Stelian Tanase
"Personal, am mari indoieli ca stanga va avea o viata usoara in viitorul mandat"
"Pdsr are de partea sa segmentul electoral cel mai sarac, batran, subcalificat profesional. Un electorat reticent fata de privatizare. Va putea, in aceste conditii, sa faca reforma?"
- Domnule Stelian Tanase, dupa un demaraj suspect de incet, campania electorala s-a dezlantuit. E prematur, desigur, sa ne avantam in preziceri categorice. Totusi, cum trebuie sa citim sondajele de opinie de pana acum? Spre ce anume se indreapta actualele optiuni electorale?
- Toate sondajele arata o repetare a momentului politic 1996. Constatam aceeasi frustrare, aceeasi dezamagire fata de guvernanti. Ca si in "96, votul va fi negativ si emotional. Nici un argument logic nu conteaza, nici o optiune doctrinara precisa. Conteaza, prin urmare, refuzul masiv fata de actuala putere si, in acelasi timp, acceptarea necritica, neconditionata fata de opozitie, de Pdsr. Din pacate, Pdsr ramane o mare enigma, cata vreme nu si-a format un program economic clar. De aici vin si intrebarile care ma framanta. Are Pdsr solutii viabile pentru tara, pentru economie? Va accentua reforma sau nu? Va subventiona in continuare ineficientii colosi industriali? Accept orice optiune electorala, dar cu o conditie - sa fie facuta in cunostinta de cauza.
- Sunt voci care prezinta venirea stangii la putere ca pe o catastrofa. In realitate, ce inseamna stanga politica acum? In ce consta raul pe care l-ar produce tarii?
- Nu impartasesc aceasta parere. Dimpotriva, venirea stangii la putere ar fi, prin alternanta la guvernare, o dovada a democratiei. In plus, alternanta va intari prestigiul si autoritatea institutiilor politice de la noi. Partea rea e faptul ca stanga nu pare capabila sa faca reforma cu adevarat. Revin, cu alte cuvinte, la ingrijorarea deja anuntata: in cei patru ani de opozitie, Pdsr s-a schimbat sau nu? A invatat din propriile greseli? Sa ne amintim. In "92, guvernul Vacaroiu a facut un pas inapoi pe calea reformei, intarind rolul statului si stopand privatizarea. I se parea ca economia mergea prea repede si anarhic, drept pentru care s-a oprit din drum, fluturand cateva rezultate de suprafata. Ce se va intampla in 2001? Nu cumva Pdsr va repeta aceeasi politica precara si paguboasa pe termen lung? Un alt examen dur pentru Pdsr va fi integrarea Romaniei in structurile Nato. Nu-mi pun problema ce va zice Occidentul despre accesul la putere al unui partid sau altul. Occidentul e cu adevarat democratic si va accepta rezultatul alegerilor. Problema va fi stabilitatea tarii, lucru greu de realizat cata vreme populatia asteapta de la Pdsr miracole: caldura, preturi mici, salarii mari - si asta intr-un interval foarte scurt, sase-opt luni. Neimplinind asteptarile oamenilor, va fi liniste in tara? Reusita guvernarii Pdsr sta, asadar, in doua probleme cruciale: gradul de suportabilitate a masurilor economice si atragerea de resurse externe. Personal, am mari indoieli ca stanga va avea o viata usoara in viitorul mandat. E suficient sa constat ca Pdsr are de partea sa segmentul electoral cel mai sarac, batran, subcalificat profesional. Este, prin urmare, un electorat reticent fata de privatizare, conservator. Pdsr poate in aceste conditii sa faca reforma? Va mai avea el acelasi suport popular peste doi ani, sa zicem? E de presupus ca Pdsr va fi obligat la masuri reformiste, facand o echilibristica extrem de periculoasa. Va lua voturi de la stanga si va guverna cu elemente de centru-dreapta, combinandu-le cumva. Oricum, in ciuda oricaror declaratii populiste, Pdsr va trebui sa multumeasca si segmentul activ al populatiei (antreprenori, oameni de afaceri etc.). Acesti oameni fac profit. Ei investesc si dau un curs sanatos economiei."Toate partidele de la guvernare si-au rupt dintii in marile intreprinderi de stat"
- Chiar credeti ca Occidentul nu va avea nici un cuvant de spus in alegerea lui Ion Iliescu si a Pdsr?
- Cu Ion Iliescu vom avea o problema. El e considerat drept ultimul comunist din Europa si, desigur, va fi acceptat greu. Altcumva, discutam in exces acest subiect. Prea avem impresia ca Occidentul e cu ochii pe noi. Drama noastra e ca nimeni nu se uita in ograda noastra, decat atunci cand ii deranjam cu mineriadele, cu tiganii, cu spargerile si cersitul pe strazile Londrei. Trebuie sa fim realisti. Daca vrem integrare, suntem obligati sa indeplinim standardele europene. Pana acum, ele au fost prea sus pentru noi. Occidentul e interesat sa facem progrese. Vestul are nevoie de piata noastra, dar, din pacate, piata romaneasca e, pana acum, de doar cateva sute de mii (cei cu bani), nu de 23 de milioane. Pana la noi schimbari, pentru Occident suntem o populatie, nu o piata viabila si profitabila. Singura cale de integrare pentru Romania o reprezinta masurile economice si administrative drastice. Asta inseamna sacrificii. Inseamna sa inchizi Combinatul de la Galati si sa arunci in somaj 40.000 de oameni. Pana acum, nimeni nu a reusit. Toate partidele de la guvernare si-au rupt dintii in marile intreprinderi de stat. Va reusi Pdsr sa muste aceasta nuca tare fara sa-si rupa dintii? De raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul sau politic.
- Ce se va intampla daca Ion Iliescu nu va fi ales presedinte? Va afecta acest lucru eficienta guvernarii Pdsr? Nu cumva vom asista la nesfarsite acuze reciproce, la suspiciuni si orgolii politice?
- De ce trebuie sa dramatizam orice intamplare a vietii? Experienta unei coabitari nu trebuie sa ne sperie. Orice poate fi negociat. Asta a fost lectia celor patru ani de guvernare Cdr. Din tot dezastrul de pana acum, partea buna e ca oamenii politici si-au dat seama ca dialogul Putere - Opozitie este posibil si necesar accelerarii reformei. In ciuda divergentelor, exista oricand idei si interese comune. Iata, de pilda, legea caselor nationalizate. Daca n-ar fi fost politizata in exces, ea ar fi fost aprobata de acum patru-opt ani. In definitiv, si Cdr, si Pdsr au interes sa se rezolve odata situatia proprietatii. In nici un caz nu putem intra in Europa fara clarificarea deplina a proprietatii.
- Sa revenim la apropiatele alegeri. Chiar daca Pdsr este creditat cu cele mai multe sanse, ma intreb ce combinatii de guvernare ar putea face ca sa obtina o majoritate parlamentara confortabila?
- Si in sanul Pdsr-ului sunt destule framantari: exista mai multe grupari si tendinte, se duc tratative aprinse pentru locurile eligibile in Parlament, pe coridoare circula mai multe liste etc. Totul depinde de procentul electoral obtinut. In cazul in care acest procent va fi sub 50%, lucrurile se complica si Pdsr va cauta coalitii. Prima si cea mai dorita ar fi cu Pnl - o miscare politica iscusita, menita sa dea satisfactie secventei mai dinamice din partid si, nu in ultimul rand, sa asigure o anume liniste sociala in tara. A doua coalitie ar putea fi facuta, in mod surprinzator, cu Udmr, avand in vedere presiunea internationala si ratiunile de imagine.
- Nu credeti ca riscati cu un asemenea scenariu? Daca in politica orice este posibil, de ce sa nu avem o guvernare Pdsr-Cdr?
- Nimeni nu are interes sa imparta reprosurile cu un invins. In plus, atat cat a mai ramas, Cdr are avantajul ca a declarat de la inceput ca nu va face in nici un caz o alianta cu Pdsr-ul. A esuat, e drept, dar macar a fost sincer. Pdsr va fi ambiguu. Adica, va lua voturi de la stanga si bani de la dreapta, sub pretextul ca ii va apara pe unii fata de altii.
- Iertati-ma, dar ce fel de partid de stanga va mai fi Pdsr, daca se aliaza cu Pnl si Udmr?
- Sa nu uitam ca in Ungaria si Polonia, reforma s-a facut sub socialisti. Teoretic, si la noi poate fi posibil acest lucru. La fel de posibil este sa asistam la surprize si absurditati, cum ar fi unirea Conventiei Democrate cu Pd si ApR in Opozitie. La noi, stanga e puternica, dar nu si unita."Integrarea europeana si Nato reprezinta cu adevarat ultima noastra sansa.
Daca o pierdem, condamnam o tara intreaga la inca 50 de ani de mizerie"
- Am auzit voci extrem de ingrijorate ca urmatorii patru ani vom avea o Opozitie foarte slaba, inexistenta chiar. Credeti ca e cazul sa ne ingrijoreze acest fapt?
- Slabiciunea Opozitiei va fi relevanta pe termen scurt. In timp, Opozitia se va intari prin forta lucrurilor, prin nemultumirile care, cu siguranta, se vor acumula. Cu cat Pdsr va fi mai dominant in Parlament, cu atat raspunderea va fi mai mare si efectul greselilor savarsite va fi mai evident. Sa ne amintim ca si in "96 se spunea acelasi lucru despre Opozitie. Pdsr era foarte slab, timorat, inexistent, parca. In doi ani a inceput sa creasca, ridicat de valul nemultumirilor acumulate. Si pentru ca veni vorba, Cdr se joaca cu vorbele spunand ca actuala lipsa de popularitate este pretul platit pentru vigoarea cu care a infaptuit reforma. Dimpotriva, sanctiunea electorala vine din ineficienta lor politica si economica, din lipsa reformei. Pretul platit va fi foarte mare. Va fi Pdsr capabil sa ia taurul de coarne? Sa explice oamenilor ce suferinte ii asteapta prin aplicarea unor masuri dure? Greu de crezut. Soarta viitorului guvern Pdsr se va hotari in primele 100 de zile. Daca dupa alegeri partidul lui Ion Iliescu se va rafui cu Cdr, daca va politiza administratia si se va ocupa de impartirea functiilor, cu siguranta va pierde si acest firav termen de gratie. Ceea ce ne trebuie de urgenta este un sector privat puternic, asa cum a facut Cehia inca din 1993. De aici vor veni eficienta, cresterea economica, dinamismul financiar. Numai asa va fi posibila o abordare mai senina si mai realista a unei politici sociale, de redistribuire a veniturilor si catre cei saraci, defavorizati. Romania nu mai are timp. Am stat in toate garile si am asteptat, in ideea ca timpul le va rezolva pe toate. Asa nu se mai poate, e clar. Integrarea europeana si Nato reprezinta cu adevarat ultima noastra sansa. Daca o pierdem, condamnam o tara intreaga la inca 50 de ani de mizerie, de convulsii si sperante desarte. Probabil ca Pdsr isi va schimba in curand imaginea si chiar titulatura, numindu-se Partidul Social Democrat, astfel fiind primit in Internationala Socialista. Mult mai importanta ar fi schimbarea launtrica, de structura, in asa fel incat sa depaseasca inertii de mentalitate, punand cu adevarat umarul la infiriparea capitalismului romanesc. A treia cale, bajbaielile originale prin padure nu duc nicaieri, decat spre saracie si nesfarsita inapoiere. Nu trebuie decat sa facem capitalism si atat. Chiar daca nu e usor, economia de piata insemnand nesiguranta si munca pe branci, trebuie sa intelegem cu totii ca nu avem alternativa.Sorin Preda