Cornel Ivanciuc
"Cand esti de plastilina, serviciile secrete au degete foarte puternice"
"Port in mine un puternic filon justitiar"
- Cornel Ivanciuc, esti un prozator fericit - cartea ta de debut a primit premiul Uniunii Scriitorilor, iar presa literara s-a grabit a te considera un mare talent. Celebritatea ta se datoreaza insa investigatiilor de presa pe care le faci in paginile "Academiei Catavencu", unde publici anchete incendiare, legate mai ales de complicata problema a serviciilor secrete. Ce imbold te-a facut sa patrunzi intr-o zona atat de fierbinte?
- Nu suport plictiseala, imi place sa duc o viata plina de schimbari. De altfel, am prestat pana acum cele mai aiuritoare munci - de la strungar la culegator de fructe; de la salahor la calauza in munti pentru straini. Chiar daca vigilenta comunista a acelor timpuri era mare, mi-a placut sa risc, insotind pelerini straini in Muntii Maramuresului. Ce cautau ei in Romania? De pilda, Patrick Weissbeker, autorul unor exceptionale carti despre Nepal si lumea indoeuropeana, cauta obiceiuri oculte, practici ritualice stravechi. Cauta, mai ales, tot ce era legat de magia plantelor, uimirea lui cea mare avand-o in discutiile cu mesteroaicele (vrajitoarele) din Maramures despre descantecele maritale sau despre practica magica a matragunei - obicei extrem de asemanator cu cel din Casmir. Faptul ca Patrick a publicat ulterior o minunata carte, "Tara magica a Carpatilor", arata cat de risipitori si de indiferenti suntem cu valorile pe care le avem. Mereu asteptam ca altii sa ne descopere, sa ne atraga atentia. Apoi, eu port in mine un puternic filon justitiar. Bunicul meu a fost 9 ani deportat in Siberia, iar tata a fost un timp grefier si, intrand in invatamant, a fost dat afara din motive politice. Eu insumi am fost un rebel, refuzand alinierea ideologica si minciuna. Asa se face ca seara zilei de 22 decembrie "89 ma va gasi la Dalles, in Bucuresti, dupa ce, cu doua zile inainte, din pricini nedeslusite, cei de la Securitate ma cautau insistent sa ma aresteze. Asta s-ar fi intamplat, daca seful meu (lucram la un institut de prospectiuni geologice) nu m-ar fiavertizat, astfel ajutandu-ma sa ma ascund la un prieten. Convingerile anticomuniste si furia mea justitiara m-au indreptat apoi spre presa. Primele contacte nu au fost prea placute, la revista "22" sau la cotidianul "Dreptatea" fiind refuzat delicat, pe motiv ca nu aveam un nume. Cu totul intamplator am ajuns la "Catavencu", unde m-am oferit sa acopar zona investigatiei, de care toti ceilalti colegi fugeau, simtind capcanele si primejdiile momentului. Am acceptat cu o doza buna de inconstienta, spunand: "Ma sacrific eu!". Am inceput sa citesc enorm, sa studiez dosare si carti de memorii ale fostilor securisti, dar fara nici un efect practic. Nimeni nu ma lua in seama. Abia in clipa in care am publicat un reportaj din Ucraina, de la Apsa - un text dinamizat in mod fraudulos cu cateva informatii luate dintr-o revista engleza despre radarele militare si silozurile nucleare rusesti - m-am pomenit cu vizita unor domni de la contrainformatiile armatei. Momeala mea, desi simpla si fara prea mari pretentii, a dat rezultate. Brusc, am devenit o persoana cu nume, mi s-au deschis portile arhivelor si subiectele tari au inceput sa curga. Habar n-aveam ca, fara sa vreau, starnisem niste energii si rivalitati naprasnice. Oricum, am fost printre primii care au scris despre malversatiunile lui Virgil Magureanu. Tot eu am scris primul despre Adrian Costea, in 1996."Lupta pentru putere in cadrul serviciilor secrete nu s-a-ncheiat"
- Nu crezi ca in tot acest timp ai fost manipulat, ca, prin intermediul informatiilor oferite discret, altii si-au reglat conturi, si-au platit polite mai vechi?
- Scriind despre serviciile secrete, trebuie sa-ti asumi numeroase riscuri, inclusiv pe acela de a fi manipulat. Cand am publicat ancheta despre "Afacerea Puma", purtatorul de cuvant al Sri, Nicolae Ulieru, a ras, si-a aratat pe fata satisfactia. Era in avantaj. Fara sa vreau, apasasem pe o clapeta favorabila lui. Oricum, intrand in lumea aceasta, trebuie sa fii atent. Detestat, dar si respectat, devii tinta unor dusmanii si a unor interese care nu-ti apartin. Daca esti mai slab de inger, clachezi. De pilda, eu am atras cohorte de fosti securisti, care se ofereau sa faca destainuiri spectaculoase. La un moment dat, nu mai pricepi nimic, nu mai distingi intre patriotism sincer, reglare de conturi, minciuni si scenarii paranoice. Experienta si flerul te pot ajuta, dar nu te protejeaza. Daca nu esti atent, devii ca o plastilina. Serviciile secrete au degete foarte puternice.
- Ca observator avizat al fenomenului, ce ne poti spune despre serviciile secrete de dupa "89? Exista o noima in disputa lor sau ravaseala tranzitiei este si acolo la fel de puternica, de prezenta, ca in restul societatii?
- Nu pretind ca lucrurile stau cum zic eu dar, din cate am constatat, pana in "96 a existat un conflict destul de puternic intre Sri, Sie si Armata. Dupa alegeri, disputa s-a simplificat, dar a castigat inintensitate - lucru vizibil in scandalurile care au tinut prima pagina a presei: Asirom, Tutunul romanesc, conflictul Dan Voiculescu si Ioan Nicolae. Sa nu ne facem nici o iluzie - orice regim este clientelar si serviciile secrete nu scapa de aceasta tentatie. Din pacate, am impresia ca lupta pentru putere in cadrul serviciilor nu s-a incheiat si ea se duce haotic, brownian. Nimeni nu controleaza nimic, nimeni nu dirijeaza cu adevarat. Ar fi bine sa ma insel, dar multe intamplari ma duc cu gandul la haos si amatorism. Vezi cazul Costea, Firul Rosu, sau Tigareta Ii.
- N-ai vorbit nimic despre adevaratele riscuri ale jurnalismului de investigatie. Chiar nu ai fost niciodata amenintat? N-ai avut un mic accident care sa te puna pe ganduri?
- Sincer vorbind, nu am fost amenintat niciodata si nici telefoane ciudate nu am primit, asa cum pretind altii. Cand a fost cazul, mi s-a spus in fata, asa cum s-a intamplat in "96 cu Iosif Boda, care m-a anuntat solemn ca va trece cu Mercedesul sau peste mine, adaugand ca nu risca nimic, ca oricum nu mai are mult de trait. Faptul ca operatia de inima, efectuata in Franta, cu ajutorul lui Costea, a reusit, l-a adus, probabil, la idei mai pasnice."Viata e mult mai dinamica decat ne imaginam.
Nu trebuie sa o suspectam mereu de aranjamente si jocuri secrete"
- Oricum, daca necazurile te-au ocolit in Romania, nu ai scapat de ele in Cuba, unde ai fost arestat de catre serviciile secrete cubaneze. In definitiv, ce cautai tu acolo?
- E o poveste mai lunga si mai complicata. Pe scurt, studiind limba spaniola, am participat impreuna cu Mircea Toma si cu alti ziaristi din Est la un program vizand drepturile omului in Cuba - program finantat de catre asociatii internationale de presa. Asa se face ca, ajungand la Havana, am luat legatura cu cei mai importanti dizidenti ai regimului castrist, am intrat in posesia mai multor documente, fotografii, liste cu detinuti politici din inchisori, finalmente fiind arestat si condus la sediul Securitatii din Havana. Acolo am fost supus unui interogatoriu extrem de decent, condus de catre capitanul Jose Henrique Bermudez, care mi-a confiscat tot materialul strans de mine cu atata truda. Practic, le-am facut treaba, fara sa intentionez acest lucru, dar principala acuza a fost legata de faptul ca in Cuba intrasem cu statut de turist, si nu de ziarist - calitate pentru care nu aveam nici o acreditare. Sigur ca usurinta cu care am fost eliberat poate parea usor suspecta. In realitate, Cuba de astazi nu seamana cu Romania lui Ceausescu. Este o tara pe cat de comunista, pe atat de paradoxala. Oamenii nu au voie sa detina fax, au dreptul sa aiba computere, dar fara printere, iar controlul presei e drastic. In acelasi timp, exista mai multe agentii independente de presa, unele lucrand direct cu americanii, dar intr-un stil bizar, cubanez. Nu poti telefona in Sua, dar in schimb poti primi telefon de acolo. Mai mult chiar, desi totul e cartelat, oamenii au voie sa detina dolari si sa cumpere cu valuta orice. Statul e atotputernic, dar deja exista mici restaurante private, taxiuri si agentii de turism. Pe scurt, Cuba pare a se pregati pentru schimbarile ce vor avea loc dupa moartea lui Castro. Pana atunci, nu se poate face nimic, desi exista peste 140 de organizatii clandestine anticastriste.
- Revenind la Romania si la serviciile secrete, crezi ca ele vor influenta rezultatul alegerilor, asa cum se zice ca a facut in "96 Virgil Magureanu?
- Nu-mi permit sa fac scenarii, dar e limpede ca, spre deosebire de "96, rolul serviciilor secrete va fi mai mic. Asta nu inseamna ca nu vor fi tentative de implicare. Faptul ca deputatul Nica a fost adus la Sri arata ca echidistanta lui Costin Georgescu deranjeaza. Se incearca un anume control politic, dar asta nu inseamna ca va si reusi. In ultimul timp, asistam la spectaculoase schimbari pe scena politica. Viata e mult mai dinamica decat ne imaginam. Nu trebuie sa o suspectam mereu de aranjamente si jocuri secrete.Sorin Preda