Cultura

Redactia
Monolog cu scriitori. Eugen Uricariu. "...e un an bun...". Anul 2000 a insemnat pentru mine un lung sir de confruntari dureroase cu realitatea, un fel de "iesire din mit". Am pierdut un prieten drag si un om de nadejde - Laurentiu Ulici -, precum si pe unul dintre profesorii care, cat de cat, s-a inter...

Monolog cu scriitori

Eugen Uricariu
"...e un an bun..."

Anul 2000 a insemnat pentru mine un lung sir de confruntari dureroase cu realitatea, un fel de "iesire din mit". Am pierdut un prieten drag si un om de nadejde - Laurentiu Ulici -, precum si pe unul dintre profesorii care, cat de cat, s-a interesat de soarta intelectuala a mea si a generatiei mele - Mircea Zaciu.
O alta confruntare cu realitatea a fost rezultatul alegerilor din toamna anului 2000, in care, nu atat victoria domnului Iliescu ori a Pdsr ar fi fost un soc sau cel putin o surpriza (cei care au pierdut n-au facut altceva vreme de patru ani decat sa ne convinga ca am votat gresit in 1996), ci umbra amenintatoare a unui politician delirant si a unui partid plin de complexe si lipsit de idei politice democratice a fost un dus rece.
Am publicat in acest nefericit an o traducere din Curzio Malaparte - "Pielea" - care, in deplinatatea sa, este un roman despre oamenii "in tranzitie". Malaparte vorbeste despre comportamentul napoletanilor sub ocupatia americana, comportament identic pana la spaima cu acela al romanilor de astazi, care nici macar nu au fost ocupati de americani.
Am continuat sa lucrez la doua dintre cartile mele intarziate, pe care mi le doresc aparute mai devreme sau mai tarziu, desi, in conditiile actuale, cand un roman nu apare in mai mult de 500 de exemplare, gestul poate parea de o nobila inutilitate.
Asa ca, anul 2001 cred ca va fi anul unui nou inceput. Cum se va termina acest inceput? Mileniul, secolul sunt mai lungi decat viata noastra, ca sa nu putem fi plini de fantezii, evadand iarasi din realitatea in care ne-a impins nefastul 2000. Asadar... e un an bun.Victor Socaciu"Cantece nationale" pentru cei care mai cred in patriotism Vreau sa reunesc intr-un album cantece mai vechi, succese de-ale mele de acum 10-20 de ani, care nu au aparut niciodata pe vreun album si cred ca acum, la inceput de mileniu, e vremea pentru ele. Pe de alta parte, as vrea sa continuu seria de cantece nationale, din care am lansat anul trecut primul volum (numit, chiar asa, "Cantece nationale"). L-am lansat la Chisinau si ma veti intreba de ce tocmai acolo. Pentru ca mi se pare mie ca moldovenii de peste Prut sunt mai incercati de soarta si de istorie, si aceste cantece le mai alina sufletul, desi noi, toti romanii, oriunde ne-am afla, avem nevoie sa ne resuscitam un pic sentimentul acesta patriotic, in vremurile pe care le traim. De curand, am avut concerte pentru promovarea acestui album la Orhei, Chisinau si Cahul, si am avut un succes urias. Romanii de acolo ma primesc foarte bine, ei ma cunosc de mult, eu am mai lansat niste cantece despre Basarabia, iar ei m-au "infiat", sunt ca un copil de suflet al lor. Fiind organizatorul deja traditionalului festival de folk "Om bun" (a carui editie jubiliara, a zecea, s-a consumat la sfarsitul anului trecut), pot sa spun ca, o data cu sfarsitul mileniului al doilea, s-au adunat si 30 de ani de muzica folk in Romania. Deci, avem deja un patrimoniu important de cantece de gen. Pe de alta parte, desi majoritatea interpretilor acestei muzici au plecat de la conditia de amatori, acum ei sunt profesionisti care au creat un adevarat abecedar pentru cei care vor sa imbratiseze in continuare muzica laolalta cu poezia. Cu cativa ani in urma, eu am avut o emisiune pe postul national, se numea "Vanare de vant", pe care o realizam in colaborare cu Valeriu Sterian, Dumnezeu sa-l ierte, care a fost eliminata din program, din pricina sefilor de atunci ai Tvr. Pacat ca in ultima vreme folk-ul nu mai este promovat asa cum ar merita, prin mijloacele media, si ma refer in special la posturile de televiziune, unde-si gasesc loc tot felul de alte genuri, mai mult sau mai putin consacrate.

Doru Stanculescu"Vechea garda" redivivus Am vrut sa marchez intr-un mod cu totul special trecerea dintr-un mileniu in altul si... m-am lasat de fumat. Nu poti sa-ti imaginezi ce inseamna asta pentru un fumator inrait cum eram eu. A trecut o luna si ma simt ingrozitor. Dar, din moment ce am hotarat, gata! Cum as mai putea sa ma uit in oglinda, daca mi-as incalca propria-mi hotarare? Unii o fac, stiu, dar tocmai de aceea eu nu sunt "unii". Si vreau sa ma tin de promisiuni si de acum inainte, cum ar fi promisiunea pe care am facut-o publicului de a scoate volumul doi la ultimul meu album (scos acum cinci ani), "De alaltaieri si pana ieri". Adica sa adun si alte melodii vechi de-ale mele, de acum 30-35 de ani, care au facut voga in epoca, dar care nu au aparut pe nici un album, pentru ca pe vremea cand altii scoteau disc dupa disc, pentru ca erau membri de partid, eu nu scoteam nici unul si nici la televizor nu aveam voie sa apar, pentru ca nu voiam sa ma tund. In fine, s-au dus anii aceia, acum as putea sa le editez in voie, lumea le asteapta, dar imi lipseste puterea financiara pentru o asemenea intreprindere. Si cine sa sponsorizeze pe unul din "vechea garda", ca mine? Patronii de astazi investesc in albume cu manele. Poate printre cititorii unei reviste de bun-simt, cum este "Formula As", sa se gaseasca un romantic care sa sponsorizeze muzica anilor adolescentei si studentiei multora dintre cei care astazi sunt celebritati in diferite domenii. De altfel, am si multe compozitii noi, dar pe acestea le voi aduna pe un album, dupa ce le voi edita pe cele vechi. Le voi inregistra tot la studioul Blinisor, de data aceasta nu cu Vali Sterian, Dumnezeu sa-l odihneasca, ci cu fecioru-sau, Oliver, un muzician tanar si talentat. Atunci cand m-am apucat eu sa cant, in 64, aveam 14 ani, cineva mi-a spus: "A, tu faci ca Dylan, ala!". Nu asta-mi propusesem, eu cantam niste ganduri de-ale mele, niste poezii pe care le auzeam in interiorul meu. Ulterior, am fost categorisit ca folk-ist, desi eu ma consideram un cantautor. In fond, ce e folk-istul? Omul cu chitara? Nu, acela poate sa nu fie neaparat folk-ist, ci "strandist" sau "cabanist". In 72-L73, mi-aduc aminte ca eram la Cluj, se lansa revista "Napoca Universitara" - o mare izbanda pe vremea aceea. Erau invitati si Marcela Saftiuc, Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia, Anghel Mora, Nicu Vladimir, adica "greii". Si Dorin Liviu Zaharia (solistul vocal al formatiei Olimpicii 64, autorul coloanei sonore pentru filmele "Duhul aurului", "Nunta de piatra", poate unii isi mai amintesc) a dat atunci o definitie superba pentru folk: "Nostalgia taranului urbanizat, a omului care si-a bagat in asfalt miristea si mioarele".Corina Pavel

Invitatie la Teatrul National "I.L. Caragiale" - Bucuresti

</b>
<b> I
ntre 8 si 15 februarie, pe cele trei scene ale Nationalului bucurestean pot fi vazute 15 spectacole! Din bogata oferta, secretariatul literar al teatrului va recomanda: "Macbett", de Eug?ne Ionesco (sambata, 10 februarie, ora 18.30, Sala Mare) - o reprezentatie de anvergura, care vorbeste despre nebunia puterii si in care apar Claudiu Bleont, Cecilia Barbora, Marius Bodochi, George Motoi si altii; "Cotletele", de B. Blier (sambata, 10 februarie si joi, 15 februarie, orele 18.30, Sala Amfiteatru) - o piesa despre care multi vor spune ca are prea mult haz, altii ca e prea trista..., dar, cu siguranta, o piesa pentru toti, la care nimeni nu se poate plictisi si in care ii veti putea revedea pe Radu Beligan si Gheorghe Dinica, alaturi de Ileana Stana Ionescu, Sanda Toma, Lamia Beligan, Mihai Calin si altii; "Nunta lui Krecinski", de Suhovo Kobalin (duminica, 11 februarie, ora 18.30, Sala Amfiteatru) - in care escroci, naivi, sentimentali, corupti sunt prinsi in vartejul unei comedii spumoase si antrenante si in care veti intalni, de asemenea, o distributie de zile mari: Costel Constantin, Carmen Stanescu, Valentin Uritescu, Medeea Marinescu, Mihai Calin si altii; "Machinal", de Sophie Treadwell (miercuri, 14 februarie, orele 18.30, Sala Amfiteatru) - povestea femeii dintotdeauna si de pretutindeni care viseaza la libertate, jucata de o echipa de tineri si talentati actori ai Nationalului; "Omul din La Mancha", de Dale Wasserman (joi, 15 februarie, ora 18.30, Sala Mare) - un musical despre uimitoarele aventuri ale lui Don Quijote de la Mancha, despre evadarea prin iluzie din realitatea cotidiana, avandu-i ca protagonisti pe Virgil Ogasanu si Maia Morgenstern.
Spectacolele incep la ora 18.30: "PoduL" (sambata, 10 februarie, si joi, 15 februarie), "Vecina de alaturi" (duminica, 11 februarie, ora 11.00), "Romeo si Julieta", "O zi din viata lui Robinson Crusoe" (duminica, 11 februarie), "Femeile savante" (marti, 13 februarie), "O scrisoare pierduta", "Regina Mama", "Draga mincinosule" (vineri, 16 februarie).