In Romania, protectia mediului e sublima, dar lipseste cu desavarsire!
Intelectual subtire, de provincie, vicepresedinte al Federatiei Ecologiste si fost consilier judetean, profesorul Stefan Staiculescu din Targu-Carbunesti este dintre acei "romantici verzi" care au crezut ca ecologistii vor deveni arhanghelii Romaniei democratice, ca se vor asocia cu Miscarea "Green Peace" si vor da lovitura in intreg Estul European, transformand fluidul infect al Dunarii in apa de baut. Din pacate, realitatea l-a contrazis violent. Fondatorii miscarilor si partidelor ecologiste nu s-au abatut cu o iota de la linia generala de conduita politica din Romania, ducand la faliment idei si programe fundamentale pentru dezvoltarea si modernizarea tarii. Fara puterea de a schimba ceva, dar refuzand sa se considere invins, Stefan Staiculescu este acum un simplu spectator care sufera dureros de sincer in fata macabrului spectacol al gunoaielor ce ne invadeaza viata.
"Intr-o tara care negociaza aderarea la Uniunea Europeana nu exista nici un ecologist in Parlament"
- La aceasta ora, Romania are un nou Guvern si un nou Parlament. Cum se vad de la Carbunesti culorile politice din forul legislativ al tarii?
- Comentariul meu incepe cu o mare uimire: intr-o tara care negociaza aderarea la Uniunea Europeana nu exista nici un ecologist in Parlament. In schimb, avem tot felul de securisti si militieni, asa-zisi oameni de afaceri, cu dosare penale pe rol, care s-au ascuns sub umbrela imunitatii parlamentare pentru a mai trage cateva avantaje din noua pozitie, menita sa-i spele mai ceva ca la "Nufarul". Ma intreb cine va apara interesele nationale ale protectiei mediului, in conditiile in care unii dintre acesti parlamentari (si acolitii lor) au contribuit la distrugerea unor rezervatii naturale precum cea de la Ranca, construindu-si ilegal vile pe domeniul public? Cine se va alarma de faptul ca Romania a ajuns una dintre tarile cele mai murdare ale continentului, cu un grad de impadurire mai mic cu 10% decat cel dinEuropa si cu probleme ecologice mari, transfrontaliere, nerezolvate?
- Exista totusi un Minister al Mediului. Nu credeti ca isi va asuma responsabilitatile necesare?
- Si pana acum a existat un astfel de minister, dar taierea padurilor a continuat cu frenezie, doborarea falnicilor copaci de pe marginea drumurilor s-a facut fara sa fie intrebat acest minister, iar rezervatiile naturale au ramas, cu mici exceptii, doar pe hartie. Birocratia guvernamentala, pana la un punct - de inteles, ar trebui monitorizata permanent din Parlament de catre deputati sau senatori specializati in domeniul protectiei naturii.
- Dar electoratul a decis ca nu e nevoie de ecologisti in Parlament. Aveti ceva impotriva?
- Lipsa de orizont european a compatriotilor nostri ma deprima. Cum vom fi credibili la Bruxelles, daca nu avem un partid ecologist care sa se bata pentru legi adecvate? Cum vom obtine fondurile care asteapta doar sa fie cerute intr-o "limba" cunoscuta? Cine isi ia raspunderea educatiei publice in spirit ecologist?
"Romanilor le place curatenia. Dar s-o faca altii pentru ei"
- Imi amintesc ca, inca de pe timpul dictaturii, a existat o lege a obligativitatii curateniei publice. A fost abrogata?
- Este vorba de Legea 10 din 1982, inca neabrogata. Printre altele, acolo se spune ca fiecare locuitor al urbei este obligat sa aiba curatenie in jurul casei. Romanilor, pot sa jur, le place curatenia. Dar s-o faca altii pentru ei. Eventual, Primaria.
- Cum s-a ajuns la aceasta distorsiune in comportamentul populatiei?
- Imi e greu sa raspund, dar cred ca una dintre cauzele fundamentale tine de insusi specificul regimului comunist, care, din dorinta de a controla populatia, a construit blocurile - inventie diabolica prin care s-au alterat mentalitatile si s-a dat unda verde pentru crearea "omului nou" - o capodopera de indiferenta, de lipsa de spirit comunitar, de alienare si indepartare de traditiile nationale.
- Vreti sa spuneti ca viata la bloc il indeparteaaza pe om de grijile cetatii? Dar exista blocuri si in Germania, unde curatenia e sfanta.
- Este adevarat, numai ca in Germania exista legi care se respecta, exista un partid ecologist in coalitia guvernamentala, exista o educatie creata de secole. Exista landuri in care, daca nu-ti faci curatenie in fata casei, dupa insistentele de rigoare ale Primariei, vine politia si te muta cu forta in alta zona. La noi, in schimb, ce se intampla daca locatarii nu-si curata zapada de pe trotuarul aferent blocului? Ce se intampla daca masinile aflate in trafic scot fum pe teava de-ti intuneca vederea? Cine te deranjeaza cu o vorbulita daca arunci resturile de mere si chistoacele in trafic? Poate ati aflat ce li se intampla celor care au transformat trotuarele in gramezi de fier vechi, depozitandu-si rablele ruginite? Nimeni nu-i deranjeaza cu nimic. Nici un politist nu-i trage pe dreapta. Nici un agent al Primariei nu le bate la usa. Autoritatea Statului e ca si inexistenta.
- Credeti ca lipsa din Parlament a ecologistilor este simptomatica pentru societatea romaneasca aflata in tranzitie? V-ati gandit la o explicatie, in afara de aceea a lipsei personalitatilor credibile si a deficitului educational al populatiei?
- Nu sunt un ganditor ecologist, sunt un practician. De la nivelul meu, de lider al Miscarii Ecologiste din Gorj, mi se pare ca, dupa votul lor, romanii parca au dorit sa se rasteasca la agentul sanitar: "Ce-ai cu noi, ma? Pentru ce sa dam cu var?".
"Educatia populatiei trebuie sa inceapa de jos, de la pietari pana la primari"
- Sa lasam deocamdata Parlamentul. Poate reusim sa facem ceva la nivel local, in consiliul comunal sau orasenesc. Piata din Carbunesti, de exemplu, este plina de gunoaie. Pe platoul din spatele garii te intampina spectacolul tiganilor care vand haine la mana a doua. Nu exista Wc, canal, cosuri de gunoi. Acest lucru nu va deranjeaza?
- Eu nu am nici o putere executiva. Degeaba ma lupt cu Primaria, in zadar l-am atentionat pe fostul primar - un om tanar, dar departat de problemele urbei. Zi si noapte ard focurile in tomberoane, fiindca nu exista o groapa ecologica de gunoi. Asta se intampla si in alte orase, de fapt in marea majoritate a localitatilor urbane si semiurbane. Si ne mai intrebam de ce se largeste gaura in stratul de ozon de la poli. Dupa ce au pangarit 5 km patrati din padurea Pietricelul, oamenii si firmele isi arunca gunoaiele in albia raului Gilort, transformata deja intr-un urias container de mizerie. Nici un control al Primariei, nici o amenda, nici un proces din care s-ar putea rotunji bugetul local, cel putin. Problema grava e ca oamenii nici nu-si dau seama ce fac. Nu realizeaza la ce pericole se expun. Iar primarii sunt la fel de ignoranti; ei nici macar n-au amintit in campania electorala de protectia mediului, fiindca stiau ca locuitorii respectivi nu sunt interesati de astfel de aspecte "elitiste". Si, totusi, in ecologie nu este nimic elitist, ceva doar pentru unii, doar un moft de fatada. Ecologia determina calitatea vietii tuturor, iar educatia in acest spirit trebuie sa inceapa de jos, de la pietari (principalii producatori de gunoaie in unele zone) pana la primari.
"S-a umplut tara de sticle goale, de tinichele, de hartii, de bidoane de plastic"
- Colectarea gunoaielor este o problema atat ecologica, cat si economica. In Austria, daca arunci o sticla in containerul de hartie sau invers, primesti o amenda usturatoare. Orice vecin te poate turna la un anumit dispecerat sau la Politie. In America, aruncarea unui chistoc pe autostrada te costa 1000 de dolari, iar o pata de ulei pe carosabil - 3000 de dolari. Unul din soferii din jur te va denunta sigur primului agent intalnit in cale sau va suna de pe celular la un numar gratuit al autoritatilor. Acolo, din cate stiu, romanii respecta aceste reguli. De ce nu le respecta si in Romania?
- Din motivul amintit mai inainte: lipsa de autoritate a Statului. Apoi, inadecvarea amenzilor; amenzile simbolice se uita, dar de neuitat raman numai cele mari, cu multe cifre. Daca n-are bani, saracului nu-i ramane decat sa munceasca pentru comunitate, eventual in cadrul unei firme de colectat gunoaie. Dar bogatul trebuie sa plateasca. Si trebuie sa fie primul care sa respecte legea, fiindca, in caz contrar, va avea cel mai mult de pierdut.
- Revenind la mediul ambiant, cum caracterizati situatia generala a poluarii din tara noastra?
- Catastrofala. S-a umplut, domnule, tara de sticle goale, de tinichele, de hartii, de bidoane de plastic. Mii de kilometri patrati de sol sunt amenintati cu distrugerea daca nu se face nimic pentru colectarea acestor gunoaie. Imaginati-va: hartia se descompune dupa doi ani, dar sticla abia dupa 500 de ani! Iata si alte exemple: aluminiul din cutiile de bere (pajistile sunt pline de milioane de astfel de cutii) se descompune abia in 1000 de ani, in timp ce plasticul - in 200 de ani. In fine, cauciucul si tinichelele se contopesc cu solul abia intr-un secol.
- Sunteti inca tanar, aveti multa energie; de ce nu declansati o lupta pentru renasterea Partidului Ecologist Roman sau ce nume arpurta el, in vederea sensibilizarii publicului asupra pericolelor care ne pasc? Ar fi un partid pornit din provincie, curat si dedicat unui scop nobil.
- Nu am nevoie de partid deocamdata. Daca pot scrie in ziarul judetean, si scriu saptamanal, consider ca nu stau degeaba.
- Dar mitinguri ati organizat vreodata? N-am auzit de un miting in care oamenii sa atraga atentia Guvernului si asupra poluarii de tot felul, nu doar asupra salariilor, intotdeauna prea mici.
- Noi am avut in Targu-Jiu mitinguri ecologiste. Primul miting a fost organizat in 92, cand Iliescu a adunat 5000 de oameni la Coloana Infinita, in campania electorala. Noi, cei 50-60 de romantici, am protestat impotriva montarii schelelor si podiumului peste rondurile de flori. Crezi ca s-a sinchisit cineva? Crezi ca i-a pasat cuiva ca s-a muncit dupa aceea doua saptamani pentru refacerea ecosistemului? A ras domnul Mischie de noi. Si domnul Vacaru. Ei cu rasu, tara cu paguba.