Lumea romaneasca

Redactia
Premiul I la Sectiunea Interpretare "Mamaia 2000". Rafael Ciobotaru"Mesajul meu este iubirea si toleranta"Blond, zvelt, cu ochii albastri si chipul pal, Rafael poarta insemnele Nordului, de unde se trage familia sa. Rusi albi, stramosii i-au transmis atat infatisarea rubloviana, cat si aplecarea catr...

Premiul I la Sectiunea Interpretare "Mamaia 2000"
Rafael Ciobotaru"Mesajul meu este iubirea si toleranta"Blond, zvelt, cu ochii albastri si chipul pal, Rafael poarta insemnele Nordului, de unde se trage familia sa. Rusi albi, stramosii i-au transmis atat infatisarea rubloviana, cat si aplecarea catre credinta in Dumnezeu. O coordonata spirituala puternica, care il duce adesea intre ziduri de manastiri, si pe care se straduieste sa o impace cu talentul si dragostea pentru muzica

Un "Rac" sensibil, cu aplecare spre misticism

- Aparitia ta pe scena Festivalului de la Mamaia a surprins pe toata lumea si a fost premiata cu locul I la Sectiunea Interpretare. Rafael Ciobotaru, esti o enigma pe care publicul abia asteapta s-o dezlege.
- M-am nascut in Tulcea - orasul asezat pe sapte coline, ca si Cetatea Eterna, la 22 iunie 1976. Sunt, deci, Rac si sunt foarte fericit ca m-am nascut in zodia aceasta, care mi se potriveste ca o manusa. Cei nascuti in Rac sunt foarte sensibili, preocupati de arta si, in acelasi timp, cu o orientare foarte pronuntata catre misticism (chiar am observat ca foarte multi artisti s-au nascut in zodia aceasta). Sunt Dragon de Foc in zodiacul chinezesc si, cand eram mic, eram mai "infocat", ceea ce m-a determinat sa abordez sporturi si practici orientale - am luat centura neagra la karate, de exemplu.
Am avut o copilarie deosebit de frumoasa. Alergam pe dealurile Dobrogei, colindam padurile de dimineata pana seara cu ceata mea de copii. Mergeam si la pescuit, mai ales in satul Sarichioi, unde s-a nascut tatal meu. Am amintiri extraordinare din copilarie, de la bunicii mei, si regret foarte tare ca s-au dusatat de repede. Eram copil inca si, cand vedeam pe strada copii tinuti de mana de bunicii lor, imi dadeau lacrimile. Mi-e tare dor de ei si cred ca ar fi mandri de mine, daca m-ar vedea acum! Bunicul meu din partea tatei era rus, era un soi de chiabur, avea pamanturi, avea animale. Avea multi copii si cu totii munceau ca sa sporeasca avutul familiei. Dupa colectivizare, s-au dus toate. Pe bunicul mi-l amintesc ca pe un om foarte blajin, sfatos, cu un suflet foarte deschis. Il iubeam mult de tot. Imi vorbea ruseste, dar acum nu mai stiu decat foarte putin din limba stramosilor mei. Era foarte credincios: orice facea, fie ca voia sa manance sau sa bea apa, isi facea o cruce mare inainte. Poate de la el, rus pravoslavnic, mi se trage apropierea pe care o am acum fata de Dumnezeu, de credinta adevarata. Sau poate de la bunica mea din partea mamei, care m-a dus pentru prima data la biserica, la Greci - asa se cheama satul natal al mamei mele. Aveam vreo patru ani atunci cand a avut loc prima mea intalnire cu Dumnezeu, in casa Lui, si am ramas fascinat. In clipa aceea, am intrat intr-o stare de extaz, m-am simtit deodata patruns de o fericire imensa, iesit din lumea reala (hai sa-i spunem reala, mai mult iluzorie este, de fapt, lumea pe care o vedem). Din clipa aceea, mi-am dorit sa ajung preot, lucru pe care mi-l mai doresc si astazi!
- Cum se impaca aspiratiile religioase cu lumea in care ai intrat, plina de capcane si de ispite?
- Intr-adevar, sunt destule, mai ales in lumea muzicii si a modei, in care ma invart eu. Dar ma aflu la inceputul vietii si experientele acestea lumesti imi vor fi de folos, pentru a-mi limpezi chemarea interioara. Inca de mic mi se parea ingrozitoare moartea, teribil de cruda, mai ales cand vedeam pe cei din jur distrusi daca le murea cineva drag. M-am gandit ca, daca devin preot, poate "intermediez" la Dumnezeu lungirea vietii celor din jurul meu. Dupa aceea, am inceput sa ma gandesc sa devin medic, ca sa-i salvez de bolile necrutatoare. Ma chinuia foarte tare tema aceasta a mortii, dar, mai tarziu, crescand si citind mai mult, am inteles ca moartea facea parte din viata. Si, uite, anii au trecut, nici doctor nu m-am facut, nici preot. Deocamdata cant si prezint moda si mai am un pic si voi deveni avocat (trebuie sa-mi pregatesc licenta, sunt in ultimul an la Drept).
- Cum a inceput drumul tau catre muzica?
- Pentru prima oara am gustat muzica si am fost fascinat de ea ascultandu-i pe vecinii bunicilor, care, la sfarsitul unei zile de munca istovitoare, ieseau pe prispa afara, cu fluierul sau cu cimpoiul, si cantau de rasuna satul. In zilele de sarbatoare, ne adunam si stateam pana dimineata, ascultandu-i. Eu eram fascinat mai mult de vibratia, de trairea acelor lautari anonimi, care cantau fara sa stie notele, dar cu un patos extraordinar. Oamenii de la tara, chiar daca nu au o tehnica instrumentala extraordinara, au un feeling, o simtire, care de cele mai multe ori ii darama si pe conservatoristi, pentru ca ei traiesc muzica extrem de profund. Si tocmai pe aspectul acesta am pus si eu accentul, cand m-am apucat mai serios de muzica. Ma intereseaza foarte mult simtirea si transmiterea mesajului si a energiei pe care o emani in momentul in care canti, pentru ca, practic, un concert este un schimb de energii intre tine, ca interpret, si public.Sunetul muzicii si sunetele tacerii

- Cum reusesti sa te transpui in starea aceasta, sa intri pe aceeasi lungime de unda cu cei care te asculta?
- Practicile orientale pe care le-am exersat multi ani - yoga, karate, tao, zen - si concentrarea, meditatia si rugaciunea practicata in manastirea unde am fost calugar m-au ajutat foarte mult. Toata povestea este legata de emisia sunetului pe centri energetici si de constientizarea sinelui. In momentul in care lucrezi foarte mult incepi practic sa simti si sunetul tacerii, care e un alt sunet extraordinar, ce are menirea sa ridice energia celui ce asculta pe centri superiori de constiinta. In acelasi timp, e vorba si de intensitatea cu care un om isi propune sa se unifice cu sunetul sau cu muzica. Starea aceasta am constientizat-o inca de mic, de cand bunicii imi cantau cantece de leagan. Era extraordinar, nu-mi amintesc cantecul, imi amintesc numai senzatia, era o pace extraordinara, care-mi toropea toata fiinta.
- Ti-ai impartit inca din copilarie viata intre muzica, sport si spiritualitate. Cum ai reusit?
- Am reusit, pentru ca nu suport notiunea de timp pierdut: intotdeauna am gasit ceva util de facut. E chiar un pacat sa pierzi timpul! Am inceput din scoala generala, o scoala cu clase speciale de muzica, unde am studiat canto si pian. Apoi, am absolvit liceul sportiv din Tulcea, cu profil de fotbal si karate, in paralel studiind la Scoala Populara de Arta chitara clasica, canto clasic si modern. Am inceput, de fapt, sa cant de la 13 ani. Cifra 13 a fost pentru mine pana acum extraordinar de norocoasa. Am crescut cu muzica trupelor la moda atunci - Led Zeppelin, Deep Purple, Europe, Guns n Roses; mi-au devenit modele solisti ca: Robert Plant, David Coverdale, Jon Bon Jovi, Axl Rose, Michael Bolton, Luciano Pavarotti. Am cantat cu mai multe trupe de rock si pop din orasul meu natal, apoi am venit la Bucuresti, la Facultatea de Drept, timp in care am facut si niste cursuri de modelling si am profesat ca manechin si fotomodel. Am cantat cu mai multe trupe din Bucuresti, unele mai cunoscute, altele mai putin cunoscute. Aproape doi ani am avut contracte si am cantat in Olanda si Norvegia (unde am avut sansa sa cant alaturi de celebra trupa Europe), am luat premii la mai multe festivaluri de rock si pop. Tot in timpul facultatii am stat mai bine de un an intr-un schit, in Muntii Poiana Ruscai, cu gandul sa devin calugar. Mi s-a revelat insa ca trebuie sa ma intorc in lume, unde am o misiune de indeplinit. In prezent, sunt instructor de manechine si fotomodele la Agentia Internationala de Modelling "Flavio International", profesor particular de canto-rock, am activitate muzicala intensa cu trupa Rytual (eu, plus ex-Blues Machine, fosta trupa de acompaniament a lui A.G. Weinberger). Colaborez si cu alti muzicieni, vreau sa am o activitate complexa, sa nu ma cantonez intr-un singur loc. Chiar am primit cateva propuneri si in timpul Festivalului de la Mamaia. Nu mi-am propus sa urmez un anume stil muzical. Imi place perioada anilor 60- 70, cand se facea muzica cu un mesaj extraordinar, cu versuri profunde si spirituale. Spre acel model tind eu. Ce spui despre "zorzoanele" mele de "rocker"?!... Ei bine, n-au nimic de-a face cu rockul! "Bratarile" acestea sunt siraguri de matanii, aceasta este crucea egipteana si scarabeul, aici am niste podoabe de cult buddhiste, din Thailanda, iar la gat port pe un siret de piele un ametist: e piatra mea spirituala, o piatra foarte puternica, care spre deosebire de cristalul de cuart se incarca singur, de la soare si din energia primara; pe vremea geto-dacilor era foarte folosit de marii preoti in ritualuri si in temple.Muzica de aprins scanteia divina

- Ce-ai vrea sa inteleaga lumea de la tine, ce mesaj transmiti tu publicului prin muzica ta?
- Mesajul meu este iubirea si toleranta. Destule simboluri satanice, agresivitate si vulg in muzica! In repertoriul meu sunt foarte multe balade, sunt piese de dragoste, de filosofie a vietii, cu foarte multe conexiuni spirituale. In septembrie, voi scoate primul album solo, pe care doar cateva melodii sunt ale mele, restul fiind semnate de compozitori romani sau straini, cu care am mai colaborat. Vor fi, in general, foarte multe balade, piese lente, de profunzime, si cateva spre stilul rock, cu mesaj, cu texte de impact, care sa faca omul care pleaca de la concert sa-si puna niste intrebari. Imi doresc sa aprind ideea si scanteia de cautare spre sine pentru fiecare. Daca am reusit sa fac publicul din strainatate sa intre in starea aceasta de armonie, acolo unde se asculta foarte multa muzica buna, cu atat mai usor e aici sa impui o anumita mentalitate in muzica, pentru ca la noi exista un public covarsitor, care asculta muzica proasta din lipsa de altceva. Sa luam, de exemplu, textele pieselor de hip-hop care, in general, exprima o revolta impotrivasocietatii, a vietii, a lui Dumnezeu chiar: lucruri absolut ridicole, care vin in mod necontrolat, din frustrare. Tinerii de azi se simt frustrati, iar asta e foarte trist. Dar, in acelasi timp, am convingerea ca generatia noua se va satura de o asemenea "muzica" si, incet-incet, va incepe sa faca diferenta intre muzica adevarata si minciuna promovata de asa-zise curente muzicale, intre fals si prefacatorie. Si tocmai de aceea am parasit, pentru o vreme, proiectele muzicale din strainatate - pentru ca am socotit ca trebuie sa fac ceva pentru cei de aici. Am vazut foarte multi muzicieni romani care au plecat in afara tarii pentru ca ceea ce aveau ei de oferit nu era aici sustinut in nici un fel si nu era acceptat decat de grupuri restranse de oameni, de iubitori de muzica. Am intalnit si in Olanda, si in Norvegia, muzicieni romani extraordinari. Culmea tristetii e sa te nasti artist intr-o tara, dar sa mergi sa bucuri oamenii din alta tara cu arta ta. De aceea, cand discutam cu ei aceste lucruri, plangeau si se simteau foarte nefericiti acolo.
- Care e deviza unui castigator, a unuia care tocmai a fost desemnat drept cel mai bun tanar interpret pe prima scena de festival a tarii - "Mamaia 2000"?
- Imi place foarte mult si incerc sa transpun in tot ceea ce fac fraza atribuita Oracolului din Delphi: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg Universul!". Aceste vorbe sunt pentru mine punctele de plecare si de sosire. In rest, totul e vorbarie goala!Corina Pavel
Fotografii de Iulian Ignat