</b><b>Un buget propagandistic
Proiectul Bugetului de Stat pe anul 2001 a fost adoptat de Parlament prin voturile reunite ale Pdsr, Udmr si Prm. Proiectul nu a suferit, practic, modificari, din cele peste trei sute saizeci de amendamente fiind acceptate numai saizeci. Masina de vot a partidului guvernamental, sprijinita - previzibil - de cele ale Udmr-ului si Prm-ului, a functionat ireprosabil. Premierul Adrian Nastase a putut sa se felicite, adaugand la bilantul celor "o suta de zile" inca "o victorie": pentru prima oara, spre deosebire de trecutele guvernari, bugetul a fost adoptat rapid, in termenul stabilit. Intarzierea aplicarii Legii Bugetului se va datora Opozitiei, adica Pnl-ului si Pd-ului, care s-au grabit sa o conteste la Curtea Constitutionala. Pentru premier, care va specula politic aceasta contestare, dand vina viitoarelor dificultati economice pe blocajul - temporar - realizat de Opozitie, motivele apelului la Curtea Constitutionala sunt derizorii: adoptarea unor articole "in absenta cvorumului legal de lucru" si distribuirea unor fonduri bugetare "prevazute in legi care nu se afla, inca, in vigoare". Or, d-l prim-ministru a sustinut intotdeauna ca piedicile birocratice trebuie inlaturate atat in prezent, cat si in viitor, pentru ca Romania are nevoie sa isi rezolve problemele de fond extrem de repede, pentru a beneficia de sprijinul eficient al organismelor financiare internationale. O blocare a adoptarii Legii datorata mecanismelor procedurale ale Parlamentului este deci neavenita.
Opozitia a mai acuzat proiectul de buget si de faptul ca prevede impunerea unor obligatii ale Statului fara asigurarea resurselor financiare necesare, ca stabileste numarul maxim de posturi in administratia locala si ca propune alocarea de fonduri separate primariilor de sector din Bucuresti (reducand sumele destinate Primariei generale). Ultima propunere este, desigur, de la sine inteleasa. Ea nu ar fi fost facuta daca primarul general al Capitalei ar fi fost d-l Sorin Oprescu, si nu Pd-istul Traian Basescu. Propunerea este o dovada a efortului de Pdsr-izare a administratiei, guvernul actionand pe principiul "partinic": cine nu e cu noi este impotriva noastra. Pdsr-ul vrea, evident, sa controleze totul si independenta primarului Basescu il deranjeaza. Limitarea numarului de posturi in administratia locala este o prelungire a aceluiasi principiu, concurentii ce le vizeaza trebuind, pentru a fi titularizati, sa dea dovada de maxima fidelitate fata de partidul guvernamental, care, prin Ministerul Muncii, organizeaza selectia si promovarile. Problema obligatiilor statului - asumate fara definirea resurselor care sa le sustina - este mai serioasa, pentru ca guvernul a renuntat sa includa in buget veniturile realizate in urma procesului de privatizare. Obligatiile sustinute fara resurse identificate pot genera transferuri arbitrare de fonduri de la un sector la altul, provocand astfel frictiuni inutile si nemultumirea generalizata a destinatarilor unor procente "inghetate" ale bugetului.
Contestatia Opozitiei (Pnl+Pd) nu are, desigur, nici o sansa sa fie admisa la Curtea Constitutionala. Ea va fi folosita, cum am mai spus, propagandistic de Pdsr pentru a demonstra cine impiedica guvernul sa-si faca eficient treaba. In structura prevazuta in proiect, bugetul - de austeritate - pare echilibrat si functional. Proiectul de buget isi propune - in contextul crizei economice dure a tarii - sa amelioreze conditiile de viata prin reducerea saraciei, sa sporeasca rolul serviciilor sociale (sanatatea si invatamantul) si sa asigure fondurile pentru relansarea procesului investitional, fara de care cresterea economica nu poate fi destepenita. Procentele propuse (10,6% din Pib pentru protectia sociala, 4% pentru invatamant, 3,7% pentru sanatate) par onorabile, daca nu chiar generoase. Niciodata pana acum, de exemplu, invatamantul si sanatatea nu au primit atatia bani. Prin procentul repartizat protectiei sociale (pentru pensii, alocatii, ajutoare de somaj etc.), Pdsr-ul vrea sa isi onoreze optiunea social-democrata, considerand ca problema poate fi rezolvata numai prin interventia masiva a statului. Pe scurt, din structura bugetului pare a reiesi ca partidul guvernamental isi va tine - totusi - promisiunile electorale cel putin in domeniul social. Dar, una este sa propui si alta este sa dispui. Pentru ca, dupa lectura proiectului de buget, oricine isi poate pune intrebarea: de unde va acumula Guvernul fondurile necesare pentru realizarea obiectivelor propuse? Pe ce cai va reusi el sa sporeasca veniturile necesare asigurarii unei protectii sociale eficiente, a unor servicii sociale realmente functionale, in contextul "timiditatii" investitorilor straini fata de economia romaneasca si al reticentei organismelor financiare internationale de a acorda noi ajutoare banesti administratiei centrale? Se stie ca, fara fondurile externe, economia romaneasca bate pasul pe loc.
Colectarea de venituri pentru protectia si serviciile sociale este punctul nevralgic al proiectului de buget. Pentru a o putea realiza, Guvernul nu are - momentan - alta cale decat apelul la banii contribuabililor. Nu poate, altfel spus, decat sa sporeasca impozitele. Ministerul de Finante a propus deja o crestere a contributiei cetatenilor pentru asigurarile sociale. Guvernul vrea deci sa se arate generos cu societatea, saracind si mai mult cetateanul. Marirea impozitelor reduce capacitatea de economisire a acestuia si, implicit, posibilitatea lui de a investi in economie fie prin achizitionarea de bunuri, fie prin sustinerea procesului de producere a acestora. Reducerea veniturilor cetatenilor va face ca acumularea, pe care se bazeaza relansarea economica, sa scada drastic si capacitatea investitionala - fara de care "cresterea" nu se poate produce - sa se piarda. O fiscalitate excesiva va incuraja munca "la negru", pentru care nu se platesc nici taxe, nici impozite. Se va ajunge astfel la o situatie paradoxala: cu cat maresti impozitele, cu atat Statul va incasa mai putin si, in consecinta, va plati mai putin pentru servicii si protectie sociala. Saracirea cetateanului cu venituri "la vedere", prin cresterea fiscalitatii, nu este deci o solutie. Solutia, verificata de experienta, este realizarea unui nivel ridicat de dezvoltare economica.
Or, pentru a atinge un astfel de obiectiv, Guvernul ar fi trebuit sa structureze altfel proiectul de buget. In ciuda promisiunilor electorale, in lipsa unor masive investitii straine, el ar fi trebuit sa procedeze la taierea "nodului gordian", de care s-au ferit toate guvernele post-decembriste: sa reduca impozitele si cheltuielile bugetare. Aceasta operatiune, ce produce initial un "soc social", implica abandonarea cheltuielilor inutile pentru mentinerea in viata a "marilor producatori de pierderi", a uriaselor intreprinderi de stat nerentabile. Pdsr-ul se teme de un asemenea soc, urmarind mai mult sa-si mentina impactul electoral, procentul castigat la alegeri. Proiectul de lege a bugetului permite unor astfel de unitati economice sa-si urmeze propria politica salariala si chiar sa-si premieze angajatii. Cum isi vor spori salariile intreprinderile neperformante? Evident, apeland la subventiile statului, prin comenzi pentru produse scumpe, greu vandabile, acumulabile in stoc. Proiectul de buget prevede, pentru sustinerea acestor "gauri negre", fonduri numite "transferuri". Transferurile (trecerea acelorasi bani dintr-un buzunar in altul) sunt forme de subventionare mascata, care stimuleaza, in fapt, ineficienta, pentru ca, in loc sa dinamizeze economia, o mentin in aceeasi stare, prin cresterea impunerilor pentru toti contribuabilii. Guvernul Pdsr nu doreste nici un conflict social, nici o contestatie sindicala. Prefera, in consecinta, sa amane reformele structurale de care are nevoie economia, subventionand prin comenzi de stat intreprinderi care, altfel, in contextul unei concurente reale, s-ar asfixia. Daca va colecta fonduri suplimentare, prin cresterea fiscalitatii, cu pretul saracirii majoritatii cetatenilor, acestea vor fi "transferate" producatorilor de pierderi pentru mentinerea stabilitatii sociale. Cresterea protectiei sociale si asigurarea serviciilor vor deveni in acest mod iluzorii. Prevazand "transferurile", proiectul de buget devine mai mult o formula propagandistica, si nu un instrument de stimulare economica. D-l Nastase ar trebui sa tina cont de avertismentul reprezentantului Fmi la Bucuresti ca "sustinerea companiilor de stat cu pierderi nu poate continua la infinit". Daca va rata si acordul cu Fmi-ul pentru 2001, Guvernul se va gasi in situatia celui care, neputand alege intre mancaruri, moare de foame. Amanand prin structurarea propagandistica a proiectului de buget reformele structurale necesare pentru economie, d-l Nastase dovedeste ca Guvernul sau a revenit la politica de tergiversare a cabinetului Vacaroiu. Rezultatele unei astfel de politici, in plan intern si extern, sunt deja stiute.Toma Roman