si capetele-au sarit. Capete de mafioti autentici, arendati la buzunarul unor ticalosi de functionari, dar si multe capete de oameni nevinovati. Jalea lor a inmuiat chiar si pietrele. Oameni sarmani, care si-au vandut poate o casa, un apartament, ca sa-si injghebeze un mic negot, dand de lucru si altora. Si care acum se afla pe drumuri, fara posibilitatea de a o mai lua de la capat in timp ce marea mafie romaneasca sfideaza tara si uluieste Occidentul cu luxul ei, nestingherita de vreo pedeapsa, neatinsa de fulgerele justitiei. Oare nu era mai corect sa-si spuna mai intai legea cuvantul, si apoi baltagul?
In ce ma priveste, n-as fi crezut sa mai vad vreodata venind buldozerele...Silvia Kerim