O afacere de milioane</b><b>Desi nascut poet, romanul cauta febril oportunitati de afaceri. Cu salariul sau lunar, putin mai mic decat ziua de munca la negru in Occident, romanul trebuie sa investeasca putin si sa scoata repede bani multi. Sigur, investitiile cele mai la indemana sunt concursurile si jocurile de noroc. Dar, ca un facut, mereu premiile mari le castiga altii.
Seara, dupa ce bea o bere, romanul deschide revista care-i tine loc de rugaciuni. E o revista de idei. Idei de afaceri. Exista oameni dezinteresati, care fac bani buni povestind celor interesati cum reusesc altii sa faca avere.
Bunaoara, cel interesat sa faca bani s-ar putea angaja agent imobiliar. Nu trebuie studii, desi nu strica. Poti sa ai sau sa nu ai carnet de conducere, armata s-o fi facut! Se castiga bine, daca vinzi apartamente confort patru din portofoliul agentiei. Insa, constata omul, e mult de munca. Pentru a castiga ceva, trebuie sa alergi sute de kilometri, sa urci mii de scari de bloc. In plus, piata imobiliara stagneaza.
Mai bine se implica intr-una dintre sutele de afaceri la domiciliu, de care e plina presa. Procedeul cere rabdare. Trebuie sa trimiti la o adresa, de regula o cutie postala, un plic cu o scurta biografie si timbre pentru raspuns. Dupa saptamani de asteptare, soseste oferta. Trebuie sa vinzi cutite japoneze, fabricate in Turcia, puse in vanzare prin emisiuni de teleshoping. Sau ceaiuri de slabit, sau vitamine, sau pastile de dormit, de care romanii ar avea nevoie, daca ar putea plati sute de mii de lei.
Agentiile de asigurari scot si ele la bataie, lunar, zeci de posturi. Cu conditia sa-ti faci rost de bani sa-ti cumperi un costum nou; cel de la bacalaureat nu te mai incape. Trebuie sa fii tuns, ras, parfumat, sa ai tupeu, papagal si, neaparat, gandire pozitiva. Ai putea castiga si aici, in vreme, suficienti bani sa te intorci acasa cu taxiul, noaptea tarziu, frant de oboseala. De restul, platesti intretinerea si costumele care, de atata alergatura, se botesc. Ca sa izbutesti, trebuie sa inchei mii de polite de asigurare, iar romanii nu se prea asigura. Nu prea au ce si nici cu ce!
Promitatoare se dovedesc afacerile cu pasari. Un fost sportiv, retras departe de lumea dezlantuita, creste pauni. Omul, cica, ar fi facut miliarde. Paunii merg bine la export. Singura lui grija a fost sa puna, la timpul si locul potrivit, paunita care face din paun fiinta stupida, dar frumoasa si atat de ravnita de snobi si de creatorii de moda. Omul, cand nu apare la televizor, ca exemplu de reusita in afaceri, alearga toata ziua dupa pauni si-si pazeste averea ca pe ochii din cap. A instalat sisteme sofisticate de alarma si are de furca cu cei care sar gardul pentru a se impauna cu pene de furat. Nici paunii nu sunt o afacere! Alergi toata ziua si oricum ti-ar trebui cateva mii de dolari ca sa incepi.
Mai bine incerci cu struti. De cand cu vaca nebuna, carnea de strut merge bine la export. Asa se spune. Si penele au cautare, ca sa nu mai vorbim de oua. In plus, strutii sunt mai greu de furat. Dar si mai greu de stapanit. Au nevoie de spatiu, cam un hectar de pereche. Si pana sa te gandesti cu ce-i hranesti - chiar, ce dracu mananca un strut? -, de unde banii pentru materialul de prasila?
Partea proasta cu ideile bune de afaceri reusite cu gaini, iepuri, prepelite, pauni, struti, pisici siameze si cate altele este ca toate, absolut toate aceste idei minunate le-au avut altii, cu mult inainte sa-ti treaca si tie prin cap. Si tot lor le-a si reusit. Nimeni nu povesteste cum si din ce-au trait oamenii care au reusit inainte ca afacerea sa inceapa sa mearga. Si, lucru ciudat, nimeni nu vorbeste de afaceri care n-au reusit.
Nu ne ramane decat sa ne apucam de agroturism, cum bine zicea un politician. Altii, cica, scot bani buni din chestia asta. Pentru inceput, am putea importa elvetieni.N.C. Munteanu