Ecologie
Cu Sange Rece
Uciderea cainilor strazii din Bucuresti s-a intetit. Basescu omoara mai departe cu sange rece. Protestele nationale si internationale nu ajung pana la buncarul lui. Nu ajung, din pacate, nici la cabinetele domnilor Nastase si Iliescu, a caror tacere da multe de inteles. Cititorii nostri reactioneaza, in schimb, "fierbinte". Protestele lor, tot mai numeroase si sustinute vor avea, in cele din urma, ecou. Recenta vizita la Berlin a primului-ministru roman a fost boicotata de manifestatia iubitorilor de animale germani. Ecologismul planetei este o realitate ce trebuie acceptata si de balcanica urbe damboviteana, prea iubitoare de sange si de hingheri
"Desi unii caini devin oameni, exista si oameni care devin caini"
Intr-o zi, stand pe balcon si uitandu-ma - nu la mizeria si salbaticia umana de pe terenul viran din fata blocului meu, situat intr-o zona importanta a Capitalei, ci la frumusetea cerului albastru, cuprins din cand in cand de nori pufosi, albi si neregulati, am zarit o pata vie, galben-maronie, ce trecea pe langa gardul de langa trotuar. M-am uitat mai atent si am vazut nu numai ca e o pata zgribulita, dar mai era si schioapa. Isi tragea dupa ea unul din picioarele din spate, desi reusea sa mai topaie din cand in cand. Era un catel nomad, aflat in trecere aiurea.
Am vrut sa-l strig, dar nestiindu-i numele, am degajat un "Cutu-cutu" firav. S-a oprit brusc si dupa putin efort a reusit sa ma identifice, intr-unul din puzderia de balcoane, care mai de care mai strambe. M-a fixat atent, cu niste ochi tristi si flamanzi, intrebandu-ma parca ce vreau de la el. I-am spus: "Stai putin!". Apoi am disparut in casa. El a inteles si a asteptat cuminte pana am revenit la balcon, tinand in mana cativa biscuiti pe care i-am aruncat. I-a reperat si i-a devorat linistit si gata... Apoi am ramas prieteni.
S-a invartit prin jurul blocului cateva zile, apoi a reusit sa-si gaseasca un loc in zona, impartindu-l generos cu alti doi catei fideli noua. L-am botezat Ologel, desi era fata. De atunci, in schimbul unui biscuite mai jigarit decat el, a invatat cine sunt oamenii care locuiesc in bloc si cine nu, cine are masina si care este ea.
Tin minte ca, ori de cate ori ma intorceam seara tarziu cu masina, prima fiinta pe care o zaream, inca inainte de a opri la locul de parcare, era Ologel. Nici nu deschideam bine usa si hop! Era deja cocotat cu picioarele zdravene din fata pe pragul de jos, stand cu botul curios sa vada ce e inauntru, intreband parca: "Ce faci, esti bine? Uite eu sunt aici la datorie! Pazesc blocul si masinile. Nu ai un biscuitel si pentru mine? Il merit!". Zau, va spun, nu te poate supara o astfel de creatura. Ce rau poate face unor oameni cinstiti? In vara anului trecut, a trebuit sa plec cateva zile din Bucuresti. Nu puteam sa-l iau si pe Ologel, pentru ca apartinea blocului, s-ar fi suparat alti vecini ca le rapesc paznicul. Asa ca l-am lasat sa troneze intre masini. M-am intors din deplasarea mea intr-o seara si, vazand ca nu ma intampina nimeni si ca trebuie sa parchez masina singur, mi-am zis furios: "Fir-ai tu sa fii de javra, nici n-am plecat bine si m-ai si uitat? Las ca mai vezi tu biscuiti de la mine... O sa hranesc toate pisicile, uite-asa...!". Am urcat bagajele in casa si, bineinteles, nici pe presul de la usa nu era. Mi-am imbratisat parintii si bucuros de revedere, dorind ca ea sa fie completa, am intrebat: "Da Ologel unde e?". Mama a plecat usor capul si cu jumatate de gura a zis: "L-au otravit acum cateva zile, pe el si pe ceilalti caini!". Am tacut brusc si mi-am dat seama ca nu o sa ma mai pot bucura de intampinarea sa prietenoasa niciodata! Pentru noi, cei care iubim oamenii si animalele, traumele psihice pot fi mai frecvente. Este un risc asumat. Din pacate, toate astea se intampla atunci cand, desi "unii caini devin oameni exista totusi oameni care devin caini" si organizeaza campanii de otravire fara ca macar sa-si asume responsabilitatea acestor acte. Niste lasi! Nu avem nici un drept sa daruim cainilor, in loc de mancare, injectii letale si otrava. Este cazul sa ne meritam statutul de oameni, nu prin vilele si masinile pe care le avem, ci prin omenia, intelepciunea, bunatatea si iubirea care stau in noi, chiar daca de multe ori nefolosite. Problema cu care se confrunta Bucurestiul si celelalte orase ale tarii este rezolvabila, si fara a semana moarte intre caini. Atata timp cat moare un singur caine nevinovat, care poate nici nu latra cum trebuie, daramite sa mai si muste, atunci Programul de ucidere a lor nu este unul bun, nici corect, nici demn de o rasa superioara, precum ne consideram noi. Totusi, mai trebuie spus ceva. O parte din cainii nostri sunt educati! Am vazut caini care traverseaza pe zebra, adica pe trecerea de pietoni, chiar daca cel mai apropiat om de el se afla la 20-25 de metri si traverseaza neregulamentar. Am vazut caini care pazesc unitatile economice, chiar si atunci cand unii paznici dorm in post sau se distreaza cu vreo "fetita". Am vazut caini agitati care latra continuu, cand sunt pandite sau fortate masinile din parcare de catre acele creaturi care uneori omoara si politisti. Am vazut caini care s-au inrait considerabil, atunci cand unii oameni au aruncat, fara motiv sau uneori poate doar sa se distreze, cu pietre sau apa fiarta pe ei. Am vazut caini care sar in ajutorul semenilor lor sau ai nostri, in timp ce oamenii din jur stau pasivi sau se uita indiferent.
Se spune ca pe lumea cealalta cainii vor fi curierii nostri. Se mai spune ca, de cele mai multe ori, "cainele este cel mai bun prieten al omului". Gandeste-te la Ologel, care se uita la tine, rugandu-te parca sa-l bagi in seama, gandeste-te la Ologel cand adulmeca nepasator cu botul in plasa cu care veneai de la piata, bucurandu-se ca te vedea, gandeste-te la Ologel, care atunci cand avea o mica rana pe undeva, venea la tine ca la un doctor sa-l faci bine, gandeste-te si spune-mi, te rog, suntem noi, oamenii secolului Xxi, cei mai buni prieteni ai cainilor?ing. aeronave Sorin Dinea
"Imi este rusine pentru rusinea dvs. si a intregii tari"
Iubesc animalele din tot sufletul, le-am iubit dintotdeauna si le voi iubi toata viata. De aceea, nu pot sta indiferenta la atrocitatile care se intampla sub ochii mei. Eu am vrut sa protejez animalele, iar acum ma vad pusa in imposibilitatea de a o face. Atunci cand oamenii m-au dezamagit - si asta s-a intamplat foarte des, ele, animalele, alaturi de Dumnezeu, au constituit un sprijin si o motivatie de a continua, de a o lua de la capat, de a nu ma da batuta. Ele stiu sa iubeasca mult mai sincer decat oamenii, stiu sa fie loiale, sa nu insele, stiu sa daruiasca neconditionat. Eu am descoperit in ele un izvor de calitati si virtuti, pe care la majoritatea oamenilor nici nu le-am intrezarit. In schimb, am descoperit in oameni o infinita decadenta, josnicie, bestialitate si cruzime. Atatia "iubitori de animale" din Romania sunt interesati numai de animale de rasa, celelalte le sunt total indiferente, ba chiar sunt urate. Un mod foarte original, nu-i asa, de a iubi animalele?! Ipocrizia romanului a atins proportii uimitoare in ultimul timp, proportii nebanuite chiar. Se pare ca suntem tara care importa cei mai multi caini de rasa din Europa, in timp ce cainii comunitari ii abandonam pe strazi, apoi ii hartuim, ii infometam (si, dupa toate astea, ne mai si plangem ca suntem muscati de acestia), dupa care ii mai si ucidem. Nu este normal ca un animal care este infometat, hartuit, alungat, bolnav si total dezechilibrat din punct de vedere comportamental si psihologic sa reactioneze agresiv fata de oameni, considerandu-i dusmani? Oare toti cei care pretindeti ca ati fost muscati de caini, ce ati face daca ati fi abandonati, infometati si hartuiti pe deasupra; d-l Basescu ce ar face?
Nu exista nici o scuza pentru ceea ce face dansul, absolut nici una. Spune cu ingamfare ca vrea sa transforme Bucurestiul intr-o capitala civilizata, dar de fapt face un deserviciu urias intregii tari, compromitand total tot ceea ce mai ramasese necompromis. Occidentul nu considera nicidecum masura d-lui Basescu o masura care ar civiliza un oras plin de gropi, de gunoaie, de oameni necivilizati, debusolati, care nu mai au nimic sfant, de vreme ce, intr-o majoritate zdrobitoare, sunt de acord cu crima, dovedind o totala lipsa de respect fata de tot ceea ce este viu.
Eu nu cred ca un om capabil de cruzime fata de animale poate fi mai bun fata de oameni, nici ca un asemenea om este in stare sa isi respecte semenii. Nimic nu justifica tratamentul bestial aplicat acestor nevinovate necuvantatoare. Nu degeaba se spune ca ignoranta naste monstri, aceasta se intampla chiar acum, sub ochii nostri. Prea preocupati de scandaluri mondene si mitocanii, de manele, de ipocrizii cotidiene, de propriul egoism sufocant, nu mai avem timp sa fim buni, sa fim crestini cu sufletul, nu doar cu vorba. Va mai amintiti ceea ce a spus Iisus: "Cine se crede nevinovat sa arunce primul piatra..."?! Dvs. cum de va permiteti sa aruncati cu pietre in creaturile lui Dumnezeu, cine va da acest drept?! Sunteti cumva nepatati? De cand joaca de-a Dumnezeu a adus ceva bun in istoria omenirii? Si, in fond, cine da dreptul unui om sau unui grup sa decida asupra dreptului la viata al vreunei creaturi a lui Dumnezeu? Cine va da dreptul de a decide moartea acelora care nu fac decat sa se apere impotriva cruzimii omenesti? Vinovati doar de a se fi nascut intr-o lume prea cruda si prea rea, ei isi asteapta si isi accepta moartea cu mai multa noblete decat ar face-o multi dintre cei care le-au hotarat soarta.
D-le Basescu, cum va permiteti sa compromiteti o tara intreaga, pentru o ambitie pe care vreti cu tot dinadinsul sa o duceti la capat? Ce vreti sa dovediti de fapt?! Ca sunteti de partea oamenilor, si nu a animalelor? Ei bine, ati gasit cel mai prost model de a o face, pentru ca faceti un deserviciu teribil tuturor celor care poarta numele de roman. Numele acesta, care era deja compromis si care avea nevoie de o reabilitare, nu de o noua umilire! Pretindeti ca aveti de partea dvs. acordul majoritatii. Dar indraznesc sa va intreb: de cand o majoritate ignoranta a fost in stare sa cladeasca ceva civilizat si durabil pe lumea asta? Dati un singur exemplu, daca acesta exista... Imi este rusine pentru rusinea dvs. si a intregii tari, ma doare sufletul pentru toate aceste animale, pe care le iubesc din toata inima, si ma doare pentru aceasta tara, pentru tot potentialul sau care merita speculat cu intelepciune, si nu compromis de ambitiile oamenilor care au putere de decizie in maini.Daniela Adam
e-mail: animalconsulting@yahoo.com
Cronica Neagra
Scene cotidiene dintr-o urbe terorizata de un primar ucigas
(Informatii primite de la Asociatiile de protectie a animalelor si prin scrisorile cititorilor nostri)
- Operatia barbara de ucidere a cainilor fara stapan continua in Bucuresti. Desi multa lume crede ca nu se mai omoara caini, ii anuntam pe cetatenii Capitalei ca aceasta operatie s-a intensificat.
- Pana in prezent, desi nimeni nu stie cu precizie, au fost omorati bestial, in cele mai groaznice chinuri, circa 7000-9000 de caini.
- Se prind in jur de 100-120 de caini zilnic, care sunt omorati imediat dupa ajungerea masinilor cu hingheri in cele doua baze operationale: baza Pallady si baza Chiajna. Adoptia lor a fost interzisa.
- Recent, in Bucuresti s-a lansat o noua metoda de ucidere a cainilor strazii, prin otravire. Din unele informatii, reiese ca otrava e aruncata de unele asociatii de salubritate (Rebu, Rosal), dar si de salariati de la Administratia de Supraveghere a Animalelor (Asa). Bietii caini otraviti mor in chinuri groaznice, fie instantaneu, fie agonizand 2-3 zile, spre disperarea copiilor si ai cetatenilor care ii ingrijesc.
- In inconstienta lor, manipulatorii otravii o imprastie mai nou si prin curti (noaptea) si prin parcuri, punand in pericol viata copiilor. Anvergura operatiei denota faptul ca autoarea proiectului ucigas este aceeasi primarie a Capitalei.
- Hingherii se comporta ca niste salbatici. Ataca persoanele in varsta, le iau cainii din brate, intra in blocuri pana la etajele superioare, iau cainii cu forta, in speranta obtinerii unor recompense materiale.
- Pe strazile Bucurestiului, sunt imagini de cosmar: caini omorati, otraviti, lupte intre hingheri si cetateni, scene bestiale, barbare, cu caini prinsi si tarati in lat. Ultima spoiala de respect pentru viata a disparut, problema cainilor devenind o crima la drumul mare. Si toate acestea, sub patronajul unui primar cu instincte de killer fascist.Din Rusia..."Dumneavoastra ne spuneti bolsevici, dar bolsevismul dvs. intrece orice inchipuire"
Am aflat de pe Internet despre ororile care se intampla in Bucuresti cu cainii fara stapan. D-le Basescu (ma feresc sa va spun "primar" pentru ca faceti de rusine aceasta institutie importanta), la noi, in Rusia, problema cainilor strazii face parte deja din istorie, dar niciodata ea nu a fost inecata in sange. Zecile de mii de caini ramasi fara stapan dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost adoptati cu drag, in sate si in orase, nici unul n-a fost sugrumat, otravit, impuscat, asa cum se intampla in Romania, la Bucuresti. Adesea, occidentalii si dvs., romanii, ne spuneti noua, rusilor, "bolsevici", dar bolsevismul dvs., d-le Traian Basescu, intrece orice inchipuire. Modul barbar de ucidere in masa a unor animale nevinovate egaleaza crimele dictatorilor comunisti. Compatimim Bucurestiul pentru un asemenea "primar".Vladimir Ribalco - "Societatea careliana pentru apararea animalelor", Petrozavodsk, Rusia