La plecarea lui Horia Bernea
Petru Romosan, prieten al revistei "Formula As", ne trimite spre publicare, la moartea prietenului sau Horia Bernea, randurile ce urmeaza.
Prietenul meu Enkidu
Daca mi-e inima indurerata si chipul istovit,
Daca spaima mi s-a cuibarit in maruntaie,
Daca pe chip mi se vede ca am strabatut cale lunga,
Daca fata mi-e arsa de ploi si de vant,
Daca ratacesc prin pustiu
E pentru ca prietenul meu la care atata tineam,
Cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile,
Enkidu, la care atata tineam,
Cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile,
A urmat neinduplecata soarta a oamenilor.
Ghilgames
Horia Bernea s-a mutat cu totul in propriile desene si picturi. De acolo ii va privi pe romani, cu marea dulceata a talentului sau, atata timp cat Romania va mai fi Romania si oamenii vor mai fi oameni. N-a trait indeajuns pentru ca toti prietenii lui sa se sature de el.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Regele penelului romanesc a trecut intre drepti De statura si maretia unui domnitor roman, impatimit slujitor al datinilor si credintelor stramosesti aflate prin sate uitate, regele penelului romanesc, neintrecutul Horia Bernea a trecut acum in lumea dreptilor.
Crunt si pe nedrept lovita de urgia devastatoare din ultima vreme, cultura noastra isi plange inca un fiu plecat in vesnicie. I-au ramas doar panzele, nepretuite inmanuncheri de culori, grele de sens, si a mai ramas adanca lui iubire pentru satul romanesc, pentru universul acestuia plin de frumusete, pentru nobletea sufletului de artist al sateanului, totul cuprins in ctitoria sa - Muzeul Taranului Roman. Abia s-au stins ecourile Targului Taranesc al mesterilor de dinaintea Sfintelor Sarbatori, gazduit de Muzeu.
I-am stimat si iubit demnitatea, inversunatul sau refuz de a fi conformist sau macar "adaptat" la aceasta lume hada, in care ne vedem condamnati sa ne ducem zilele. In schimb, a oferit cu generozitate atata Frumos, atat Adevar si Bine, incat multe alte generatii de acum incolo se pot bucura de scurta lui trecere prin viata.
Dumnezeu sa-l aiba-n paza!Sanda Anghelescu
Horia Bernea - Viata
- Nascut in Bucuresti, pe 14 septembrie 1938, de ziua Crucii.
- Este respins de doua ori (1958, 1959) la examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Pentru a urma cursurile Universitatii, este nevoit sa il declare mort pe tatal sau - marele etnolog roman Ernest Bernea (care era inchis din motive politico-ideologice).
- Pentru a evita efectuarea stagiului militar - obligatoriu in perioada comunista - isi prelungeste studiile la Bucuresti, urmand cursuri la Facultatea de Matematica si Fizica (1957-1958), Scoala Tehnica de Arhitectura (1959-1962) si Institutul Pedagogic - sectia desen (1962-1965).
- 1956-1977 - lungi perioade de lucru in natura la Poiana Marului.
- Este cunoscut pentru marea sa pasiune pentru jazz, pentru probleme de teoria artei, de patrologie mistica si de filosofie platonica (pe urmele idealismului - existentialist al tatalui sau).
- 1965 - incepe sa expuna impreuna cu Paul Neagu, de care, in continuare, l-a legat o lunga si profunda prietenie. Expun impreuna de doua ori la Festivalul din Edinburgh, apoi la Richard Demarco Gallery (1970-1971); College Gallery al Universitatii din Birmingham; Sigi Krauss Gallery in Covent Garden (1971); Compass Gallery din Glasgow (1971); Richard Demarco Gallery (1976); Generative Art Gallery, Londra (1976) etc.
- 1956-1992 - perioade de lucru la Varatec, Tescani, apoi la Londra, Paris si in sudul Frantei, in Provence.
- 1978-1983 - este desemnat de Uniunea Artistilor Plastici din Romania sa se ocupe de Cenaclul tinerilor artisti, indrumandu-i spre zona experimentala a libertatii limbajului, nonconformist pentru acea perioada.
- Din 1986 este membru al grupului "Prolog" (alaturi de Constantin Flondor, Paul Gherasim, Horia Pastina si Mihai Sirbulescu), dand o noua directie in pictura romaneasca actuala prin redescoperirea si recitirea valorilor traditionale si spirituale ortodoxe.
- 1990 - devine directorul Muzeului Taranului Roman, muzeu premiat in 1996 cu European Museum of the Year Award (Premiul pentru cel mai bun muzeu european al anului). In acelasi an este ales membru al Comisiei Monumentelor Istorice, membru fondator al Grupului de Dialog Social si al Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii.
- 4 decembrie 2000 - moare la Paris, in urma unei operatii pe inima.
Interviu de buzunar
Beatrice Bleont"Fiti fericiti, bucurati-va de viata si iubiti animalele!"
Beatrice Bleont, una dintre cele mai bine cotate regizoare de teatru de la noi, isi va imbraca in ziua de Ajun rochia ei neagra facuta numai din franjuri (cumparata special pentru sarbatorile de anul acesta) si-l va astepta, impreuna cu sotul ei, actorul Claudiu Bleont, pe Mos Craciun, cu bradul impodobit si usile casei deschise pentru musafiri.
- Doamna Beatrice Bleont, sfarsitul de an a fost un maraton pentru dvs. Ce realizari ati bifat in "caietul de sarcini" pe care-l veti prezenta lui Mos Craciun?
- Am montat la un festival international de teatru care se desfasoara langa Budapesta, intr-un loc absolut senzational, cu ruinele unei catedrale gotice din secolul al Xii-lea, un spectacol cu actori maghiari si romani. Apoi am fost invitata la un alt mare festival din Ungaria, desfasurat in aer liber, la Gyula, intr-un castel, singurul din Europa, construit din caramida arsa. Acolo m-au chemat sa montez "Romeo si Julieta", spectacol pe care l-am realizat si la Teatrul National din Bucuresti si despre care s-a auzit si in strainatate. Spectacolele s-au jucat cu casa inchisa, cu o luna jumatate inainte nu mai existau bilete. Si dupa aceea am deschis stagiunea teatrului "Thalia", cel mai modern teatru din punctul de vedere al dotarii tehnice din Budapesta, unde am deschis stagiunea tot cu "Romeo si Julieta". Apoi am revenit in tara si am primit o propunere foarte interesanta din partea directorului Operei Nationale din Bucuresti, Rasvan Cernat: sa montez opera "Olandezul zburator", de Richard Wagner. Premiera care a avut loc de curand a fost un succes atat de public, cat si de critica de specialitate. E foarte greu sa vii cu ceva nou intr-un spatiu atat de conservator cum este opera si pe un Wagner, care e un "greu" al muzicii, nu poti sa-l "modernizezi" prea mult. Alaturi de mine a debutat si creatoarea de moda Irina Schrotter, care a semnat costumele. Si am avut noroc cu Helmut Sturmer, marele scenograf de talie internationala, care a semnat scenografia (ulterior a plecat la Opera din Viena, pentru un Donizetti montat de Silviu Purcarete).
- Recent, ati regizat la Iasi un spectacol de moda...
- Moda este un hobby al meu. Dupa premiera de la Opera din Bucuresti, Irina Schrotter m-a invitat la Iasi, ca sa ajut la regia festivalului international de moda, pe care ea l-a organizat. Festivalul a iesit foarte bine, atmosfera a fost extraordinara, iesenii sunt grozavi ca public, iar orasul e superb, i-a ramas un parfum extraordinar al vremurilor de altadata, al boierimii moldovene asezate. Si e un oras de pace si de har.
- Sunt sigura ca Mos Craciun va va rasplati efortul deosebit pe care l-ati facut pana acum. Ce va doriti sa va aduca anul acesta?
- Imi doresc sanatate si liniste. Nu ma sperie absolut deloc sfarsitul acesta de mileniu si sunt un om foarte fericit, pentru ca imi place sa ma bucur de orice lucru, cat de mic. Imi amintesc fervoarea cu care asteptam venirea lui Mos Craciun in copilarie, langa bradul imens, pe care mi-l cumpara tatal meu in fiecare an si care atingea tavanul (stateam atunci pe Calea Mosilor, intr-o casa veche cu camere spatioase si foarte inalte). Cele mai frumoase sarbatori de Craciun le-am avut insa in ultimii 14 ani, de cand sunt casatorita cu Claudiu Bleont, pentru ca la fel ca in copilarie, toata casa e plina de prieteni, de actori cu care am lucrat, de oameni care ne sunt tot timpul alaturi. La noi se aseaza masa din Ajunul Craciunului, cu cadouri sub brad pentru toata lumea; indiferent cine vine in casa va primi un mic dar, chiar si musafirii neanuntati.
- Aveti vreun mesaj pentru cititorii revistei "Formula As" acum, ca ne apropiem de Craciun?
- "Formula As" e singura publicatie pe care o cumpar in fiecare saptamana, si asta nu o spun ca reclama, ci pentru ca acesta e adevarul. Si le spun tuturor celor pe care-i cunosc sa o citeasca, pentru ca in ea gasesc absolut tot ce au nevoie pentru a-si rezolva problemele, de orice natura ar fi ele. Tuturor celor din marea familie a cititorilor revistei "Formula As" le doresc sa fie fericiti, sa se bucure de fiecare clipa si sa iubeasca animalele (eu am acasa patru maidanezi, pentru care imi doresc o casa cu curte, sa aiba unde sa alerge).Corina Pavel