"Puiul romanesc - cel mai rezistent la foame din Europa"
Titlul acesta reprezinta, evident, un citat. Am aflat despre acest cumplit adevar, ascultand "Revista presei" de la Radio Romania Actualitati, si anume, dintr-un fragment al unui articol publicat de o revista de specialitate. Asadar, in mai bine de 10 ani de la experimentarea pe pielea noastra a flagelului numit "tranzitie", am ajuns sa obtinem si acest jalnic record: rezistenta "performanta" la moartea prin infometare a bietilor pui de gaina romanesti! Ce-i drept, crescuti, ca si in alte parti ale lumii, spre a fi omorati! Numai ca, in vremuri normale, puilor de gaina, ca si altor vietuitoare crescute de om spre a fi in cele din urma mancate, li se programeaza o moarte scurta - ca un fulger. Si asta - mai ales in tarile civilizate, in care functioneaza de zeci si zeci de ani legi de protectie a animalelor, ce prevad ca moartea "programata" a necuvantatoarelor sa se petreaca - obligatoriu! - fara a produce prea mari suferinte animalului sacrificat.
Si iata ca la noi, in timp ce o foarte valoroasa si apreciata (chiar si de specialisti internationali) Lege a Protectiei Animalelor zace nediscutata si nevotata prin sertarele Parlamentului, de la o vreme incoace se constata un alt flagel: animalele "de mancat" mor de foame cu zecile, cu sutele de mii, prin anacronicele crescatorii de stat si particulare. Intr-adevar, cu putin timp in urma, ne-a fost dat sa vedem din nou, pe "sticla" televiziunilor de tot felul, pui morti de foame - prizonieri ai unor crescatorii falimentare, ai caror manageri s-au preocupat exclusiv de rotunjirea buzunarelor proprii, prin afaceri frauduloase. Bani sa curga, in suvoaie cat mai mari! Afacerea "Comtim" s-a produs, la vedere, cam in acelasi fel. Numai ca itele de dedesubt nu le-a deslusit inca nimeni. Sau nu trebuie sa le cunoastem noi prea bine. Distrugerea celei mai mari "fabrici de carne" din Romania, aflata la granita cu Ungaria, a avut temeiuri precise. Strategice? Economice? Mafiote? Oricum - imaginea purceilor urland de foame, rozand - disperati - pana si sarma tarcurilor in care erau prizonieri, va fi foarte greu de anulat din memoria noastra. Aceasta apocaliptica imagine a circulat - cum stim - saptamani de-a randul pe ecranele romanesti de televiziune si, ca "argument" intru atragerea investitorilor straini, ea a putut fi vazuta pe mai toate canalele unor reputate televiziuni internationale.
Asadar, valuri-valuri de cosmaruri navalesc peste noi, intruna. Mintea si sufletul nostru nu au parte nici o clipa de ragaz. Ape poluate de intreprinzatori inconstienti, copii vanduti la kilogram in strainatate de catre parintii lor (batuti de soarta, dar avizi de bani), batrani hacuiti de propriii lor copii, furati de nepoti, dezmosteniti... Si, nu in ultimul rand, omorarea bestiala, in masa, a cainilor fara stapan din Bucuresti, gest criminal al unui primar care nu respecta nici Viata si nici chipul Romaniei - intruna maculat de diriguitori inconstienti. Si-astfel, in timp ce avutia tarii noastre se duce de rapa, bolnavi de neputinta, protestam, ne resemnam si iar protestam. Si tot degeaba. Inima si mintea ne "crapa" de atatea tone de cosmar - dar... mergem inainte! Incat, in inima mea, chinuita si ea de toate cele de mai sus, se naste un sentiment plin de... "optimism": si anume, constatarea ca romanul este, poate, cea mai rezistenta fiinta omeneasca la stres, la suferinta, la deznadejde, la foame si la umilinta dintre toti locuitorii Europei! Romanul rezista pana si la disparitia Sperantei...Silvia Kerim