Sub lupa

Redactia
La vremuri noi, cersetori noi. Lupta dintre generatii se ascute zi de zi si ceas de ceas. Nu numai in politica sau afaceri, ci si in domeniul tot mai incapator al cersetoriei. Generatia noului mileniu, remarcabila prin precocitate si agresivitate, tinde sa ia painea de la gura varstnicilor incremenit...

La vremuri noi, cersetori noi

Lupta dintre generatii se ascute zi de zi si ceas de ceas. Nu numai in politica sau afaceri, ci si in domeniul tot mai incapator al cersetoriei. Generatia noului mileniu, remarcabila prin precocitate si agresivitate, tinde sa ia painea de la gura varstnicilor incremeniti in proiect. Unul dintre cei mai mici cersetori din Galati este Dorin, un baietel de numai trei ani, trimis de parinti sa-si castige painea zilnica. Pe a lui si pe a lor. Prichindelul cerseste in mijlocul strazii, pandind masinile de la semafor. Soferii s-au obisnuit sa-i dea piciului cativa bani pentru un corn sau pentru un suc. Familia e mandra de el. Castiga mai bine decat multi trecatori.
La Galati, ca si in alte orase, cersitul a devenit un mod de viata. Meseria cere tenacitate, tupeu, imaginatie, fizic, recuzita adecvata si experienta artistica! Metroul bucurestean este, practic, fieful exclusiv al copiilor. Ei isi repartizeaza, dupa necesitati si forta de convingere, statiile si vagoanele, disputandu-si teritoriul cu pumnii si picioarele. Noul val al cersetoriei stie tot, poate tot. Scoate bani din piatra seaca, induioseaza cele mai cainoase inimi. Pentru 10.000 de lei ingana cantece de jale si-ti spun povestea vietii lor mai ceva ca in Charles Dickens, dand de rusine si cea mai siropoasa telenovela.
Cersitul a luat deja forme artistice. Cersetorii batrani, cu zeci de ani in campul muncii, sunt nemultumiti de restructurarea domeniului. De cand se stiu, ei au apelat la mila la poarta bisericii sau la colt de strada. Conservatoare, cersetoria clasica nu a simtit ceasul innoirii. Vremurile aspre au intinerit efectivele si au largit repertoriul cu care noul val incearca sa-i induplece pe trecatori sa investeasca banii in portia lor de rai. Nou-venitii sunt copii, adeseori de varste prescolare. Daca le asculti textele, afli mai mereu ca acasa sunt 7-8 frati, mama a murit, tatal este somer, tuberculos, alcoolic, bataus sau toate la un loc si ca singura lor speranta este mila publica. O primesc din plin. Dupa aprecierile asistentilor sociali, copiii castiga salariul mediu pe economie. Nu e de mirare ca veteranii sunt nemultumiti de generatia care intineaza valorile sfinte ale cersetoriei.
Batranii cersetori, fara simtul competitiei, fara de daruri artistice, se simt ofensati si marginalizati. Ei nu au agenti care sa le corecteze stilul, sa le imbunatateasca gestica si vocea, sa sondeze piata pentru a afla ce merge mai bine la suflet. Noua generatie nu respecta oamenii milosi, asa cum o fac cersetorii cu vechime. Este insistenta si obraznica. Vechii cersetori recunosc ca metodele concurentei au dat roade. Incasarile lor au scazut dramatic de cand "zonele cu vad" au fost ocupate de tinerii lupi, uneori haituindu-i fara mila pe veterani.
Asta e! "Faceti-va mila si pomana" e ca gaurile negre din economie! Nu produce! Industria milei are nevoie de noi metode si tehnici de induiosat. Alin, galatean, opt ani si deja un fel de sef, e categoric: "Daca vreau sa te <<duiosez>>, pai te <<duiosez>>!". Marfa! Repertoriul de "duiosat" e vast si merge de la "Inger, ingerasul meu", "De ce, mama, de ce, tata, voi m-ati parasit?", "N-am mama, n-am tata, eu sunt de la camin", ajungand pana la "Uda-ma, mama, cu bere, ca iti spun la revedere"si chiar la "Sunt Fat-Frumos, am palosul gros"! In domeniu intra in forta hip-hop-ul si rap-ul. Veteranii acuza concurenta neloiala si lipsa de maniere a tinerilor lupi care dau buzna peste oameni, "joaca teatru" si se tin de prostii. In loc sa se duca la scoala! - adauga altul cu subinteles. La care scoala? Astea sunt vremuri sa inveti? Si, oricum, in scoala vietii sunt deja doctori. Ei fac ce fac oamenii mari si chiar mai mult decat atat. In orice caz, mai eficient! In pas cu vremea, cu vremurile si cu economia de piata. Si cresc odata cu tara!
N.C. Munteanu