Incep anul cu emotiile unei premiere importante la T.N.B.: "Omul din La Mancha". Ma reintalnesc cu Don Quijote, dupa 30 de ani de cand l-am interpretat la Televiziune, dar nu in registrul muzical, ca acum. Si tot dupa trei decenii, colaborez iar cu Ion Cojar, regizorul care mi-a purtat noroc la debutul meu pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamt, cu spectacolul "Nu sunt Turnul Eiffel", de Ecaterina Oproiu, spectacol care mi-a adus si primul meu premiu de interpretare. Cum sa n-am emotii, cand pentru prima oara in cariera mea de actor, cant si dansez pe scena - si inca pe prima mare scena a tarii - intr-un spectacol care a facut un succes urias pe Broadway si a fost reluat intr-un film, si el celebru. Noroc ca am avut "antrenori" de mare clasa: regizorul Ion Cojar, compozitoarea si profesoara Dorina Crisan Rusu, coregraful Ion Tugearu si scenografa Doina Levintza. Zilele acestea incep sa repet in comedia absurda semnata de poetul Gellu Naum, "Ceasornicarul Taus", si tot acum reluam in limba franceza, la Teatrul Bulandra, spectacolul cu care vom pleca la festivalul de la Marsilia la inceputul lunii februarie, "Printesa Turandot", in regia Catalinei Buzoianu. Si sub aceeasi inspirata bagheta regizorala, demaram proiectul de anvergura "Odiseea 2001", conceput sub egida Teatrului International Mediteraneean, un itinerar al pacii, desfasurat pe un fost vas de razboi romanesc. Vom locui si vom da spectacole pe puntea acestui vapor, mai intai in porturile importante ale Mediteranei, incepand cu Marsilia, si vom termina cu portul nostru de acasa, de la Marea Neagra, Braila. In afara de cunoscuti actori romani si straini, participa si o suta de tineri marinari romani, ce ne asigura cele trei luni de "croaziera" si de munca intensa pe acest vas romanesc, cu tunuri de lupta transformate in steaguri albe de pace. Dar despre senzationalul proiect din primavara aceasta, e preferabil sa va vorbeasca initiatoarea si realizatoarea lui.
Claudiu Bleont - "Cu Shakespeare si in secolul 21"
Am reluat serile trecute, cu aceeasi sala de tineri entuziasti, poemul iubirii eterne, "Romeo si Julieta", cu care intram in al saptelea an de spectacole. Exista un semn mai imbucurator decat aceasta continua sete de iubire transmisa din generatie in generatie? Si tot cu Shakespeare de mana am intrat in noul secol, cu tragedia "Macbeth", capodopera clasica, dar si cu un "Macbett" contemporan, scris de Eugen Ionesco, in cheie satiric-politica, ce se dovedeste, din pacate, actual si in secolul 21. Si totusi, eu continuu sa cred in puterea omenirii de a intelege sa transforme in bine raul ce ne ameninta. Sunt un optimist incorigibil si de aceea ma bucur ca traiesc azi si aici. Unde si cand mi-as mai fi putut eu realiza atatea vise si fantezii? Acum, alaturi de sotia si colaboratorul meu, Beatrice, doresc sa incerc ceva cu totul nou: sa cant intr-un spectacol la Opera Nationala. De unde ambitia asta? Am insotit-o pe Beatrice, care a regizat la Opera "Olandezul zburator", si m-a apucat si pe mine dorinta de a incerca sa cant. Deocamdata, iau lectii temeinice cu admirabilul bariton si profesor, maestrul Vasile Martinoiu. N-am mai cantat, e drept, decat in spectacolul de la Teatrul Odeon, "Opera de trei parale", de Brecht, dupa partitura germana originala. Ma incumet acum, pentru ca nu cutezanta-i lipseste unu "leu" ca mine.
Roxana Guttman - "Ganduri la cumpana vremii"
Am avut bucuria de a trece puntea dintre secole de mana cu fetita mea, Noemi, de care sunt tare mandra, si alaturi de parintii mei dragi, ceea ce-mi pare un dar miraculos pe care-l primesti o singura data in viata. Imi fac acum bilantul celor bune si celor rele si-i multumesc lui Dumnezeu pentru toate: pentru comoara de copila pe care mi-a daruit-o si care, prin puritatea si curatenia ei, m-a deprins sa privesc viata cu ochii inceputului. Multumesc pentru sansa de a avea niste parinti minunati, care m-au invatat puterea de a o lua de fiecare data de la capat, de a ma ridica atunci cand viata incearca sa ma ingenunche. Ii multumesc Domnului pentru suferinte, pentru bucurii, dezamagiri si impliniri, pentru revelatii si deceptii, pentru iubirile desarte si iubirile curate cu care m-am intalnit. Si pentru harul pe care mi l-a dat Cel de Sus de a putea sa-mi strig durerile si bucuriile de pe o scena, "traind" impreuna cu spectatorii atatea sentimente diferite. Imi doresc ca in continuare cele doua spectacole ale mele de la "Green Hours": "Cea mai puternica" si "Un cadou special" sa se joace in continuare cu sala arhiplina, ca pana acum, si sa se bucure de acelasi succes si premiera pentru care ma pregatesc acum, dupa piesa scrisa de omul de stiinta Nicolae Cajal, in stilul comediilor absurde ionesciene, cu titlul "Eugen Ionesco". De asemenea, incep si un spectacol de tip cabaret muzical, conceput de Octavian Sava, tot in regia Lianei Ceterki si alaturi de colaboratorul meu de la T.E.S., apreciatul Rudi Rosenfeld.