Sub lupa

Redactia
Omul cel bun din Vatra Dornei. Pentru multi politicieni, Parlamentul este Paradisul Pierdut. Au promis multe pentru un fotoliu caldut - milioane de locuri de munca, mii de locuinte, salarii triple, pensii duble, cate si mai cate. Abia ce pleca o haita electorala, indata sosea alta, speriind orataniil...

Omul cel bun din Vatra Dornei

Pentru multi politicieni, Parlamentul este Paradisul Pierdut. Au promis multe pentru un fotoliu caldut - milioane de locuri de munca, mii de locuinte, salarii triple, pensii duble, cate si mai cate. Abia ce pleca o haita electorala, indata sosea alta, speriind orataniile si adunandu-i cu mic cu mare pe localnici in vatra satului sa asculte folclor politic.
Un singur om a stricat armonia corului de promisiuni. Un sucevean, patron, om cu stare si cu suflet, a hotarat sa candideze la alegerile parlamentare ca independent. Omul se simtea capabil sa-i ajute pe cei inglodati in saracie si disperare. A batut sute de kilometri, vorbind putin despre el, mai mult despre legile pe care voia sa le propuna in Parlament, tacand mult si ascultandu-i pe oameni. Suceveanul nostru a facut chiar mai mult decat scrie in cartile de mintit alegatorii. A promis ca va igieniza o suta de scari de bloc din Suceava. Si s-a tinut de cuvant. A doua zi, muncitorii tocmiti de suceveanul nostru au sosit la fata locului si s-au apucat de munca. Nici una dintre cele o suta de scari de bloc nu mai fusese igienizata de la construirea cladirii. Locatarii n-au spus nu, ba chiar i-au cerut candidatului sa le zugraveasca si casele, si balcoanele, sa le schimbe si ferestrele, daca tot era de haram.
Unii dintre locatarii blocurilor cu pricina i-au spus, dupa ce reparatiile s-au incheiat, ca vor vota, cu toate acestea, pe altcineva. Omul cel bun din Vatra Dornei nu s-a descurajat. A renovat si sectia de obstetrica si ginecologie a spitalului judetean, unde nimeni nu mai astupase o gaura in zid de la darea in folosinta, acum 35 de ani. A schimbat linoleumul, a vopsit ferestrele, a reparat usile. La fel a procedat si cu Primaria comunei Fantanele. In plus, a asigurat controlul medical gratuit pentru o suta de suceveni saraci, a trimis sute de transporturi de lemne si mancare familiilor nevoiase, a donat bisericilor bani si materiale de constructie. Intr-un weekend a gazduit in hotelul lui 250 de studenti. In semn de multumire, tinerii studiosi i-au ars garniturile de pat cu tigara si i-au furat scrumierele.
E semnificativ ce a primit in schimbul bunatatii. Usa casei lui a devenit pentru multi loc de pelerinaj. Fiecare cerea ceva in schimbul votului. Unul voia un televizor color, altul voia cateva milioane - pentru ca i-a fatat vaca, un al treilea avea nevoie de un frigider cu congelator. Un slujitor al bisericii, om cu frica lui Dumnezeu, i-a spus ca nu se poate multumi cu 10 milioane, iar daca nu-i da 70 de milioane, ii face anticampanie. Si i-a facut. In ziua votului, multi dintre oamenii pe care-i ajutase si-au mai incercat o data norocul cu el si l-au intrebat daca nu le da si bani ca sa-l voteze.
Oricine dintre cei alesi pe baza de promisiuni e indreptatit sa-si rada in barba de patania inimosului nostru sucevean. El n-a intrat in Parlament. Cum sa te voteze oamenii daca le dai sau daca te apuci sa si faci ce promiti? Si promisiunile? Ce fel de politician e acela care nu face promisiuni pe care le uita a doua zi dupa alegeri? Chiar si alegatorii rad de omul nostru, multumiti ca ceva-ceva tot au apucat la aceste alegeri.
Omul cel bun din Vatra Dornei nu rade, nici nu plange. Dimpotriva. Ii pare bine ca, in loc sa cheltuie bani pe afise electorale, a facut ceva bun pentru semenii sai. Multumindu-le celor care l-au votat, i-a asigurat ca va continua. Lui nu-i este indiferent in ce tara vor trai copiii lui. Asa a zis. Din pacate, oameni ca el sunt putini in tara asta. Si nici unul printre politicieni.
Il cheama Petru Tarniceru, din Vatra Dornei. Despre el, colegii de la "Evenimentul zilei" au scris peste poate de frumos, si foarte trist. De ce? Cata vreme in tara asta mai exista fie si un singur om bun precum domnul Petru Tarniceru din Vatra Dornei, poate ca nu-i chiar totul pierdut.N.C. Munteanu