Asul Zilei
Cornel Nistorescu
Directorul cotidianului "Evenimentul zilei"
"Daca am avea un Balcescu acuma, am zice ca a murit ca prostul. Asta da, mentalitate!"
Cornel Nistorescu este ziarist de aproape 30 de ani. Spre deosebire de alti colegi de generatie, el nu are prea multe motive sa priveasca inapoi cu manie. Nu se rusineaza de trecutul sau. Chiar sub dictatura, Nistorescu a fost un ziarist aproape liber, fiindca a reusit performanta de a scrie numai despre ceea ce i-a placut lui. Talentul sau exploziv l-a propulsat in paginile celor mai citite publicatii de presa - cotidiane, saptamanale, reviste literare si de cultura, castigandu-si rapid un numar mare de admiratori. (Multa vreme a fost regele incoronat al reportajului romanesc.) Cate premii de publicistica vor fi existat, toate au intrat in palmaresul ambitiosului ardelean din Orastie. Dupa 1989, Cornel Nistorescu a ramas ceea ce a fost: un ziarist pur-sange. Lipsit de complexe si vinovatii, a fondat ziare, reviste, un post de radio (Radio Total) si o agentie de publicitate (Tbwa Romania), reusind sa faca din independenta scrisului sau un blazon singular. Curtat de unii si injurat de toti, scrie zilnic, de aproape patru ani. Scrie despre politica si despre spectacolul amar al vietii in tranzitie. Iar cuvantul sau a ajuns sa cantareasca mult in ochii publicului, fiind perceput ca expresia transparenta a unui om de caracter. De mai bine de zece ani, Cornel Nistorescu, spre deosebire de multi confrati celebri, care intru dezonoarea lor practica un mercenariat bizantin, a ramas in aceeasi barca: aceea a adevarului spus cu orice risc."Asistam la o campanie electorala improvizata"
- De aproape un deceniu, sunteti in topul celor mai cititi si apreciati ziaristi romani: o veritabila autoritate in materie de comentariu politic. Fiindca ne aflam in pragul alegerilor, v-as ruga, pentru inceput, sa apreciati calitatea campaniei electorale, aflata in plina desfasurare. In scurta vreme, romanii vor fi chemati la vot.
- Dupa parerea mea, asistam la o campanie electorala improvizata. Spun asta pentru ca multe lucruri nu sunt inca foarte clare. Spre exemplu, nu este limpede in ce formula s-a inscris Cdr-2000. Aceasta alianta nu are candidat la presedintie si nu si-a limpezit mesajul catre electorat. Pe de alta parte, MugurIsarescu a comunicat ca va candida ca independent abia cu cateva zile inainte de declansarea oficiala a campaniei, iar Theodor Stolojan, desi a fost anuntat mai devreme, in august, nu a avut totusi timp sa-si expuna programul. Deci, o campanie electorala improvizata, grabita, despre care s-a aflat tarziu ca se va tine in noiembrie (multi politicieni si multe partide sustinand pana mai ieri alternativa alegerilor in ianuarie-februarie 2001). A fost, asadar, o necunoscuta care s-a tot intins si i-a prins pe multi pe picior gresit. Asta se vede cu usurinta, fiindca, in afara catorva clipuri la televiziune si a unor deplasari in tara, nu se intampla mare lucru. Suntem, dupa toate semnalele, intr-o campanie electorala debila si tarzie; o campanie din care lipsesc dezbaterile, confruntarile de opinii si de oferte convingatoare pentru Romania. Toti vor sa candideze si sa castige, dar nimeni nu ne spune foarte clar ce are de gand sa faca! Cum, care-i solutia miraculoasa? Nimeni nu mai promite nimic. Constatam o inhibitie a politicienilor de a face promisiuni. Iar daca exista, totusi, niste promisiuni, acestea apartin Pdsr-ului, care face referiri doar la trecut, cand ne-a fericit el cu guvernarea. Pdsr-ul nu vine, din pacate, sa propuna niste solutii, nu vine sa promita ceva foarte clar, concret. Proiectul politic si proiectul economic al Pdsr-ului sunt deocamdata necunoscute. Avem, deci, un partid care se detaseaza in sondaje de celelalte, dar nu stim ce va face! Nu cred ca Pdsr-ul, in ciuda faptului ca va fi obligat sa dea foarte multe dovezi pentru a se bucura de o credibilitate externa si pentru a fi acceptat ca partener in Europa de Vest, nu cred ca va putea sa faca reforma dura, necesara aderarii la structurile europene. Va incerca sa faca acest lucru, dar nu va putea, nu-l vor tine curelele, pentru ca nu e un partid atat de decis si nu are curajul necesar. Nu e in stilul lui o reforma atat de adanca, precum cea inscrisa in strategia depusa de Isarescu la Bruxelles. Deci, dupa parerea mea, daca alegerile vor fi castigate de Pdsr, ne vom trezi in situatia paradoxala de a asista, pe de o parte, la lupta acestui partid pentru dobandirea onorabilitatii europene, iar pe de alta, la stagnarea cunoscuta, fiindca nu va fi in stare sa taie in carne vie, pentru ca n-are cum. Va incerca sa faca rost de bani, si nu stiu in ce masura va reusi, dar se va confrunta in acelasi timp cu gaurile negre din economie, pe care nu va avea curajul sa le inchida. Data fiind perceptia lui negativa pe plan international, Pdsr va trebui sa dea intruna dovezi de partid democratic, de partid modern. Dovezi pe care pana acuma nu le-a prea dat!
- Si totusi, sondajele arata o accelerata alunecare spre stanga. Si nu este vorba doar de partide si de alegatori. Sindicatele blocheaza privatizarea, miliardarii dau pe nari fumul social-democratiei, plangand pe umerii saracilor, iar unii politicieni vorbesc chiar despre "renationalizari" ale fabricilor. Cum vi se pare acest tablou?
- Nefiresc. Toata lumea se leapada ca de Satana de dreapta politica. Aproape nimeni nu mai vorbeste de reforma, de insanatosirea economiei prin inchiderea combinatelor producatoare de pierderi. Brusc, politicienii s-au descoperit de stanga. Daca o luam metodic, nu am nici un dubiu ca perioada asta, din punct de vedere economic, a fost o catastrofa. Din punctul de vedere al institutiilor, n-a fost insa o catastrofa. Ideile care au fost promovate dupa 1996 raman, dupa parerea mea, idei viabile pentru Romania. Nu pot fi contestate, pentru ca nu sunt idei ale Romaniei, nascute in Romania, sunt idei acceptate, preluate din practica internationala, validate de alte economii. Nenorocirea vine de la nestiinta profunda, de la lipsa de experienta, de la neseriozitatea, ba chiar de la prostia celor care au incercat sa aplice aceste idei."Modelul imbratisat de noi este profund negativ"
- Gunther Verheugen, comisarul european pentru extinderea Ue, a facut recent o declaratie "neagra": Romania (alaturi de Bulgaria si de Turcia) pierde valul integrarii europene, asteptand afara, la usa, anul 2005. Motivul: lipsa unei economii de piata. Domnule Nistorescu, oare de ce ramanem mereu repetenti? De ce suntem mereu coada listei? Cine ne trage inapoi si ne impinge cu capul in zid? Sunt de vina politicienii din fruntea tarii sau si noi insine, ca popor?
- In mod sigur, Romania n-a avut norocul, n-a fost in stare sa-si faca o clasa politica puternica, solida, responsabila, care sa dea tonul unei noi atitudini, sa provoace o schimbare majora in societate. De regula, cadem toti prada mai multor confuzii, mai multor tentatii; orbecaim, intr-un fel. Dar, in mod obisnuit, clasa politica, elita, este cea care da niste directii, lumineaza o cale. Or, in astia zece ani, cine a iluminat si ce cale, ca sa convinga populatia ca, uite, dom"le, pe acolo e de mers pentru poporul roman?!Cine, intreb, a reusit sa ne convinga si sa ne limpezeasca un drum pe care sa-l urmam? Nimeni! In acelasi timp, noi i-am ales, noi le-am dat credibilitate unor asemenea politicieni! Cum pot romanii sa-si explice ca, intr-o vreme in care doresc sa-si construiasca viitorul, ei sunt singurii din Europa de Est care apeleaza la oameni care tin de trecut? Cum justificam noi, ca romani, ca vrem sa progresam cu un om al trecutului? Ma refer la aceasta "speranta", la aceasta pravala de simpatie legata de Ion Iliescu. Ca sa faca, ce?! Va moderniza Ion Iliescu Romania? Va determina el o noua atitudine fata de munca? Va moderniza el institutiile tarii? Sa dea Dumnezeu sa fie asa! Dar logica imi spune altceva. Deci, dupa parerea mea, situatia tine si de politicieni, si de populatie. Iata, spre exemplu, cateva intrebari care ne chinuie pe toti cei responsabili, care tinem condeiul in mana: de ce nu reusim noi, romanii, sa ne comportam unitar, ca o comunitate pentru care lucrurile majore sunt ale tuturor? De ce ne sfasiem? De ce Romania, in lumea politica, are numai oameni mediocri sau oameni pusi pe capatuiala? Toti par a nu avea nici un fel de vocatie de martiri, adica nu par a fi dispusi sa piara pentru o cauza nationala, pentru o idee, pentru salvarea acestui popor, pentru progresul lui. Cum am putut sa toleram zece ani ca asemenea oameni sa vorbeasca si sa decida in locul nostru, sa domine institutii ale statului, sa dea tonul in societate? Cum? Poate pentru ca fiecare dintre noi ne-am gandit si gandim ca, daca am fi in locul lor, am face la fel! Poate pentru ca fiecare dintre noi sufera nu pentru ca nu se produce un progres general, ci pentru ca nu avem un loc din care sa luam mai mult, nu detinem o functie din care sa tragem mai multe avantaje, mai multa mita, mai multe fabrici la pret redus si asa mai departe. Altfel, nu-mi explic de ce, totusi, in Romania, oameni care au comis incredibile infractiuni si incredibile incalcari ale legilor se bucura de simpatie. Adica la noi, daca esti un hot de anvergura, in loc sa fii supus oprobriului public, te bucuri de simpatie si poti accede chiar la demnitati in stat! Destept, descurcaret... ai vazut ce-a facut? Ala, da... Adica, modelul imbratisat de noi este unul profund negativ. Noi, daca am avea un Balcescu acuma, am zice ca a murit ca prostul! Asta da, "mentalitate"! Asta da, rasturnare de valori! Cele negative au cota, iar cele normale, pozitive sunt ridiculizate."Decaderea comportamentului si a limbajului public e marea vina a presei, din acesti zece ani"
- Oare cultul asta al negativului, al derizoriului si al badaraniei cu staif, lipsa oricarei scantei de speranta nu le-au fost inoculate romanilor si de presa? De ani de zile, ziarele noastre nu exalta decat mizeria, violenta, uratul. Oare rolul presei nu era sa faca ce n-a facut clasa noastra politica, si anume: sa le explice romanilor in mod obiectiv ceea ce se intampla cu ei?
- Raspunsul la intrebarea aceasta l-ar fi dat si un rabin. Sigur! Si presa e vinovata! Poate ca s-a asteptat ca binele sa ne copleseasca peste noapte si, cand a vazut ca nu se intampla asa, a sarit ca un caine in pieptul anormalitatii. Numai ca la starea de disperare a cititorilor a inceput sa conteze doar cine musca mai rau, cine darama, cine le arata oamenilor ca ar trebui sa se bucure ca o duc asa cum o duc, fata de ororile care li se intampla altora. Decaderea comportamentului si a limbajului public e marea vina a presei din acesti zece ani. Ziare si televiziuni, radiouri si reviste la un loc!
- Candva, presa romana isi facea o onoare din a fi implicata si patriotica. Unde este astazi patriotismul presei? De ce nu incearca ea sa ii incurajeze pe oameni, sa le aprinda o lumina in suflet, sa-i incurajeze pe drumul spre regasirea valorilor?
- Nu stiu ce sa-ti raspund! Intr-o tara in care numai Funar si Vadim trag clopotele patriotismului, ceilalti au inceput sa se fereasca de asta, sa se jeneze, sa taca. De fapt, ar trebui si eu sa te intreb unde e patriotismul cetateanului? Al parlamentarului cu masina plina? Al politaiului care te masoara din ochi direct in portofel, al ministrului care negociaza o privatizare? Spune-mi, unde e patriotismul tau? Spune drept daca nu ti se pare o valoare de care te temi!?
- Perceputa astfel, realitatea romaneasca e un cosmar. Sa nu existe nici o resursa de optimism, domnule Cornel Nistorescu?
- Ma gandesc ca in firea acestui popor trebuie sa existe, totusi, instinctul de salvare, intuitia iesirii din marasm, a portii de scapare. Nu se poate altfel. In plus, exista indiscutabil un interes european si international de a vedea Romania mai degraba pe un drum spre lumea civilizata, decat parasita intr-o prapastie. Din pacate, iata, noi nu suntem in stare sa intindem o mana convingatoare spre aceasta lume. Ea ne-a dat destule semne.Ion Longin Popescu