Da-i, Doamne, romanului, mintea cea de pe urma
Rezultatul alegerilor din 26 noiembrie a fost, pentru cei mai multi observatori, socant. Dreapta a ajuns sa fie reprezentata in Parlament doar de Pnl, toate celelalte partide ale ei fiind maturate de pe scena politica. Revenirea in top a Pdsr-ului - cu aproape 40% din optiuni - nu a fost - totusi - o surpriza. Socul s-a materializat in ascensiunea uluitoare a unui partid extremist - Prm-ul - si a liderului sau - C.V. Tudor. Se stie ca Prm-ul nu are un program precizat, "tezele" lui fiind un amalgam de idei etatist-socializante, xenofobe si nationalist-sovine, si ca liderul C.V. Tudor este o "ciudatenie" ce imbina bufoneria, pseudocultura, demagogia fara limite, badarania. Prm-ul, un mozaic alcatuit din fosti securisti si militieni, afaceristi verosi, vedete culturale de moment etc., a acumulat aproape un sfert din voturile exprimate ale electoratului roman. Pentru elita intelectuala a tarii, aceasta ascensiune - amintind de "ascensiunea lui Arturo Ui" - a semnificat adaugarea la tarele cunoscute ale romanului a unei vocatii suicidare. Cum a putut sa opteze un sfert dintre cetatenii ce au votat - s-a pus intrebarea - pentru o grupare ce, daca va ajunge in vreun fel la putere, va face praf si pulbere Romania? Se stie ca Occidentul va izola complet tara si se crede ca prima consecinta va fi razboiul civil, incheiat cu ruperea Transilvaniei din trupul tarii. Optiunea cea mai ingrijoratoare s-a produs tocmai in aceasta parte a tarii, ardelenii - romani si maghiari - votand masiv pentru Prm si C.V. Tudor. Chiar si banatenii, cei mai pro-occidentali dintre romani, l-au impins in fruntea preferintelor pe controversatul conducator Prm-ist. Culmea ironiei - pentru cei ce considerau ca revenirea Pdsr-ului la guvernare ar fi catastrofala - este faptul ca acum, singura optiune care a ramas a devenit sustinerea d-lui Ion Iliescu in runda secunda a prezidentialelor. D-l Iliescu reprezinta - in acest moment - ultima baricada a democratiei.
Pentru ceea ce s-a intamplat pot fi gasite nenumarate explicatii. Cei care au curiozitatea de a reciti editorialele "As"-ului din ultimii patru ani vor vedea cum s-a degradat treptat o putere care, in 1996, parea a propune ruperea definitiva cu trecutul, cu brutala paranteza comunista. Pentru unii impatimiti, criticile la adresa guvernantilor vremii au devenit o neverosimila alunecare spre stanga a autorului. Ele erau, in fapt, semnale de alarma, legate de directia in care administratia in functiune angajase Romania. Prm-ul si bizarul sau sef au exploatat ideea similitudinii dintre administratiile de pana in 1996 si dupa acel an de alegeri. In lipsa unei veritabile a treia cai, Prm-ul a parut singura forta necompromisa de beneficiile puterii. Naivii au uitat ca partidul vadimist a participat la guvernarea dintre 1992 si 1996. Chiar si faptul ca reprezentantii sai in Parlament nu au avut aproape nici o initiativa legislativa nu a fost luat in considerare, simpatizantii vazand in aceasta "detasare" un fel de critica a clasei politice, desi ea era doar incompetenta si superficialitate. Mixtura Prm-ista este, in continuare, formata din diletanti si profitori de duzina. Imi este greu sa imi inchipui ce propuneri legislative va face in noul Parlament, simpaticul cantaret popular Ion Dolanescu sau cunoscutul mafiot din fotbal, Dumitru Dragomir. Despre aceste cauze ale ascensiunii Prm-ului nu are insa rost sa mai vorbim. Analistii vor dezbate multa vreme contextele care au facut-o posibila.
Alegerile din 26 noiembrie au generat o situatie paradoxala. Castigatorul aparent, Pdsr-ul, trebuie sa isi asume sarcina de a duce Reforma pana la capat. Un drum riscant, pentru ca ezitarile si blocajele din cei aproape 11 ani de la rasturnarea ceausismului i-au facut pe romani sa-si piarda speranta in rezolvarea rapida a situatiei. Pdsr-ul trebuie sa urmeze in acest moment, in ciuda formulelor propagandist-populiste din perioada preelectorala, calea guvernarii anterioare, trebuie sa continue aplicarea "strategiei pe termen mediu" propusa de cabinetul Isarescu. Pdsr-ul nu poate avea alta optiune. Faptul ca nu a obtinut majoritatea absoluta in Parlament il face dependent de sprijinul Pd-ului, Pnl-ului si Udmr-ului, orice alianta cu Prm-ul fiind exclusa. Liderii Pdsr-ului stiu ca marja lor de manevra este limitata si, in consecinta, au decis sa formeze un guvern minoritar, cu conditia ca partidele democratice sa accepte "memorandumul privind realizarea unui pact politic si social in Romania". Si, desigur, cu conditia ca d-l Iliescu sa fie ales presedinte al tarii. O infrangere a candidatului Iliescu ar genera o criza politica acuta, pentru ca partidul sau ar renunta deliberat sa mai preia administratia. Cum nici un alt partid cu reprezentare parlamentara nu accepta sa colaboreze cu Prm-ul, unica solutie ar fi anticiparea alegerilor. Consecintele sociale si economice ar fi, in aceasta situatie, foarte grave. Redresarea economiei, initiata de Guvernul Isarescu, ar fi stopata, si ajutoarele internationale, absolut necesare, n-ar mai veni. In criza actuala, doar aceasta catastrofa mai lipseste Romaniei.
Votul din 10 decembrie, din turul secund al prezidentialelor, devine in consecinta esential. Ca place sau nu, votul trebuie orientat spre Ion Iliescu. Reactia viscerala care a impins, in 26 noiembrie, pe liderul Prm in "finala" va trebui sa fie temperata rational. "Mintea de pe urma a romanului" ma face sa cred ca multi dintre cei care - cu o saptamana in urma - au optat pentru sustinerea extremismului isi regreta deja votul. Cei care spera ca Romania se va vindeca de rau prin mai rau sunt victimele unei primejdioase iluzii. Tara nu mai are nevoie de experimente. "O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu Prm la guvernare - scrie, intr-un editorial din "Adevarul", C.T. Popescu - inseamna un ghetou carpato-dunarean. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice finantare externa va fi oprita. Nici un sef de stat civilizat nu mai calca la Bucuresti." Sustin ca, intr-o asemenea eventualitate, consecintele vor fi chiar mai grave. Iata de ce dezinteresul, scarba de politica si politicieni trebuie lasate deoparte. In situatii limita nu exista decat solutii limita. Data de 10 decembrie devine capitala pentru istoria contemporana a tarii. Optiunea concretizata atunci ii va marca definitiv viitorul.Toma Roman