Editorial

Redactia
Legitimatia de european. In lipsa de evenimente politice interne importante sau parca din dorinta de a masca batutul pasului pe loc, partidele majoritatii romanesti s-au napustit sa critice legea statutului maghiarilor votata de parlamentul de la Budapesta. Este clar ca primul-ministru maghiar (Orb&a...

Legitimatia de european

In lipsa de evenimente politice interne importante sau parca din dorinta de a masca batutul pasului pe loc, partidele majoritatii romanesti s-au napustit sa critice legea statutului maghiarilor votata de parlamentul de la Budapesta. Este clar ca primul-ministru maghiar (Orbán Viktor) si partidele coalitiei guvernamentale nu s-au obosit sa tina cont de sugestiile guvernului de la Bucuresti. Legea s-a votat in conformitate cu propunerile si amendamentele facute de partidele din Ungaria. Dar la fel de adevarat este ca nici nu aveau de ce sa tina cont de sugestiile facute: legea are valabilitate doar pe teritoriul Ungariei. Am citit cu atentie legea si nu am gasit mai nimic care sa ne provoace resentimentele. Ungaria a reusit in anii din urma sa ajunga la un nivel de prosperitate cu mult peste acela al tarilor unde traiesc comunitati masive de maghiari. Cu siguranta, un nivel superior Romaniei. Din acest motiv, chiar inainte de prabusirea comunismului, maghiarii din alte tari erau atrasi de mirajul prosperitatii. Dupa prabusirea comunismului, multi maghiari, dar si cetateni de alte nationalitati s-au dus sa munceasca in Ungaria. Este clar insa ca exista o anumita limita dincolo de care tara vecina nu isi poate permite sa ii primeasca. Si atunci le ofera masuri compensatorii. Daca Romania ar fi intr-o situatie similara de prosperitate, ar putea sa ajute romanii din tarile invecinate si nu s-ar supara nimeni.
Reactia exagerata a partidelor de la Putere si din Opozitie este o incercare de a obtine un capital politic din specularea unor resentimente mai vechi, dar si mai noi, provenite din situatia de inegalitate economica creata intre tarile noastre. Cum specularea resentimentelor antimaghiare era o specialitate a Partidului Romania Mare, celelalte partide a trebuit sa ridice stacheta nationalismului. Dar acest rol nu se potriveste oricui, iar daca se bate prea mult moneda pe apararea demnitatii nationale ultragiate, atunci acest tip de mesaj ajunge sa se demonetizeze. Pe de alta parte, reactia disproportionata fata de hotararea parlamentului ungar este un indiciu ca inca mai exista probleme nerezolvate intre cele doua tari, atat la nivel simbolic, cat si material. Ele nu vor disparea decat dupa ce ambele tari se vor fi integrat in Uniunea Europeana si in Nato.
Scenariul optimist este ca Romania va face parte din ambele structuri intr-un interval de timp accesibil pentru cei mai multi dintre noi. Dar integrarea in Nato si Ue nu este un proces mecanic sau determinist. Nu exista o predestinare in acest sens. Daca lucrurile vor merge in urmatorii unsprezece ani la fel precum in precedentii unsprezece, atunci distanta dintre noi si Ungaria se va mari. Legitimatia de maghiar va deveni o legitimatie de european. Si atunci, chiar ca vom avea o problema. Iar daca Romania va sta inca multa vreme in afara Europei prosperitatii, atunci legitimatia de european va fi ca un fel de legitimatie de om. Pentru ca nu putem intra in Europa, decat daca suntem pregatiti. Doar cand vom avea un nivel al prosperitatii comparabil cu al altor state, macar cu acelea din coada Ue sau cu statele care s-au apropiat de acel nivel, vom fi admisi in aceasta larga familie.
Optimismul orb devine un fel de terapie pentru oamenii care sufera din pricina tranzitiei. Este clar ca pentru multi oameni tranzitia catre democratie si capitalism este perceputa resentimentar. Ei sunt cei care au pierdut in toti acesti ani, chiar daca, din punctul de vedere al libertatii, fiecare dintre noi a castigat enorm. Pentru cei care masoara totul doar din punctul de vedere al traiului de pe azi pe maine, tranzitia catre democratie este un dezastru. Ei nici nu se mai pot gandi la viitor. Intrebarea este insa daca nu cumva cei care au de castigat sunt cu mult mai multi. Daca judecam din punctul de vedere al aspiratiilor pe care le avem in acest moment istoric, in comparatie cu aspiratiile de dinainte de decembrie 1989, atunci am castigat cu totii. O alta importanta deosebire este ca avem astazi incomparabil mai multe ocazii de a ne implini aspiratiile. Pentru aceasta, trebuie sa ai insa si psihologie de invingator. Cei care au avut de castigat in toti acesti ani nu se pot transforma in etalon. Mai ales ca pentru multi dintre concetatenii nostri caderea comunismului a venit prea tarziu. Pentru altii, a venit degeaba. Ei au mai ales nevoie de ajutor. Ei au nevoie ca statul sa le intinda o mana, sa ii ajute sa treaca mai usor peste greutati. Ei nu vor ajunge niciodata sa castige o bursa de studii in Occident sau sa isi petreaca vacantele in Turcia sau in Grecia. Iar optimismul celor care au reusit in mod individual ii deranjeaza.
Dezavantajatii tranzitiei asteapta cam de mult si cam in zadar ca politicienii sa transforme Romania intr-o tara prospera. Pe ei ii deranjeaza orice semn de prosperitate, fie ca vine din partea celor din jurul lor (si sunt multi, mai multi decat o arata statisticile - este suficient sa mergi seara in restaurante sau sa te uiti pe strada, ca sa vezi cate masini scumpe circula), fie ca vine din Ungaria. Ei asteapta din partea guvernantilor legitimatiile de om, iar daca ele nu vor veni, nu se stie cine va avea probleme. Au existat si pe vremea comunismului o multime de dezavantajati, dar felul in care traiau nu ii deranja la fel de mult, pentru ca avantajatii se fereau sa isi etaleze prosperitatea. Castigarea libertatii a insemnat si renuntarea la pudoarea prosperitatii. Exista insa un punct comun intre avantajati si dezavantajati - nemultumirea. Dar din aceasta nemultumire nu se va naste vreodata vreun partid, pentru ca motivatiile ei sunt diferite.
Drumul nostru catre Europa este suficient de lent ca sa vedem cu ochiul liber cum vecinii ne-au luat-o inainte. Pentru multi, ideea ca bulgarii o duc mai prost era o consolare. Dar dupa ce ei au primit vize Schengen, nu mai avem de ce sa ne simtim superiori. Dupa ce sarbii l-au predat pe Milosevici Tribunalului Penal International de la Haga, iar Occidentul s-a grabit sa ii recompenseze, este posibil ca Romania sa fie intrecuta si de Iugoslavia in cursa catre Ue si Nato. Si atunci, singura tara care va fi undeva mai jos decat Romania este cealalta Romanie, de dincolo de Prut. A venit timpul ca Romania sa-si accelereze motoarele in aceasta cursa cu vecinii si, mai ales in aceasta cursa cu propriul destin. De aceea, ar trebui sa nu ne mai preocupe atata ce fac parlamentarii de la Budapesta sau cei de la Sofia, ci mai ales ce fac parlamentarii, guvernantii, alesii nostri, pentru noi. Ei trebuie sa faca totul pentru a obtine legitimatiile de europeni, iar noi trebuie sa-i sustinem. Dupa atatea alternante la guvernare, a venit timpul unei guvernari in interesul general. Puterea si Opozitia au o tema comuna. Stam cu ochii pe partidele politice, chiar daca ele ne abat atentia de la lipsa de reforma si de rezultate aruncandu-ne praf in ochi, distragandu-ne atentia cu problema legitimatiilor de maghiari.Dan Pavel